„Godzilla”, norul saharian de record identificat de sateliţii de la ESA

Datele sateliţilor Copernicus Sentinel şi Aeolus arată cantităţile enorme de particule de praf care provin din deşertul Sahara, Africa de Nord, purtate de vânt prin Oceanul Atlantic, raportează Agenţia Spaţială Europeană (ESA) .

ESA a numit această coloană de praf din Sahara „Godzilla”. În general aceasta se formează între sfârşitul primăverii şi începutul toamnei, atingând vârful la sfârşitul lunii iunie până la mijlocul lunii august.

În această perioadă, cantităţi mari de particule de praf din deşertul african sunt ridicate în aerul uscat de vânturi puternice care bat la nivelul solului, precum şi de furtuni.

Praful poate pluti timp de zile sau săptămâni, în funcţie de cât de uscate, rapide şi turbulente devin masele de aer. Ulterior, vânturile din troposfera cea mai înaltă împing praful peste Oceanul Atlantic înspre Caraibe şi Statele Unite. Deşi acest fenomen meteorologic are loc în fiecare an, ESA observă că norul de praf din iunie 2020 este „neobişnuit”, datorită dimensiunii şi distanţei parcurse.

Potrivit NOAA’s Atlantic Oceanographic and Meteorological Laboratory, norul de praf era cu aproximativ 60-70 la sută mai dens decât un nor de densitate medie, ceea ce l-a transformat în cel mai dens eveniment de când au început înregistrările, în urmă cu aproximativ 20 de ani.

În mod normal, coloanele de praf din Sahara sunt dispersate în atmosferă şi se scufundă în Atlantic înainte de a ajunge în America. Totuşi, anul acesta concentraţia densă de praf a parcurs aproximativ 8.000 de kilometri şi ajunge în apropierea Caraibelor şi în sudul Statelor Unite.

Importanţa nisipului saharian

Deşi praful reprezintă o ameninţare pentru sănătate, provocând cer tulbure şi declanşând alerte privind calitatea aerului, ESA afirmă că deplasarea prafului saharian „joacă un rol important” în ecosistem.

ESA susţine că praful este o sursă importantă de nutrienţi esenţiali pentru fitoplancton: plante marine microscopice care plutesc pe sau în apropierea suprafeţei oceanului. În plus, unele dintre mineralele prafului cad în ocean, determinând formarea florilor de fitoplancton pe suprafaţa oceanului, care la rândul lor oferă hrana de care depind şi alte vieţi marine.

Praful este, de asemenea, esenţial pentru viaţă în Amazon, deoarece repune nutrienţi în solurile forestiere pluviale, nutrienţi care altfel ar fi epuizaţi de ploile dese din această regiune tropicală.

De asemenea, s-a dovedit că straturile de aer uscat şi plin de praf suprimă dezvoltarea uraganelor şi furtunilor în Atlantic, deoarece furtunile tropicale au nevoie de apele calde din ocean şi de aer cald şi umed pentru a se forma.

„Dacă s-ar dezvolta o furtună, aceasta s-ar ciocni cu straturile de aer uscat şi prăfuit ale norului de praf din Sahara, împiedicând-o să crească ulterior”, concluzionează Agenţia Spaţială Europeană.

Articol de referinţă: Satellites track unusual Saharan dust plume