Expert în energie: ”Turkish Stream este un proiect politic, nu economic (interviu)

Arno Behrens
Arno Behrens (Eugen Horoiu/Epoch Times)
Se încarcă player-ul...

Prezent la Bucharest Forum/Energy, organizat joi şi vineri de Institutul Aspen la Bucureşti, Arno Behrens, cercetător la think-tank-ul Centre for European Policy Studies (CEPS), a explicat într-un interviu acordat Epoch Times care sunt riscurile şi beneficiile Uniunii Energetice şi de ce a fost respinsă deocamdată Strategia energetică în Parlamentul European. Expertul s-a referit şi la noua strategie a Gazpromului de a aduce gaz în Europa prin Turkish Stream, care în opinia sa ”este un proiect politic, nu economic”.

Epoch Times: Cum evaluaţi iniţiativa lansării Uniunii Energetice Europene şi ce provocări externe şi interne vedeţi?

Uniunea Energetică este un proces început de Comisia Europeană şi preşedinţia letonă a UE în februarie anul acesta care-şi propune să oprească fragmentarea sistemului energetic european şi să găsească o abordare comună în chestiunile de interes comun precum securitatea energetică, realizarea pieţei interne de energie, reducerea emisiilor cu efect de seră, eficienţă energetică. Este un răspuns la lipsa de integrare şi la dezideratul de a termina piaţa internă în viitorul apropiat.

Beneficiul principal al acestei iniţiative este că ea readuce politica energetică în topul agendei de politici ale UE, ca prioritate a Comisiei Europene. De asemenea, este o ocazie de a regândi politica energetică europeană şi de a găsi răspunsuri care până acum au rămas nesoluţionate. Un exemplu este cum pot răspunsurile naţionale şi regionale la energiile regenerabile să fie compatibilizate cu piaţa internă sau cum retragerea treptată a subvenţiilor guvernamentale pentru energie se potrivesc cu decarbonizarea sistemului energetic. Prin urmare, este o şansă de a avea o abordare mai cuprinzătoare.

Riscurile acestei strategii sunt că ea este o iniţiativă vastă, ambiguă şi nu foarte focalizată. Unii spun că este bazată pe măsuri deja existente, nefiind un pas înainte, ci mai degrabă o reformulare a politicilor existente. Eu cred însă că beneficiile prevalează. Problema este că statele membre sunt în continuare interesate să-şi păstreze autonomia în sectorul energetic, ceea ce poate fi o problemă pentru o strategie energetică europeană.

De ce a respins Parlamentul European recent Strategia energetică europeană?

Acesta este rezultatul divergenţelor pe care le avem în Europa nu doar între statele membre, ci şi între politicienii europeni în privinţa mixului energetic care trebuie folosit şi a riscurilor aferente diferitelor surse de energie.

Cu două săptămâni în urmă, Strategia energetică europeană, care este o parte fundamentală a Uniunii Energetice, a fost respinsă de membrii Parlamentului European pentru că ea conţinea o propunere de a interzice fracking-ul pentru exploatarea gazelor de şist, care era văzut ca o posibilitate de diversificare a surselor energetice naţionale, şi încă una de a continua subvenţiile guvernamentale pentru energia nucleară. Energia nucleară este o chestiune care suscită controverse în UE. Unele state ies gradat din nuclear, altele n-au folosit-o niciodată, în timp ce altele vor să construiască şi mai multe centrale nucleare. Prin urmare frackingul şi energia nucleară i-au determinat pe majoritatea eurodeputaţilor să voteze împotriva strategiei, în ciuda faptului că există un consens că aceasta aduce valoare adăugată şi este necesară. Cred că este doar o respingere temporară care nu înseamnă că UE nu va avea o strategie în sectorul energetic.

Spre deosebire de Ucraina care are capacităţi de stocare a gazului de 30 miliarde de metri cubi, Turcia nu are aşa ceva. Dacă nu ai astfel de capacităţi, nu poţi fi un gas hub. Nu văd cum Turcia sau Grecia pot construi aşa ceva pe termen scurt.

Cum vedeţi Turkish Stream, proiectul prin care Rusia vrea să exporte gaz ocolind Ucraina, prin Turcia? Nu subminează acesta nevoia de diversificare energetică a Europei şi a scăderii dependenţei de gazul rusesc? Ce impact va avea pentru Uniunea energetică europeană faptul că Grecia a anunţat că va participa la acest proiect?

În opinia mea, Turkish Stream nu este un proiect economic, ci unul politic. El nu este atât menit să pună presiune pe UE, ci pe Ucraina, care ar urma sa fie ocolită de livrările de gaz către UE. Problema care se pune este că cererea de gaz în UE va scădea. Pe de altă parte, spre deosebire de Ucraina care are capacităţi de stocare a gazului de 30 miliarde de metri cubi, Turcia nu are aşa ceva. Dacă nu ai astfel de capacităţi, nu poţi fi un gas hub. Nu văd cum Turcia sau Grecia pot construi aşa ceva pe termen scurt. Acestea sunt bariere serioase în calea proiectului energetic.

Segmentul grec al Turkish Stream va fi supus reglementărilor europene anti-monopol şi de acces egal al terţilor la reţea, ceea ce n-a funcţionat în cazul South Stream. În plus, Rusia vrea să furnizeze gaz la graniţa turco-greacă, iar ceea ce se întâmplă de acolo să nu mai fie problema Gazpromului. Este o schimbare de strategie a gigantului energetic rus: nu mai furnizează energie către consumatorii strategici, ci aduce gazul la graniţa UE, care trebuie să-l preia de acolo. Asta cere o schimbare a contractelor, a reţelelor şi a investiţiilor de partea europeană. Ca urmare, am mari dubii că acest proiect se va realiza. Dacă totuşi se va face, orice segment european al conductei va trebui să îndeplinească regulile europene.

Arno Behrens este cercetător în cadrul Energy and Climate Change research unit din Centre for European Policy Studies (CEPS).

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.


România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Opinii