Istoria, în paragină: Doftana nu mai interesează pe nimeni

Bastilia” României, aşa cum i se spunea închisorii Doftana pe vremuri pentru că avea “reputaţia” că de acolo nu evadase nimeni timp de 43 de ani, are şanse minime de a mai fi reabilitată, şi asta pentru ca la licitaţia de vânzare nu s-a prezentat nimeni şi nici bani pentru conservarea monumentului nu există. După iarna din acest an, când acoperişul a cedat sub greutatea zăpezii, Doftana – locul păstrat cu sfinţenie de comunişti în perioada 1947-1989, aici fiind încarceraţi aproape toţi liderii PCR din perioada dintre cele două Războaie Mondiale – a fost în atenţia mai multor investitori, mai ales pentru că închisoarea este în mijlocul a 11 hectare de teren, dar nimeni nu a întreprins ceva concret. Edilul comunei Telega, Gheorghe Ilie, pe teritoriul căreia se află edificiul, spune pentru publicaţia locală “Observatorul de Prahova” că licitaţia a fost programată înainte ca închisoarea să rămână fără acoperiş, iar preţul de pornire trebuia să fie de 1,2 milioane de euro. Nimeni nu a venit! „Acum acoperiş este cerul. Nu sunt bani de conservare a clădirii, nu sunt bani de reabilitare şi nici nu sunt persoane interesate să cumpere închisoarea. Cineva îmi spunea să fac o evaluare în care preţul să fie mai scăzut. Pe mine nu mă interesează cu cât se vinde închisoarea. Poate să o dea şi pe 25 de bani. Pe mine mă interesează ca preţul stabilit să fie respectat pentru că sunt 11 hectare de teren situate într-o zonă bună”, susţine primarul care, iniţial, era convins că edificiul va fi vândut, iar pe locul lui va apărea un complex hotelier cu restaurant, terase şi piscine. „Eu am lansat această ipoteză, cu hotelul, că poate cineva vede dezastrul care se întâmplă la acest obiectiv, pentru că noi, localitatea, nu mai putem interveni financiar. Nu mai avem fonduri pentru reparaţii“, spune edilul. Propunerea primarului este doar o vorbă aruncată în vânt, deoarece, fiind un monument istoric de categoria A, considerat de valoare naţională excepţională, reprezentativ pe plan universal, obiectivul îşi poate schimba destinaţia numai în baza unor avize speciale de la Comisia Naţională a Monumentelor Istorice.

Intrare liberă, dar pe propria răspundere

Accesul în zonă este interzis de mai mulţi ani, nu din cauza “secretelor”, ci pentru că cei care ar dori să viziteze clădirile se expun pericolului de a fi oricând striviţi de pereţii închisorii, aflaţi într-o stare avansată de degradare. Pentru a pătrunde, totuşi, în incintă, e nevoie de o hârtie de la primărie şi de o declaraţie pe propria răspundere, altfel eventualii vizitatori sunt consideraţi hoţi. Singurele rămase în picioare sunt zidurile exterioare şi cele 11 turnuri de pază ale închisorii, toate construite din piatră grea adusă din albia râului Doftana. În rest, hoţii au luat tot ce se putea, tocărie şi chiar sticla de la geamuri, ţiglele acoperişului, cărămida şi fierul, reprezentat de gratiile, acum inexistente, de la ferestrele celulelor, scările de lemn care duceau la etajul închisorii.

Chiar şi din celula în care a fost încarcerat Nicolae Ceauşescu, monument pe vremea comuniştilor, nu a mai rămas nimic, doar o urmă dreptunghiulară lăsată pe perete, semn că aici a fost o plăcuţă, lăsând să se înţeleagă că în celula de doi metri pe doi a existat ceva special.

Acum acoperiş este cerul. Nu sunt bani de conservare a clădirii, nu sunt bani de reabilitare şi nici nu sunt persoane interesate să cumpere închisoarea.

*

Doftana a fost ridicată din ordinul Regelui Carol I, fiind dată în folosinţă în 1897 şi funcţionând ca închisoare până în 1940, când a fost închisă din cauza avariilor semnificative suferite la cutremur. Locul care i-a găzduit înainte de 1940 atât pe comunişti, cât şi pe legionari, numele lui Gheorghe Gheorghiu Dej, Nicolae Ceauşescu, Emil Bodnăraş, Corneliu Zelea Codreanu, Horia Sima, Gheorghe Apostol, Chivu Stoica fiind printre cele mai sonore, a fost refăcut apoi la ordinul conducerii de partid şi de stat din acea vreme, şi a devenit, în 1950, monument istoric, numindu-se Muzeul Penitenciar Doftana. În perioada sa de “glorie”, Doftana a devenit loc de pelerinaj al comuniştilor şi cadru de festivităţi pentru organizaţiile de pionieri la înmânarea cravatei roşii şi a depunerii jurământului. După 1989, însă, aproape nimeni nu s-a mai interestat de închisoarea devenită acum o ruină.