Farmacia din bucătărie

.
. (photos.com)

Bucătăria poate deveni propria noastră farmacie, cu resursele sale în cure de plante, care ne vor vindeca pe noi şi întreaga noastră familie. Următoarele plante sau mirodenii naturale, disponibile în mod obişnuit, pot fi folosite în casă.

ALOE VERA. Această plantă este universal valabilă. Este un tonic general pentru ficat, organul care ajută la digestie şi care neutralizează toxinele.

Gelul proaspăt este folositor femeilor cu spasme musculare în timpul menstruaţiei. În acest caz trebuie luate două sau trei linguriţe de gel, cu un vârf de cuţit de piper negru.

Două linguriţe de trei ori pe zi pot fi luate ca tonic general. Aloe vera este un purificator al sângelui şi în felul acesta beneficiază şi ficatul. Fierea şi stomacul: este utilă în caz de ulcer şi colită dar şi ca dezinflamator.

În caz de conjunctivită se poate aplica gel de aloe vera pe gene.

Aloe vera mai poate fi folosită în vaginită şi cervicită. Preparaţi pentru spălături, două linguri de gel într-un litru de apă caldă şi adăugaţi două vârfuri de cuţit de curcuma (şofran indian, turmeric) - acţiunea locală este foarte bună. Aplicarea locală ajută şi în cazul herpesului vaginal: se amestecă două linguri de gel cu două vârfuri de cuţit de curcuma, apoi aplicăm local în fiecare seară, timp de o săptămână.

Aloe vera are proprietatea de a răcori, producând expectoraţie, uşurează răceala, tusea şi congestia fiind în acelaşi timp şi uşor laxativ.

Aloe vera mai poate fi utilizată extern pentru arsuri, tăieturi şi răni traumatice. Aplicaţi-o combinată cu curcuma şi va grăbi procesul de vindecare.

ASAFOETIDA. Această substanţă aromatică este un extract cauciucat al unui arbore ce are efect de stimulent. Uşurează spasmele, este expectorant şi laxativ natural. Un vârf de cuţit de asafoetida gătită cu linte, ajută digestia, elimină toxinele şi uşurează durerea, eliminând gazele din intestinul gros.

BICARBONATUL DE SODIU. Acesta gătit cu năut sau fasole neagră, le face mai uşoare şi facilitează gătirea lor. Este de asemenea un antiacid. Un vârf de cuţit într-o cană cu apă caldă şi sucul de la ½ lămâie anulează aciditatea, gazele şi indigestia. O jumătate de cană de bicarbonat de sodiu în baie, ajută la circulaţie şi face pielea mai delicată. Bicarbonatul uşurează infecţiile pielii, urticaria şi erupţiile pe piele întreţinând sănătatea şi igiena acesteia.

RĂDĂCINA DE OBLIGEANĂ. Această plantă este iute şi pătrunzătoare şi este folosită ca expectorant având multe proprietăţi medicinale. Sub formă de praf poate fi inspirată pe nări pentru a uşura congestia sinusurilor, răceala obişnuită sau durerile de cap provocate de sinuzite. Este un vomitiv, putând provoca şi strănutul, ceea ce produce curăţarea tractului respirator.

Fiind anticonvulsivă este utilizată în crizele de epilepsie, poate de asemenea să acţioneze asupra funcţiilor cerebrale superioare a ţesutului din creier, ajutând la lărgirea şi clarificarea conştiinţei.

Rădăcina de obligeană este cel mai bun antidot contra efectelor negative ale marijuanei, care este un toxic pentru ficat şi celulele hepatice. De fapt această plantă neutralizează efectele secundare ale tuturor substanţelor psihedelice.

O altă caracteristică importantă, este aceea că poate stimula memoria. În fiecare dimineaţă şi seară luaţi un vârf de praf de obligeană, cu un sfert sau o jumătate de linguriţă de miere.

Dacă se beau 2 sau 3 pahare de ceai din rădăcină de obligeană, aceasta va cauza vomarea. Această acţiune este terapeutică în tusea cronică şi în astm, fiind bronhodilatator şi acţionând ca decongestionant pectoral. Uleiul din această plantă poate fi utilizat în administrarea nazală şi de asemenea extern, în masaje corporale, relaxând muşchii încordaţi şi dureroşI, creând o senzaţie de prospeţime. Această rădăcină mai poate ajuta la circulaţie asigurând nutriţia ţesutului muscular.

BOIA DE ARDEI. Este o plantă folosită la gătit, fiind un condiment iute şi picant. Aprinde focul digestiv şi creează un bun apetit, intensificând circulaţia şi producând transpiraţia. Este bun în răceli, tuse, congestie, ajutând în acelaşi timp la evacuarea intestinelor, distrugând viermii şi paraziţii. Poate fi utilizat intern sub formă de capsule, având o acţiune de purificare a intestinului gros şi a glandelor sudoripare. Dacă luăm 2 sau 3 capsule pe zi ajută la îndepărtarea cheagurilor de sânge. Folosind boiaua de ardei la gătit, hrana este mai uşoară, mai gustoasă şi mai uşor de asimilat, fiind bine asociată cu linte, carne şi brânză.

NUCŞOARA (fruct de Elettaria şi Amomum). Este o aromă stimulentă şi reconfortantă, reîmprospătând mintea şi stimulând inima. Trebuie folosită în cantităţi mici, presărată în ceai sau pe vegetale, fiind uşor astringentă, dulce şi puţin picantă. Ca efecte benefice, stimulează inima, mintea şi plămânii, eliberează gazele, uşurează durerile şi împrospătează respiraţia.

ULEIUL DE RICIN. Este o substanţă laxativă ce poate fi administrată şi copiilor (în cazul nou-născuţilor mama îşi înmoaie degetul mic în ulei şi îi dă să-l sugă). Neutralizând toxinele, va uşura gazele şi constipaţia, fiind în acelaşi timp şi un antireumatic, uşurând durerile în mod natural. Se poate folosi extern în artrită, sciatică, dureri cronice de spate, spasme musculare cât şi în tratamentul gutei, având acţiune antiartritică şi antiinflamatoare.

SCORŢIŞOARA. Această plantă are un gust uşor picant şi astringent, fiind aromatică stimulentă şi cu proprietăţi antiseptice şi reconfortante, iar acţiunea ei asupra organismului dă o senzaţie de căldură. Scorţişoara este un bun detoxifiant, acţionează asupra durerilor, fortificând şi energizând ţesuturile, ajutând digestia şi stimulând transpiraţia. Printre alte acţiuni benefice, amintim că acţionează în răceli, congestie (în combinaţie cu nucşoara, ghimbirul şi cuişoarele sub formă de ceai) şi tuse, fiind folosită în cantităţi mici.

CUIŞOARELE. Este o mirodenie iute, uleioasă, aromatică şi pătrunzătoare, putând fi folosită sub formă de praf, cu fructe şi vegetale. În mod natural ameliorează durerile (de dinţi), atenuează tusea, congestia şi sinuzitele. Se pot adăuga câteva picături de ulei de cuişoare în apă fierbinte şi se fac inhalaţii pentru decongestie, aceasta va uşura şi respiraţia. Mestecarea unei cuişoare cu zahăr candel ajută la calmarea tusei uscate, efectele fiind imediate.

CORIANDRUL. Există două părţi care se consumă din planta de coriandru. Una o reprezintă tulpinile şi frunzele verzi ale plantei (asemănătoare cu cele ale pătrunjelului); aceasta se numeşte cilantro. Iar a doua o reprezintă seminţele uscate care se numesc coriandru. Acesta conţine o substanţă stimulentă şi aromată ce ajută la digestie. Are şi proprietăţi reconfortante.

Coriandrul este şi un diuretic natural şi poate fi consumat când apare senzaţia de usturime la urinare. Pentru aceasta preparaţi o infuzie de seminţe turnând peste acestea apă fierbinte. Acest ceai face urina mai alcalină. Este folositor şi în indigestie, greaţă, vomă şi balonare.

Sucul proaspăt de coriandru are anumite proprietăţi, putând fi utilizat în cazuri de urticarie, erupţii cutanate şi dermatite. Poate fi aplicat direct pe piele pentru a uşura senzaţia de usturime. Ajută şi la purificarea sângelui.

CHIMIONUL. Această plantă este aromată şi uşor amăruie precum şi picantă. Ajută la digestie şi îmbunătăţeşte gustul hranei. Mai ajută şi la secretarea sucurilor digestive. Praful de chimion prăjit este utilizat în crampele abdominale şi mai ales în afecţiunile intestinale, cum sunt diareea si dizenteria. Pentru asemenea afecţiuni se adaugă un vârf de cuţit de praf de chimion în următoarea compoziţie de lapte proaspăt: se fierbe ¼ lapte, se lasă la foc mic şi se stoarce o lămâie mică, adăugând apoi o lingură de iaurt. Se acoperă laptele, se lasă la cald şi la loc întunecos peste noapte. A doua zi se face iaurt şi adăugăm o cantitate egală de apă amestecând. Ca îndulcitor se adaugă sirop de arţar.

SEMINŢELE DE IN. Acţiunile seminţelor de in sunt următoarele: laxativă, expectorantă şi decongestionantă. Ceaiul din seminţe de in se recomandă în dezechilibrele respective. Dacă se bea o cană de ceai seara, intestinele vor fi mai uşoare dimineaţa. Va ajuta, de asemenea, la drenajul anumitor mucozităţi. Această simplă plantă domestică ameliorează problemele de constipaţie, balonare şi disconfort în regiunea abdominală. Seminţele de in sunt energizante şi ajută, de asemenea, la ameliorarea tusei cronice şi astmatice.

USTUROIUL. Această plantă conţine ulei, este aromatică, iute, amară şi picantă. Usturoiul scade tensiunea şi reduce gazele, fiind bun pentru digestie şi absorbţie şi spre surprinderea tuturor mai este şi o plantă care întinereşte. Mulţi maeştri spirituali consideră că usturoiul împiedică evoluţia spirituală şi nu ar trebui consumat de către cei ce urmează o cale de îmbunătăţire spirituală. Usturoiul stimulează energia sexuală şi prin urmare nu este recomandat celor în asceză. Deoarece are un efect de încălzire, este de mare ajutor în sezonul ploios şi iarna, ameliorând durerile din articulaţii. Această plantă are acţiune antireumatică şi se poate utiliza în tuse uscată sau congestii.

Este foarte eficientă în migrenele datorate sinuzitelor, în durerile de urechi şi în ţiuitul urechii. În tratamentul afecţiunilor urechii se administrează 3 sau 4 picături de ulei de usturoi în ureche, sau seara se umple urechea cu ulei de usturoi şi se astupă cu vată. Dimineaţa durerea va dispare.

Usturoiul calmează şi durerile de dinţi, în special pentru dinţii sensibili şi pentru gingiile care coboară datorită vârstei; acestea se pot masa cu ulei de usturoi. O mare utilizare o are usturoiul în toate reţetele de gastronomie din lume, el aducând savoare, tărie şi un bun gust tuturor reţetelor folosite în restaurantele de mare clasă.

GHEEA. Gheea este un produs preparat din unt nesărat, fiind un excelent stimulator al apetitului, dând un bun gust alimentelor, ajutând digestia şi stimulând secreţia sucurilor digestive. Gheea ajută la dezvoltarea inteligenţei, înţelegerii şi memoriei. Când este consumat cu lapte cald uşurează constipaţia, iar la asocierea cu plante medicinale, gheea conduce proprietăţile curative ale plantelor prin ţesuturi. Combinat cu lemn-dulce, rădăcină de obligeană şi gotu-kola, este folosit pe scară largă ca un fel de medicament în diferite reţete. Gheea ameliorează febra cronică, anemia şi afecţiunile sângelui fiind foarte util în dezintoxicare. Nu măreşte colesterolul ca celelalte grăsimi (uleiuri); poate grăbi procesul de vindecare a rănilor şi ameliorează ulcerul şi colita. Este bun în general pentru ochi, nas şi piele.

Cum se prepară GHEEA: se încălzeşte la foc potrivit aproximativ 1/2kg de unt nesărat, care se topeşte şi se mai fierbe cam 12 minute, timp în care se formează o spumă ce nu se înlătură pentru că conţine proprietăţi medicinale. Se pune la foc mic, iar untul va dobândi o nuanţă aurie şi va avea miros de floricele de porumb. Gheea este gata, atunci când se picură apă şi aceasta începe să pocnească. Se lasă la răcit, se strecoară într-un vas fară a fi nevoie să se ţină în frigider.

GHIMBIRUL. Această plantă se foloseşte şi proaspătă şi uscată. Ambele forme sunt aromatice şi picante. Ghimbirul este un stimulativ şi carminativ, iar ca plantă proaspătă conţine multă apă şi este mai uşor, iar sub formă de praf, este mai puternic şi are acţiune mai penetrantă.

Această plantă ameliorează durerile de gât, răceala obişnuită, congestia, sinuzitele, tusea, rinita şi congestia gâtului. Pentru dureri de cap se prepară o pastă dintr-o jumătate de linguriţă de praf de ghimbir cu apă şi se aplică pe frunte, caldă. Această pastă va produce o senzaţie de arsură, dar nu va arde pielea, ci va elimina durerea.

Ghimbirul mai poate fi utilizat ca şi condiment la gătit, făcând mâncarea mai uşor de digerat, ajutând la curăţarea intestinelor şi promovând o drenare normală a acestora, având o calitate bine cunoscută de a fi de mare ajutor mai ales în sezonul rece.

Ghimbirul mai poate fi aplicat extern pe muşchi şi pe articulaţiile dureroase. Se pune ghimbir ras într-un săculeţ de pânză care se leagă de robinet, astfel că apa fierbinte cu care umpleţi cada să curgă peste acesta. O asemenea baie calmează durerile şi are un efect relaxant şi reconfortant.

GOTU-KOLA. Frunza de gotu-kola seamănă cu cele două emisfere cerebrale, acţionând asupra ţesutului creierului. Este foarte eficient în dezvoltarea memoriei şi a inteligenţei. Stimulează ţesuturile creierului, deci stimulează înţelegerea şi perspicacitatea. Gotu-kola protejează contra stresului şi calmează mintea. În sanscrită denumirea este brahmi (Brahma înseamnă Conştiinţa Cosmică). Acesta plantă dinamizează fluxul de energie între emisferele dreaptă şi stângă, este de asemenea decongestionant fiind folosit pentru ameliorarea afecţiunilor sinusurilor. Pentru curăţirea mucozităţii se foloseşte praful de gotu-kola: se ia câte un sfert de linguriţă de praf cu miere, dimineaţa şi seara. Acţiunea cea mai importantă a acestei plante este asupra minţii şi a unui nivel mai înalt de conştiinţă. Se mai poate consuma sub formă de ceai, câte o cană înainte de culcare, pentru a avea un somn profund şi pentru o trezire calmă şi vioaie.

MIEREA. Această substanţă produce căldură în corp, având un gust dulce şi astringent. Are calitatea de a vindeca rănile externe şi interne. Ca şi gheea, mierea poartă spre ţesuturi proprietăţile medicinale ale plantelor, deci ea este utilizată drept intermediar pentru multe substanţe. Mierea este un excelent mijloc de purificare a sângelui şi mai ales este bună pentru ochi şi dinţi. Ameliorează răceala, tusea şi congestia, iar când este aplicată extern pe o rană, va grăbi procesul de vindecare. Mierea diluată în apă energizează organismul şi ajută la curăţarea rinichilor, iar consumată moderat reduce grăsimea. Mierea nu ar trebui să fie încălzită deoarece s-ar distruge calităţile ei şi ar face-o incompatibilă cu organismul nostru, putând bloca tractul digestiv şi crea toxine.

LEMNUL-DULCE. Această substanţă este dulce şi uşor astringentă, fiind un expectorant natural. Lemnul-dulce curăţă gura, produce salivaţie şi măreşte secreţiile în tractul gastrointestinal. Mestecarea unei bucăţi de lemn-dulce are o acţiune antiseptică, ajutând chiar şi împotriva căderii dinţilor. Se foloseşte şi în calmarea tusei, răcelii şi a congestiei, iar în acest scop se foloseşte sub formă de ceai, pentru a stimula expectoraţia. Lemnul-dulce este şi vomitiv: două sau trei pahare de ceai concentrat vor produce greaţă şi vomă, ceea ce ajută la eliminarea mucozităţii acumulate în exces în stomac şi a celei care produce congestie în piept. Lemnul-dulce reprezintă un antidot eficient în ulcerul peptic şi în gastrită. Pentru a trata aceste afecţiuni, se foloseşte o linguriţă de praf de lemn-dulce, sau chiar mai puţin, pentru a prepara o cană de ceai. Lemnul-dulce poate fi utilizat şi sub formă de ulei medicinal, sau asociat cu ghee, în uz intern; această medicaţie fiind recomandată în diabet, bronşită, răceală, crize repetate de astm, şi în mod extern poate fi folosit pe răni. Rănile infectate sau cele nevindecabile, se vor vindeca prin aplicarea acestei combinaţii de ghee cu lemn-dulce care poate ajuta şi în tratarea de ulcer gastric, luându-se o jumătate de linguriţă în fiecare zi.

GHEE cu Lemn Dulce: mai întâi se prepară un decoct de lemn-dulce, dintr-o parte de praf de lemn-dulce şi 8 părţi apă. Se fierbe până ce rămâne un sfert din cantitatea iniţială. Se ia o parte din decoct şi se amestecă cu o parte de ghee, apoi se adaugă o parte egală de apă şi se fierbe până ce toată apa se evaporă, iar ceea ce rămâne este ghee cu lemn-dulce.

Lemnul-dulce mai este şi un foarte eficient antidot în cazul inflamării vezicii biliare. Luat după mese, ceaiul de lemn-dulce ajută la digestie şi constipaţie.

MUŞTARUL. Muştarul este foarte picant, iute, pătrunzător şi uleios. Seminţele sunt folosite ca şi condiment în bucătărie, unde trebuie să fie administrate cu atenţie, deoarece poate produce anumite suferinţe la nivelul stomacului şi al intestinelor. Acţionează ca analgezic, ameliorând durerile musculare şi congestia. Praful de muştar amestecat cu apă poate fi folosit drept cataplasmă, dar nu trebuie aplicat direct pe piele deoarece se pot forma băşici, iar în acest caz pasta ar trebui aplicată pe o pânză şi apoi pe piele, pentru a uşura durerile din articulaţii sau din piept.

Se mai poate folosi pentru calmarea spasmelor musculare, punându-se seminţele de muştar într-un săculeţ de pânză, iar acesta se ţine în apă caldă, unde vom băga picioarele şi mâinile pentru alinarea durerilor musculare sau ale articulaţiilor.

În bucătărie se foloseşte muştarul la gătit şi prăjit. Se încălzeşte ulei de susan într-o tigaie, când uleiul este fierbinte prăjiţi aproximativ două vârfuri de cuţit de seminţe de muştar, cu ceapă, usturoi şi legume. Legumele vor deveni uşor de digerat. Muştarul mai poate fi folosit şi în caz de indigestie balonară abdominală, sau în senzaţia de disconfort abdominal.

NUCŞOARA (Myristica fragrana). Această plantă este aromatică şi stringentă, utilizându-se pentru a îmbunătăţi gustul ceaiului şi al laptelui. Asociată cu laptele serveşte ca tonic pentru inimă şi creier. Mai este folositoare şi în debilitatea sexuală, în controlul urinării, în caz de astenie generală, diaree, gaze şi dureri surde abdominale, precum şi în pierderea poftei de mâncare sau afecţiuni ale ficatului şi splinei. Nucşoara este un relaxant şi induce somnul în mod natural; ajută în caz de insomnie. Trebuie consumată cu grijă şi numai de către adulţi, datorită acţiunii sale puternice - un vârf de cuţit odată.

CEAPA. Ceapa este uşor iritantă, este picantă şi aromatică. Are o acţiune de încălzire internă. Deoarece conţine amoniac, este iritantă pentru ochi şi nas. Ceapa stimulează simţurile, prin urmare, dacă cineva leşină sau se simte ameţit, îşi va reveni dacă va inhala mirosul unei cepe tăiate în bucăţi. Ceapa ajută la digestie şi stimulează energia sexuală, pentru acest lucru nu se recomandă celor ce practică căi de cultivare spirituală. Poate fi aplicată sub formă de cataplasmă pe un furuncul, iar acesta se va sparge, ducând la retragerea lui. Febra mare şi convulsiile, se pot reduce prin aplicarea unei cepe crude, rase şi învelită într-o pânză, ce se va pune pe frunte sau abdomen. Ceapa va ameliora crizele acute de epilepsie dacă se administrează sub formă de inhalant sau de picături în ochi. Ea ajută de asemenea la reducerea colesterolului şi este un foarte bun tonic al inimii; ajută la reducerea bătăilor inimii.

O jumătate de cană de suc proaspăt de ceapă cu două linguriţe de miere ameliorează astmul, tusea, spasmele, greaţa şi voma. Distruge de asemenea viermii intestinali. Pentru alinarea durerilor din articulaţii se aplică pe zona respectivă o pastă preparată dintr-o ceapă rasă cu o jumătate de linguriţă de şofran indian (curcuma) şi o jumătate de linguriţă de praf de curry.

PIPERUL NEGRU. Acest condiment este picant şi iute fiind un stimulent ce deschide apetitul. Stimulează secreţia sucurilor digestive şi îmbunătăţeşte gustul alimentelor. Se foloseşte ca laxativ în constipaţie, hemoroizi uscaţi, gaze şi lipsă de apetit. Se poate consuma cu miere, pentru combaterea viermilor din intestinul gros, folosindu-se numai boabe de piper întregi, sau mai poate fi folosit extern în asociaţie cu ghee, ca antidot în ameliorarea dermatitelor şi a urticariei.

SAREA. Multă lume foloseşte sarea marină numai pentru a îmbunătăţi gustul hranei; dar aceasta are şi proprietăţi medicinale. Sarea conţine apă şi este un produs marin, iar la bucătărie trebuie folosită în cantităţi mici. Ea elimină gazele şi balonarea, curăţă cavitatea bucală, stimulează secreţiile în tractul digestiv şi stimulează digestia. Sarea mai poate fi folosită în atenuarea inflamaţiilor externe; se încălzeşte sare într-o tigaie şi se introduce apoi într-un săculeţ de pânză, aplicându-se extern, calmând în mod natural durerile. Ajută în drenare; se pot pune câteva picături de soluţie salină concentrată în nas pentru a curăţa şi debloca sinusurile.

ŞOFRANUL de INDIA (Curcuma). Această plantă aromatică stimulează şi îndeplineşte multe funcţii utile. Este amar, uşor picant, un excelent purificator al sângelui şi acţionează ca tonic în digestie şi în congestie. Are acţiune calmantă în afecţiunile respiratorii, precum tusea şi astmul, acţionând de asemenea şi ca antiartritic, fiind un bun bactericid natural.

Şofranul se adaugă la mâncarea ce conţine multe proteine ajutând la digestie şi la împiedicarea formării gazelor, fiind eficient în menţinerea florei intestinului gros.

În cazul inflamării amigdalelor şi a congestiei gâtului, şofranul se foloseşte sub formă de gargară: în acest scop, amestecaţi o jumătate de linguriţă de şofran şi aceeaşi cantitate de sare într-un pahar cu apă caldă.

Are de asemenea proprietăţi antiinflamatorii, fiind folosit sub formă de pastă şi aplicat local în caz de zgârieturi, contuzii, inflamaţii. La o jumătate de linguriţă de şofran se adaugă un sfert de linguriţă de sare şi se aplică pe zona afectată, iar durerile şi inflamaţiile vor trece foarte repede. Şofranul ajută şi în tratamentul diabetului: pentru normalizarea nivelului de zahăr din sânge, se iau 4 până la 5 capsule după fiecare masă.

ŞTEVIA GALBENĂ. Această plantă foarte cunoscută este originară din America, este laxativă, purifică sângele şi este antiinflamatoare. Prin urmare poate fi folosită în cazul simptomelor de artrită, în caz de dureri, slăbiciune şi roşeaţă. Este eficientă sub formă de ceai, în dermatite, hemoroizi care sângerează şi erupţii pe gât, spate şi sub braţ. Datorită proprietăţilor antitoxice, ştevia galbenă purifică sângele şi rădăcina acestei plante este folositoare în aplicări externe pe răni, în infecţiile pielii şi pe zgârieturile nevindecate.

***

Lista plantelor ce au o acţiune terapeutică asupra corpului omenesc, poate continua, important este însă să înţelegem că ne-a fost dat la îndemână absolut tot ce avem nevoie pentru a ne întreţine şi a trăi într-un mod armonios. Trebuie să învăţăm să apreciem şi să înţelegem tot ce ne înconjoară, cunoscându-i valoarea şi frumuseţea. Nimic nu este întâmplător şi degeaba suntem într-o permanentă conexiune cu toate lucrurile cu care intrăm în contact zi de zi, dacă nu realizăm posibilităţile ce ne sunt puse la dispoziţie pentru că nu le cunoaştem îndeajuns valoarea şi eficienţa. Este o anomalie atunci când corpul omenesc se îmbolnăveşte şi aceasta datorită neştiinţei, a nepăsării, a dorinţei de a încălca anumite reguli, pentru a ne atinge anumite scopuri, ceea ce duce în final la oboseală, surmenaj şi îmbolnăvirea anumitor organe, ce ne pot provoca suferinţe mai mult sau mai puţin grave.

Atâta timp cât vom avea o inimă binevoitoare, plină de înţelegere faţă de cei din jurul nostru, cât şi o mare compasiune, văzând că mai toată lumea suferă de câte ceva, vom putea să atenuăm conflictele, neînţelegerile şi tot felul de lucruri ce apar, reuşind să depăşim situaţiile neplăcute: atunci îi vom ajuta şi pe cei cu care intrăm în contact să depăşească cu bine situaţiile dificile. Sună bine dar este greu de făcut. Stăpânirea de sine, bunul simţ, înţelegerea problemelor cât şi dorinţa de a nu jigni pe celălalt sunt numai câteva din atributele ce trebuiesc exersate minut de minut pentru a forma permanent o stare de calm şi linişte de care avem toţi nevoie. Fii altruist şi vei vedea că lumea în care trăieşti o poţi schimba, iar suferinţele (de tot felul) şi bolile nu vor mai exista. Este dificil dar nu imposibil: ÎNCEARCĂ ŞI VEI VEDEA.