Illarionov: Obama a vândut Ucraina pentru a obţine un acord cu Iranul

Preşedintele rus Vladimir Putin (st) şi omologul său american Barack Obama.
Preşedintele rus Vladimir Putin (st) şi omologul său american Barack Obama. (Captură Foto)

Preşedintele american Barack Obama a vândut Ucraina pentru a obţine suportul omologului său rus Vladimir Putin în privinţa acordului nuclear cu Iranul, conform comentatorului şi economistului Andrei Illarionov. Alţi comentatori, incluzând cel puţin unul ucrainean, nu sunt de acord. Dar aproape toţi consideră că Putin va aştepta mulţumiri din partea SUA şi se tem că le va şi obţine, conform website-ului windowoneurasia2.

Într-un comentariu pe website-ul Kasparov.ru, Illarionov susţine că acordul în privinţa căruia el a avertizat în urmă cu 16 luni s-a materializat acum: SUA a sacrificat Ucraina pentru a obţine suportul lui Putin în discuţiile cu Iranul şi Siria, adăugând că acest acord a fost încheiat “fără participarea Ucrainei şi pe spinarea ei”.

Comentatorul rus susţine că această “trădare” a început în timpul vizitei secretarului de stat american John Kerry la Soci, când acesta nu a menţionat chestiunea Crimeei şi a creat împreună cu ministrul rus de externe Serghei Lavrov aşa zisul format de negocieri “Soci-München, similar cu discuţiile Nuland-Karasin, care au avut loc fără participarea Ucrainei.”

Acel lucru, în sine, a fost o victorie pentru Putin: Ucraina nu a putut să discute despre propriul său destin şi Rusia s-a ridicat la nivelul SUA, în calitate de centru de luare de decizii în privinţa altor ţări.

Întrebat de ziarul New York Times în 14 iulie dacă Putin a fost un ajutor sau o piedică în încheierea acordului cu Iranul, liderul american a declarat: “Rusia a fost un ajutor. Sunt sincer cu voi. Nu am fost sigur de acest lucru, ţinând seama de neînţelegerile puternice pe care le avem în prezent în privinţa Ucrainei. Dar Putin şi guvernul rus s-au comportat într-un mod care m-a surprins şi nu am fi încheiat acest acord dacă nu ar fi fost voinţa Rusiei de a rămâne alături de noi şi ceilalţi membri ai grupului P5 1 în privinţa obţinerii unui acord solid.”

Obama a continuat: “Am fost încurajat de faptul că Putin m-a sunat în urmă cu două săptămâni pentru a discuta despre Siria. Cred că ei încep să vadă că regimul Assad îşi pierde controlul asupra unor porţiuni tot mai mari din teritoriul Siriei [în favoarea miliţiilor jihadiste sunite] şi că perspectiva ca jihadiştii suniţi să preia controlul absolut sau să înlăture regimul sirian devine tot mai mare pe zi ce trece. Acel lucru ne-a oferit o oportunitate pentru a avea o discuţie serioasă cu ei [regimul rus].”

A doua zi, Victoria Nuland, secretarul de stat al SUA pentru politici europene şi eurasiatice, a sosit în Kiev. “Principalul scop al vizitei sale a fost acela de a-l forţa pe [preşedintele ucrainean Petro] Poroşenko să schimbe Constituţia Ucrainei prin includerea unor referiri la regiunile speciale Doneţk şi Lugansk”, a declarat Illarionov.

Poroşenko a făcut exact acest lucru şi un număr de deputaţi din Parlamentul ucrainean au emis o declaraţie în legătură cu ceea ce ei consideră a fi un “act de trădare”, unul care neagă Ucrainei dreptul la autodeterminare prin legitimizarea forţelor ruse pe teritoriul ucrainean.

Acea legitimizare, făcută fără implicarea statului sau a poporului ucrainean în discuţii, reprezintă atât sfârşitul perspectivelor europene pentru Ucraina cât şi succesul planului Kremlinului de a desfiinţa statul ucrainean, au declarat unii membri ai Radei Supreme a Ucrainei.

Poroşenko a îndeplinit primul punct al cerinţelor lui Putin în privinţa Ucrainei, schimbând Constituţia ţării, şi în tot acest proces liderul rus s-a bucurat de suportul lui Obama.

Acum, întrebarea este dacă guvernul din Kiev va satisface şi celelalte cereri ale lui Putin şi dacă Obama va da o mână de ajutor şi de această dată.

Celelalte cerinţe, susţine analistul rus Illarionov, includ o amnistiere din partea Ucrainei pentru toţi cei care au luptat pentru Moscova în estul Ucrainei, implementarea unei legi asupra statutului special al celor două regiuni separatiste şi organizarea unor alegeri, precum şi adoptarea de către Ucraina a unei legi asupra administraţiei locale şi ridicarea blocadei economice ucrainene impusă asupra teritoriile separatiste.

În concluzia sa, Illarionov susţine că aceste cerinţe vor fi satisfăcute, fără niciun dubiu.

Dar nu toată lumea în Moscova, Washington sau Kiev este de acord cu această analiză şi unul dintre cei mai proeminenţi critici ai analizei este Petro Oleshchuk, un savant în ştiinţe politice la Universitatea de Stat Shevchenko din Kiev

El susţine că situaţia nu este atât de simplă precum presupune Illarionov şi că existenţa unui acord simplu, precum cel descris de analistul rus, este prea primitivă şi unidimensională.

În privinţa mulţumirilor aduse de Obama liderului rus după încheierea acordului iranian, Oleshchuk susţine că administraţia americană a dat de înţeles doar că SUA îl vede în continuare pe Putin ca un partener necesar pentru rezolvarea unor probleme. Nu înseamnă neapărat că cei doi au încheiat un acord, susţine Oleshchuk.

“Blocându-se singur în Ucraina, Putin a făcut un cadou scump Casei Abe”, a declarat savantul ucrainean. Pe de o parte, condamnându-se la izolare internaţională, Putin nu mai are un spaţiu atât de mare pentru manevră. Pe de altă parte, el a deschis o uşă ca sancţiunile Occidentale să fie folosite şi în alte situaţii, nu doar cea a Ucrainei.

Oleshchuk susţine că atâta timp cât Putin se află în Ucraina el va depinde de alţii. Şi această dependenţă poate fi folosită. Cel mai bun exemplu este chestiunea iraniană. Oleshchuk mai susţine că SUA are numai de câştigat dacă nici Rusia şi nici Ucraina nu câştigă vreun avantaj şi conflictul dintre cele două continuă. O înfrângere a Rusiei nu este profitabilă pentru SUA iar o victorie a acesteia ei ar însemna o posibilă expansiune a Kremlinului.

Dar indiferent dacă Oleshchuk sau Illarionov au dreptate, este sigur, scrie Lilia Shevtsova, că Putin “va aştepta gratitudine” din partea lui Obama pentru ajutorul oferit şi pentru că i-a permis liderului american să îşi realizeze “visul”.

Această gratitudine ar putea cuprinde mai multe aspecte, precum scutul antirachetă din Europa, un posibil tribunal internaţional pentru investigarea doborârii zborului malaezian MH17 şi, în cele din urmă, războiul din Ucraina. Prin urmare, “vom vedea dacă interesele sau principiile predomină politica americană”, a declarat Shevtsova.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.