Lupta pentru putere de la Beijing vesteşte sfârşitul Partidului Comunist Chinez

(photos.com)

Persecuţia împotriva Falun Gong e pe cale să ia sfârşit, lăsând fundaţia unei Chine stabile

Imediat după Anul Nou Chinezesc, în 2012 sub semnul Dragonului, semnale tulburătoare au început să parvină din China, cea mai populată ţară din lume şi unul dintre factorii care susţin o mulţime de probleme ale Planetei.

Temându-se pentru viaţa sa, un fost şef de poliţie din Chongqing, Wang Lijun, s-a refugiat la Consulatul SUA din Chengdu, pe 6 februarie, pentru a scăpa de răzbunarea fostului său şef - liderul de Partid din Chongqing, Bo Xilai.

Acesta însă l-a urmărit cu 70 de maşini de poliţie şi autovehicule blindate care au înconjurat clădirea Consulatului şi au rămas acolo mai multe ore.

Incidentul a fost primul semn al unei lupte pentru putere care izbucnea la cele mai înalte nivele ale Partidului Comunist Chinez (PCC).

De atunci, lumea a putut observa mai bine cum operează conducerea PCC în spatele uşilor închise. Lumii i-a fost dată de asemenea posibilitatea de a înţelege felul în care omniprezentul şi puternicul Comitet pentru Afaceri Politice şi Legislative (CAPL), responsabil de aproape fiecare aspect al aplicării legii în China, a încălcat orice urmă de legalitate.

În acelaşi timp, lupta din spatele înaltelor ziduri roşii ale Zhongnanhai-ului, campusul conducerii PCC, a concentrat atenţia asupra celui mai întunecat capitol din istoria Chinei de azi: persecuţia împotriva Falun Gong, legată instrinsec de actualele lupte de putere ale colosului cu picioare de lut.

Această persecuţie este acum considerată problema cheie din spatele luptelor care ameninţă însăşi existenţa PCC.

Acţionând în afara legii

După ce Jiang Zemin, dictatorul momentului, a lansat persecuţia împotriva Falun Gong pe 20 iulie 1999, el a remarcat rapid că menţinerea campaniei sale împotriva aderenţilor era dificilă. Campania era extrem de nepopulară. Cu toate acestea Jiang a ales să împingă mai departe persecuţia, dând din ce în ce mai multă putere CAPL.

Înainte de Jiang Zemin, CAPL avea deja responsabilităţi extinse: se ocupa de informaţiile interne ale PCC, securitatea publică, garda securităţii, sistemul de lagăre de muncă forţată, sistemul judiciar, procuratura.

Sub Jiang, puterea CAPL a fost enorm mărită. Secretarul CAPL a fost promovat ca membru în Comitetul Permanent al Biroului Politic - format din cele nouă persoane care conduc PCC şi i-a fost dată autoritatea de a controla Curtea Supremă, Procuratura Supremă, Departamentul de Poliţie, Departamentul Naţional de Securitate, Departamentul de Propagandă, Ministerul de Externe şi alte agenţii de la diferite niveluri.

În acelaşi timp, CAPL a extins efectivul poliţiei armate, aducând-o la o capacitate similară armatei. CAPL a devenit al doilea centru de putere al PCC. Cât timp fostul secretar al CAPL, Qiao Shi a condus, el a folosit poliţia armată o singură dată în 10 ani. Iar pe vremea respectivă poliţia armată era oricum subordonată poliţiei regulate.

După ce susţinătorul de încredere al lui Jiang Zemin, Zhou Yongkang, a preluat funcţia, el a folosit poliţia armată de 15 ori pe an, iar anvergura acţiunilor CAPL a devenit din ce în ce mai mare. De la demolările forţate până la organizarea de întruniri, forţa poliţiei armate a fost folosită în continuu. Pe măsură ce puterea CAPL a crescut, Comitetul a devenit capabil să sfideze complet legea.

Jiang Zemin s-a temut că numeroasele sale crime comise în timpul persecuţiei împotriva mişcării Falun Gong vor fi într-o zi pedepsite, astfel că a avut încredere doar în cei cu care îşi putea împărţi vinovăţia. El ştia că oficialii care i-au dus la îndeplinire persecuţia nu-l vor trage niciodată la răspundere fără a se condamna în acelaşi timp pe ei înşişi.

Regulile şi politicile au fost ignorate, şi Jiang i-a introdus cu forţa pe susţinătorii şi complicii săi de încredere în cele mai înalte nivele ale Partidului, pentru a putea controla în mod direct sistemul judiciar şi menţine persecuţia. Atunci când acest obiectiv a devenit greu de atins, Jiang a riscat chiar o revoltă pentru a uzurpa cea mai înaltă autoritate.

În jurul anului 2001, frustrat că Falun Gong nu putea fi eradicată, Jiang a cerut subordonaţilor CAPL să: „defăimeze reputaţia aderenţilor Falun Gong, să-i falimenteze financiar şi să îi distrugă fizic”. Scara la care a avut loc persecuţia, cantitatea de resurse utilizate, severitatea şi cruzimea metodelor folosite - toate - au fost fără precedent.

Cu toate acestea, Jiang Zemin nu mai avea altă cale decât să îşi împingă campania înainte, înşelând întreaga naţiune. Folosind capacitatea Partidului Comunist Chinez de a controla toată informaţia şi de a inunda societatea cu propagandă, Jiang a creat minciuni, defăimând Falun Gong. În particular două înscenări au jucat roluri cheie – aşa numitele „1400 de cazuri” şi falsa "auto-incendiere din Piaţa Tiananmen".

Cele „1400 de cazuri”

Maşina de propagandă a PCC a susţinut că Falun Gong a cauzat moartea a 1400 de oameni prin suicid, omor, alcoolism, consum de droguri, boli fizice şi mentale etc. Această minciună a fost răspândită imediat după ce a fost lansată persecuţia şi a reprezentat primul semn al propagandei în stil maoist, lansată împotriva practicii spirituale.

Pentru a fabrica aceste înscenări regimul a folosit ameninţările şi mita. Departamentul de propagandă a susţinut că decesele multor persoane care nu aveau nicio legătură cu Falun Gong erau cauzate de faptul că aceştia practicau exerciţiile Falun Gong.

Peste noapte au apărut pacienţi internaţi în spitale psihiatrice, care nu practicau Falun Gong, dar care erau daţi drept exemple ale presupuselor efecte negative ale Falun Gong.

PCC a mers până într-acolo încât a promis reduceri ale costurilor medicale pentru a mitui pacienţi obişnuiţi din spitale să dea vina pe Falun Gong pentru bolile pe care le aveau; ba chiar, în unele cazuri, i-a numărat pe practicanţii Falun Gong care fuseseră omorâţi prin tortură în beciurile poliţiei, printre cele 1400 de cazuri care aparent "au murit din cauza exerciţiilor Falun Gong".

PCC nu a permis niciodată vreunor anchete independente să investigheze cele 1400 de cazuri şi a refuzat să dea aderenţilor Falun Gong şansa de a se apăra. Dar chiar fără o investigaţie independentă sau fără mărturia practicanţilor, acuzaţia privind cele 1400 de decese datorate practicii Falun Gong poate fi uşor infirmată.

După ce a început persecuţia, PCC a susţinut în mod fals că existau doar două milioane de practicanţi, contrazicând astfel rapoartele statului chinez care la începutul anului 1999 estimaseră numărul practicanţilor între 70 şi 100 de milioane.

Luând în considerare chiar numărul de 2 milioane de practicanţi declarat de PCC şi calculând rata de deces pentru această populaţie având în vedere cele 1400 de decese între anii 1992 şi 1999, se ajunge la 1 deces la 10.000 de oameni. Potrivit Cărţii Anuale de Statistici a Chinei pe anul 1996, între anii 1900 şi 1996, rata medie de decese în China era de 66 la 10.000, cu mult mai înaltă decât rata deceselor atribuite Falun Gong prin propaganda celor "1400 de cazuri".

Cu alte cuvinte, chiar dacă afirmaţiile PCC despre cele 1400 de decese ar fi adevărate, numărul redus de decese nu ar demonstra decât eficienţa practicii Falun Gong în ceea ce priveşte îmbunătăţirea sănătăţii şi menţinerea condiţiei fizice.

Auto-incendierile

În ciuda eforturilor lui Jiang, persecuţia a rămas foarte nepopulară în rândul chinezilor, devenind din ce în ce mai greu de continuat. Ministerul Securităţii de Stat, aflat sub ordinele Secretarului Central al CAPL, Luo Gan, a trebuit să născocească o minciună super-scandaloasă, ca populaţia să se ralieze eforturilor PCC de suprimare.

Astfel a apărut incidentul de "auto-incendiere", una dintre înscenările cele mai perfide ale istoriei moderne.

Pe 23 ianuarie 2001, 5 indivizi şi-au dat foc în Piaţa Tiananmen. Printre ei se afla o mamă, Liu Chunling, şi fiica ei de 12 ani, Liu Siying. La o oră de la eveniment, CCTV a început să difuzeze un material video al „incendierilor”. Filmul susţinea că o arăta pe Liu Chunling arzând şi murind de pe urma arsurilor. Materialul a fost difuzat non-stop de către televiziunea de stat (CCTV), împreună cu rapoarte ulterioare, incluzând un interviu luat la patul fetiţei - Liu Siying - înfăşurată în bandaje.

Incidentul a urmat celui privind "cele 1400 de decese" pentru a vătăma şi mai mult imaginea Falun Gong. Materialul video îi înfăţişa pe aderenţii Falun Gong drept sinucigaşi şi drept oameni care îşi ucideau copiii. Jiang Zemin urmărea să elimine simpatia publicului faţă de practicanţii Falun Gong, şi chiar să inducă ură împotriva practicanţilor.

Publicul a fost bombardat continuu cu materialul video al autoincendierii şi cu rapoarte ulterioare despre el. Masele de chinezi, neavând la dispoziţie mijloacele sau motivaţia de a studia cu atenţie materialele video, au luat drept adevărate lucrurile raportate de către televiziune.

Cu toate acestea, o analiză atentă a materialelor video dezvăluie sute de găuri în această poveste ţesută de Jiang Zemin şi de sluga sa, Luo Gan.

Printre problemele evidente ale materialului video al auto-incendierii se numără:

1. Nu este clar cine a filmat materialul. Iniţial Beijing-ul a afirmat că a fost filmat de o echipă CNN, deşi cameraman-ii acesteia au protestat faţă de neadevăr.

2. Liu Chunling, persoana incendiată prezentată pe video a murit într-adevăr în aceeaşi zi în piaţa Tiananmen. Dar ea n-a murit ca urmare a arderii. Materialul video arată că femeia a fost ucisă de un bărbat în civil, printr-o lovitură puternică administrată la cap, din spate.

3. Unul dintre cei care s-au „incendiat”, identificat de către PCC ca fiind „Wang Jindong” este înfăţişat cu hainele care îi luaseră foc, deşi părul nu-i era nici măcar pârlit. De obicei părul se aprinde primul. În poala sa, o sticlă de Sprite de plastic care se spune că era plină cu benzină, era neafectată de flăcări.

4. Fetiţa Liu Siying se spune că a suferit arsuri severe, astfel încât doctorii au trebuit să-i secţioneze traheea ca ea să poată respira. Cu toate acestea, într-unul dinte rapoartele ulterioare luat capătul patului la 4 ore după incidentul din Piaţa Tiananmen, această fetiţă, cu o gaură în trahee, este filmată cântând un cântec. Doctorilor li se pare ceva imposibil.

5. În Spitalul Ji Shui Tan din Beijing, pacienţii internaţi în urma auto-incendierii din Piaţa Tiananmen sunt înfăţişaţi cu pielea arsă şi înfăşuraţi strâns în tifon, în timp ce sunt îngrijiţi de către personalul medical care nu poartă măşti sau mănuşi pentru a preveni infecţia - contrar standardelor medicale.­

6. Organizaţia Mondială pentru Investigarea Persecuţiei împotriva Falun Gong a solicitat Laboratorului de recunoaştere a vocii din cadrul Universităţii din Taiwan să analizeze înregistrările vocii lui „Wang Jindong” difuzate de CCTV. Analizele au arătat că vocile a trei Wang diferiţi au apărut în programe diferite.

7. Un articol al lui Philip P. Pan, publicat de către Washington Post la 4 februarie 2001 şi intitulat „Incendierea umană aprinde misterul chinez” (engleză, Human Fire Ignites Chinese Mystery, n.t.) furnizează alte detalii care demască auto-incendierile.

Pan a vizitat oraşul lui Liu Chunling, Kaifeng. Vecinii săi au afirmat că nu au văzut-o niciodată pe Liu Chunling practicând Falun Gong. Pan a descoperit, de asemenea, că: Liu Chunling lucra la un club de noapte ca animatoare şi că îşi bătea în mod frecvent mama şi fiica. Purtările lui Liu Chunling sunt în dezacord cu standardele Falun Gong, potrivit cărora persoana care practică îşi conduce viaţa după principiile adevăr, compasiune şi toleranţă.

Phillip Pan a fost expulzat din China ca urmare a anchetelor sale.

Potrivit unor surse anonime, Ministerul Securităţii de Stat al PCC a admis că a plănuit şi orchestrat fiecare detaliu al incendierilor, precum şi folosirea lor ulterioară în cadrul propagandei.

Persecuţia brutală

Pentru a-i face pe practicanţii Falun Gong să renunţe la credinţa lor în adevăr, compasiune şi toleranţă, poliţia a folosit peste 40 de tipuri de tortură - documentate pe http://faluninfo.net/gallery/12/ şi http://faluninfo.net/gallery/13/

Fiecare formă de tortură folosită de poliţie depăşeşte capacitatea de rezistenţă a corpului uman. Mulţi oameni au numit lagărele de educare prin muncă şi centrele de detenţie „iad” sau „vizuina diavolului”. În mod frecvent, practicanţilor Falun Gong nu le este permis să doarmă, sunt bătuţi în mod sever, sunt electrocutaţi cu bastoane electrice, abuzaţi sexual şi hrăniţi forţat. În plus, multora le-au fost injectate în mod forţat substanţe care deteriorează sistemul nervos central.

Torturile folosite în mod frecvent sunt „banca tigrului”, „patul mortului”, „cămaşa de forţă”, încarcerarea în subsol şi închisoarea cu apă. Practicanţii sunt hrăniţi forţat cu apă amestecată cu ardei iute, saramură, fecale lichide; sunt supuşi frigului extrem şi căldurii de nesuportat; sunt aruncaţi în celule pline de ţânţari şi insecte veninoase, printre alte metode de tortură.

Faimosul avocat în materia drepturilor omului, Gao Zhisheng, a investigat persecuţia împotriva Falun Gong şi a adresat două scrisori deschise despre aceasta, şefului Partidului, Hu Jintao, şi premierului Wen Jiabao.("Vorbind din nou din inimă")

În cele din urmă, Gao a fost de asemenea supus unor torturi brutale. Potrivit surselor, torturile suferite de Gao Zhisheng au fost ordonate în mod direct de către secretarul CAPL, Zhou Yongkang.

Extragerea de organe pe viu

În 1998, anul de dinainte de începerea persecuţiei împotriva Falun Gong, Centrul Estic de Transplant de Organe Tianjin a realizat 8 transplanturi de ficat. În 1999, numărul a sărit la 23. În 2000, la 67, iar în 2001 la 104. În 2005, Centrul din Tianjin a realizat 647 de transplanturi de ficat, un lucru cu care s-a lăudat pe website-ul său.

Alte spitale chineze care efectuează transplanturi de organe au raportat şi ele creşteri spectaculoase în ceea ce priveşte numărul de transplanturi de organe.

În 2006, avocatul canadian specializat pe domeniul drepturilor omului şi vânător de nazişti, David Matas, împreună cu fostul secretar de stat canadian (pe zona Asia-Pacific) şi procuror al coroanei, David Kilgour, au fost invitaţi de către Organizaţia Mondială pentru Investigarea Persecuţiei împotriva Falun Gong, să conducă o investigaţie independentă asupra afirmaţiilor potrivit cărora regimul chinez recoltează în mod forţat organe de la practicanţi Falun Gong vii.

În cadrul investigaţiei lor, Kilgour şi Matas au luat în considerare 50 de forme de dovezi şi dovezi contrarii. Ei au descoperit în special faptul că în perioada de şase ani din 2000 până în 2005, în China au avut loc 41.500 de operaţii de transplant pentru care regimul nu a putut justifica sursa organelor.

Cei doi au ajuns la următoarea concluzie, publicată într-un celebru Raport : „Credem că au existat şi continuă să existe în prezent recoltări pe scară largă de organe de la practicanţi Falun Gong contra voinţei lor... multe fiinţe umane – aparţinând organizaţiei paşnice care a fost declarată ilegală cu opt ani în urmă de către preşedintele Jiang Zemin care a considerat că organizaţia poate ameninţa controlul Partidului Comunist din China – au fost de fapt executate pentru organele lor de către medici”.

Într-un discurs pe care Wang Lijun l-a ţinut în 2006 după ce a primit un premiu pentru cercetarea realizată în ceea ce priveşte tehnicile de transplanturi de organe, Wang a susţinut că a supravegheat „mii” de operaţii de transplant în timp ce deţinea funcţia de şef al poliţiei din Jinzhou, provincia Liaoning. Având în vedere faptul că în China organele provenite de la donatori voluntari aproape că nu există, şi că - aşa cum au constatat şi Kilgour şi Matas - numărul prizonierilor executaţi nu putea furniza nici pe departe numărul de organe pentru operaţiile de transplanturi care au fost efectuate, Wang a fost aproape sigur implicat în extragerile forţate de organe. (aici)

Potrivit surselor, extragerea de organe pe viu a început în Lagărul de Muncă Forţată Shenyang, din provincia Liaoning, în anul 2001 şi a atins vârful în 2002. Guvernatorul provinciei Liaoning era la acea vreme Bo Xilai.

Kilgour şi Matas au reţinut în raportul lor că extragerea forţată de organe pe viu reprezintă „o formă dezgustătoare de rău care, în ciuda tuturor depravărilor pe care le-a văzut omenirea, este nouă pe această planetă.” Această atrocitate este o crimă împotriva umanităţii, şi toţi cei care ştiu despre ea au responsabilitatea de a acţiona pentru a o opri.

Extinderea persecuţiei peste hotare

Dl. Chen Yonglin, fostul consul pentru Afaceri Politice al Republicii Populare Chineze la Consulatul General din Sydney, Australia, a mărturisit în iulie 2005, în faţa Comitetului de Afaceri Externe al Camerei Reprezentanţilor despre eforturile regimului chinez de a reprima practicanţii Falun Gong din afara Chinei.

„Războiul împotriva Falun Gong reprezintă una dintre sarcinile principale ale misiunii chineze de peste hotare” a afirmat dl. Chen. „Problema Falun Gong este o prioritate în activitatea Consulatului şi reprezintă o muncă zilnică pe termen lung.”

Chen a arătat că PCC dispunea de o mie de oameni angajaţi pentru a spiona Falun Gong numai în Australia (referinţă)

Practicanţii Falun Gong din străinătate au raportat că regimul chinez a refuzat să le reînnoiască paşapoartele sau vizele şi că s-a angajat în multe forme de hărţuire. Practicanţii Falun Gong au fost atacaţi fizic în Hong Kong, Chicago, New York şi în alte locuri pe glob. În New York, consulul general de la acea vreme, Peng Keyu, s-a lăudat într-un apel telefonic că a organizat atacuri împotriva practicanţilor. Campania împotriva Falun Gong prejudiciază statul de drept în societăţile libere.

Dezordine, teroare şi necinste

Persecuţia împotriva Falun Gong a adus ruină Chinei continentale şi necinste în străinătate.

Eforturile de a implementa persecuţia în China au pervertit sistemul judiciar naţional. Teroarea şi corupţia guvernează statul în satisfacerea intereselor unei clici din interiorul PCC.

Campania de genocid a sporit puterea oficialilor, iar oficialii au început să îşi folosească noua putere pentru a jefui averea oamenilor, cauzând valuri de corupţie. Peste tot există nemulţumiri, şi toată lumea îi urăşte pe bogaţi şi pe oficiali.

Expertul politic Murray Scott Tanner estimează că au existat 120 de mii de incidente de masă în China în 2008. Profesorul Xie Yielang de la Universitatea din Beijing a arătat că în 2009 au existat 230 de mii de incidente de masă. Toată lumea este de acord că numărul protestelor creşte rapid în fiecare an.

În acelaşi timp, oficialii îşi mută averea şi familiile în străinătate, pregătindu-se să scape înainte ca vaporul să se scufunde.

Persecuţia a generat o povară de nesuportat asupra finanţelor Chinei. În zilele de început ale persecuţiei, Jiang Zemin a mobilizat echivalentul unui sfert din PIB-ul ţării pentru a persecuta Falun Gong. În anul 2011, bugetul CAPL pentru menţinerea stabilităţii a ajuns la 95 de miliarde USD, aceasta reprezentând o creştere cu peste 21% faţă de anul anterior. (referinţă) Bugetul CAPL îl depăşeşte acum pe cel al armatei.

Acţiunile CAPL au făcut din discursurile lui Hu şi Wen despre o „societate armonioasă” o bătaie de joc. Acestea au făcut dificile eforturile lui Hu şi Wen de a-şi face auzite vocile în afară Zhongnanhai.

CAPL aşa cum a fost creat de către facţiunea lui Jiang Zemin, s-a transformat într-o a doua comandă centrală. Această transformare a CAPL a reprezentat fundamentul marilor ambiţii ale lui Bo Xilai. PLAC este asemenea sabiei lui Damocles, care atârnă deasupra capetelor tuturor celorlalţi oficiali ai PCC. Aceasta poate să-i transforme pe oricare dintre ei, inclusiv pe Hu şi pe Wen, în orice moment, într-o vitcimă a luptei pentru putere.

Pe plan internaţional, persecuţia a prejudiciat grav imaginea statului chinez. Conducerea de la Beijing este puternic condamnată de către comunitatea internaţională, confruntându-se cu proteste oriunde efectuează vizite. Cei profund implicaţi în persecuţie sunt daţi în judecată pentru genocid şi crime împotriva umanităţii. Bo Xilai, de exemplu, a fost dat în judecată în 12 ţări.

O oportunitate istorică rară

Deşi a adus dezastru Chinei, persecuţia a eşuat. Jurământul lui Jiang Zemin de a „elimina Falun Gong în trei luni” este o glumă de mai mult de zece ani. Planul lui Bo Xilai şi al lui Zhou Yongkang de a prelungi dominaţia facţiunii lui Jiang Zemin (intitulată "banda din Shanghai") prin acapararea autorităţii la cel mai înalt nivel în cadrul PCC a eşuat.

La aproape 13 ani de când Jiang a hotărât zdrobirea Falun Gong, zeci de milioane de practicanţi Falun Gong din interiorul Chinei persistă în credinţa lor în adevăr, compasiune şi toleranţă, continuând să explice paşnic şi raţional publicului larg, ce este Falun Gong şi cum a fost persecutat.

În ciuda strânsei blocade a PCC asupra ştirilor şi a internetului din China, adevărul despre cele 1400 de cazuri, despre auto-incendierea din Piaţa Tiananmen şi extragerea de organe pe viu de la practicanţi Falun Gong se răspândeşte acum peste tot în China continentală.

Comunitatea internaţională a primit şi mai multe dovezi despre persecuţie, inclusiv materiale referitoare la extragerea pe viu de organe umane. Credem că în curând vor fi dezvăluite fapte chiar mai întunecate.

Gloria opririi genocidului

O oportunitate măreaţă şi evidentă stă în faţa lui Hu Jingtao şi Wen Jiabao. Dacă aceştia şi alţi oficiali de nivel înalt îşi folosesc autoritatea într-un scop bun, fac cunoscute faptele privind crimele lui Jiang Zemin, Zhou Yongkang şi Luo Gan şi pun capăt persecuţiei împotriva Falun Gong, atunci ei vor ajuta la restabilirea normalităţii în societatea chineză.

Aceasta va face bine naţiunii şi oamenilor. Curajul moral de a face ceea ce este drept va readuce încrederea oamenilor şi va stabiliza societatea.

O astfel de oportunitate istorică nu va mai exista niciodată.

Dezintegrarea PCC este inevitabilă. PCC a ucis peste 80 de milioane de chinezi de-a lungul existenţei sale şi a persecutat sute de milioane de oameni. Îi persecută în continuare în mod brutal pe paşnicii aderenţi Falun Gong.

Cu peste 100 de milioane de oameni care şi-au dat demisia din Partidul Comunist Chinez pe siturile sponsorizate de Epoch Times, şi având în vedere creşterea continuă a numărului protestelor din China, toată lumea poate să intuiască faptul că dezintegrarea PCC bate la uşă.

O nouă fundaţie

Cei peste 100 de milioane de practicanţi Falun Gong, membrii familiilor lor, şi sutele de milioane de chinezi care îşi dau seama de natura malefică a PCC şi de bunătatea Dafa reprezintă fundaţia cea mai stabilă a societăţii chineze.

O populaţie atât de mare reflectă de asemenea dorinţa publică pentru o reformă paşnică a regimului politic din China. Nu există nicio cale ca Hu Jintao şi Wen Jiabao să prevină ca PCC să fie eliminat, indiferent cât de mult ar încerca. Dar ei pot avea şansa de a se salva pe ei înşişi şi pe numeroşi oficiali PCC de nenorocirile care vor acompania colapsul PCC, în funcţie de cum vor trata ei persecuţia practicanţilor Falun Gong şi pe criminalii responsabili de acea persecuţie.

Întreaga naţiune chineză îşi va găsi o nouă cale către viitor. Atâta timp cât chinezii îşi vor redobândi valorile morale tradiţionale, societatea va deveni cu siguranţă mai stabilă.

Justiţia va fi aplicată

Cei aproape 13 ani de îndelungate eforturi ale practicanţilor Falun Gong de a pune capăt persecuţiei au demonstrat voinţa şi credinţa lor puternice.

Justiţia are braţe lungi. Principalii făptaşi - Jiang Zemin, Zhou Yongkang şi alţii - vor fi aduşi în faţa justiţiei, iar crimele lor vor fi expuse. Aducerea principalilor vinovaţi în faţa justiţiei şi pedepsirea tuturor criminalilor implicaţi este un pas necesar după ce persecuţia va lua sfârşit. Oamenii lumii trebuie să fie martori ai principiului Universului că binele va fi răsplătit cu bine, iar răul va fi pedepsit.

Pentru oficialii comunişti care au fost sau încă mai sunt activ implicaţi în persecuţie, dar care încă au un strop de conştiinţă rămasă, le sugerăm să se oprească imediat din a mai face rău. Păstraţi toate dovezile persecuţiei şi, în acelaşi timp, folosiţi canalele adecvate pentru a publica dovezi privind alţi oficiali care au comis crime împotriva practicanţilor Falun Gong.

Exemplele lui Wang Lijun şi Bo Xilai îi pot ajuta pe aceşti oficiali să realizeze faptul că, mai devreme sau mai târziu, crimele lor vor fi expuse, fie de către oameni cu conştiinţă, fie de către colegi, oficiali comunişti, în lupta pentru putere.

Imediat ce oficialii simt că siguranţa lor personală este ameninţată în timpul luptelor interne, ei vor acţiona la fel ca Wang Lijun şi vor aduce în faţa societăţii internaţionale dovezile împotriva foştilor lor complici. Dacă oficialii vor continua să facă rău în mod nesăbuit, îi aşteaptă soarta lui Wang Lijun şi Bo Xilai.

Stând lângă zidul care se clatină

Marii iluminaţi ai Chinei antice ne-au învăţat că „o persoană nobilă nu va sta lângă un zid care se clatină”. Acum aproape 10 ani, a apărut în Guizhou o piatră miraculoasă, antică pe care era gravată o profeţie - şase caractere ce preziceau că „Partidul Comunist Chinez va muri.” Pentru cei ce pot citi semnele, Wang Lijun şi Bo Xilai exprimă un alt avertisment puternic.

Credem că acei oficiali comunişti care evaluează încă situaţia vor ajunge să înţeleagă comportamentul şi natura de Mafie a Partidului Comunist Chinez şi vor întrevedea dezintegrarea acestuia în viitorul apropiat. Demisia din PCC, statul deoparte de acţiunile PCC este cea mai înţeleaptă conduită în acest moment.

Oamenii, grupările şi naţiunile din întreaga lume au de-a face în acest moment cu un test al moralităţii şi al conştiinţei lor. Îi vor susţine ei pe cei persecutaţi în China? Vor folosi dovezile şi materialele pe care le au la îndemână, fie că au fost adunate de către ei, fie că provin de la oficialii comunişti chinezi? Vor susţine ei justiţia şi drepturile fundamentale ale omului?

Fiecare individ, organizaţie şi guvern are de jucat un rol la acest moment. Cerul veghează fiecare gest şi gând al oamenilor. Sperăm că fiecare va alege dreptatea şi bunătatea şi că îşi va pava drumul spre un viitor frumos. O schimbare enormă e pe cale să se petreacă în faţa noastră.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Opinii