Cine câştigă de pe urma Turkish Stream



Preşedintele rus Vladimir Putin (st) alături de omologul său turc Recep Tayyip Erdogan, în timpul unei vizite în Ankara, 1 decembrie 2014.
Preşedintele rus Vladimir Putin (st) alături de omologul său turc Recep Tayyip Erdogan, în timpul unei vizite în Ankara, 1 decembrie 2014. (Captura Foto)

Directorul general al Gazprom, Alexei Miller, şi ministrul turc al Energiei, Taner Yildiz, au convenit recent ca livrările de gaz prin noul gazoduct Turkish Stream să înceapă în decembrie 2016. Proiectul care înlocuieşte South Stream va asigura Rusiei o nouă rută a exportului de gaze către Europa, care să ocolească Ucraina, în timp ce Turcia va deveni un hub regional de gaz. Pierzătorii sunt Azerbaidjanul care susţine gazoductul TANAP, cât şi Europa care nu reuşeşte să-şi diversifice sursele de import.

După moartea South Stream, anunţată de Putin ca urmare a dezertării Bulgariei, Rusia a găsit alternativa de a-şi reduce dependenţa de conductele ucrainene pentru transportul gazelor spre Europa şi de a face Ucraina irelevantă ca ţară de tranzit a gazului. Turcia urmează să devină intermediarul puternic prin care Rusia va continua şantajul energetic la adresa Europei, cel puţin aşa speră Moscova.

Gazprom şi compania turcă Botaş au semnat la 1 decembrie un memorandum privind construcţia unei conducte cu o capacitate de 63 de miliarde de metri cubi de gaze pe an care va lega Rusia de Turcia prin intermediul Mării Negre. Ruta este aceeaşi ca pentru South Stream pe o distanţă de 660 de km, iar apoi conducta parcurge 250 de kilometri către partea europeană a Turciei. De acolo, gazoductul se va întinde până la graniţa Turciei cu Grecia, unde va fi construit un centru de distribuţie pentru a transporta gazul către Grecia şi alte state membre ale Uniunii Europene, dacă va fi posibil.

Semnele par să fie bune pentru planul Moscovei de a adânci dependenţa Europei de gazul rusesc, folosind Turcia şi Grecia şi subminând încă neconturata Uniune Energetică europeană. Ca deobicei Rusia profită de problemele şi situaţiile politice din unele state pentru a-şi avansa propriile interese. Premierul grec Alexis Tsipras, care a criticat vehement sancţiunile la adresa Moscovei, a declarat că Grecia este pregătită să participe la extensia Turkish Stream către Europa Centrală, argumentând că aceasta va aduce investiţii foarte necesare. Preşedintele Serbiei Tomislav Nikolici însă a dat înapoi susţinând că ţara să nu va participa pentru a nu intra în conflict cu UE. În schimb, preşedintele ceh continuă să critice sancţiunile UE la adresa Rusiei şi s-ar putea dovedi un partener, la fel ca şi premierul ungar Viktor Orban.

Rolul Turciei

Principalul câştigător al Turkish Stream, proiectul propus de Moscova, este însă Turcia care are şansa să ajungă un hub regional pentru gazul care intră în Europa şi să-şi întărească poziţia atât faţă de Rusia, cât şi faţă de UE. În prezent, ţara importă deja 59% din gaz, 32% din cărbune şi 8% din petrol din Rusia, iar acum are şansa să transforme această dependenţă în interdependenţă şi să devină nu doar o ţară de tranzit, ci şi una în care se tranzacţionează energie. ”15,75 de miliarde de metri cubi de gaz vor fi vânduţi în Turcia, în timp ce restul de 47,25 miliarde de metri cubi se vor duce în Europa via Grecia. Turkish Stream va creşte considerabil rolul regional al Turciei ca ţară de tranzit pentru energie şi gas hub major”, arată o analiză Jamestown Foundation.

Alţi analişti consideră însă că noua axă energetică Rusia-Turcia-Grecia nu se va înfiripa atât de uşor mai ales din cauza conflictelor istorice dintre Turcia şi Grecia şi a faptului că amândouă ţările se vor bate pentru a deveni hubul de tranzacţionare a gazului rusesc spre Europa, şi nu doar o ţară de tranzit. Deja partea greacă a anunţat că nu va accepta denumirea Turkish Stream pentru tronsonul grec al conductei, iar Rusia este nevoită să joace în mod ironic rolul de împăciuitor şi mediator între cele două state. În plus, Grecia şi Turcia aveau deja dispute în legătură cu resursele de hidrocarburi importante care ar fi fost găsite în Marea Mediterană în apropierea coastelor Ciprului.

Pe de altă parte, potrivit unei analize Eurasia Review, Iranul şi SUA ar fi interesate ca proiectul Turkish Stream să nu se realizeze pentru că ar face necompetitive proiecte alternative de livrare de gaz natural, fie prin conducte, fie prin tankere de GNL.

Un alt obstacol ar putea să vină din partea oficialilor UE care nu văd cu ochi buni apropierea Greciei lui Tsipras de Rusia. Dacă gazoductul ar ajunge în Grecia, el ar trebui să se supună regulilor europene anti-monopol şi de concurenţă care au dus la blocarea South Stream. Ca urmare, miza Rusiei este să dezbine cât mai mult statele UE în privinţa Turk Stream, prin binecunoscuta strategie divide et impera. Moscova va continua să şantajeze acele state pe care le-a infiltrat deja economic pentru a ajunge la înţelegeri bilaterale care să-i fie favorabile.

Concurentul TANAP

Turkish Stream pare a fi tot un proiect politic ca şi South Stream care vizează să păcălească Europa, adâncind-o în dependenţa de gazul rusesc. În proces, Turcia şi Grecia vor fi ademenite cu promisiunea că vor deveni huburi regionale de gaz. Depinde de UE dacă va cădea în plasa păcălelii cu un alt furnizor de gaz rusesc sau va bloca proiectul pe segmentul grec.

Întrebarea cheie care se pune este dacă gazoductul TANAP de aducere a gazului azer pe pieţele europene prin Turcia, ocolind Rusia, va fi ucis de Turkish Stream pentru că acest gazoduct se va sfârşi tot unde se termină şi TANAP şi unde această conductă ar urma sa se conecteze cu TAP.

Experţii au păreri împărţite în această privinţă. Chi Kong Chyong, director al Energy Policy Forum din cadrul University of Cambridge, susţine pentru Eurasia Review că UE va avea doar beneficii de pe urma livrărilor simultane de gaz din Rusia şi Azerbaidjan. El invocă argumentul că cu cât mai multă concurenţă există între furnizori, cu atât mai bine este pentru consumator, adică Europa. Acest argument nu stă însă în picioare pentru că UE nu acţionează ca un single buyer, care să negocieze preţul la comun, iar Uniunea Energetică este încă doar pe hârtie, astfel că Gazprom poate în continuare să folosească arma energetică. În plus, capacitatea de gaz furnizată de TANAP către Europa este mult mai mică decât cea a Turkish Stream, de 10 miliarde metri cubi pe an.

Necdet Pamir, un expert turc în energie, susţine însă că succesul Turkish Stream va depinde mult de relaţiile dintre Rusia şi UE şi de disponibilitatea Bruxelles-ului de a cumpăra gaz natural rusesc de la un furnizor diferit. Cu alte cuvinte, dacă statele europene vor refuza să cumpere gazul rusesc, proiectul nu va avea mare importanţă pentru Moscova. Interesant este că expertul se îndoieşte şi de faptul că Turcia va obţine beneficii importante din acest proiect atâta vreme cât nu există o înţelegere între turci şi ruşi privind preţul gazului, dreptului de re-exportare şi construirea de facilităţi de stocare a gazului.

Ilgar Gurbanov, analist la Caspian Center for Energy and Environment, susţine însă că Rusia ar putea folosi uşa din dos, exportând gazul din Turkish Stream chiar prin conducta TAP către Europa, fără prezenţa Gazprom în consorţiul conductei trans-adriatice şi fără să încalce regulile celui de-al Treilea Pachet Energetic european, pentru că n-ar deţine proprietatea asupra infrastructurii, ci doar ar vinde gazul de la graniţa turco-greacă.

Deocamdată Turkish Stream pare a fi în primul rând tot un proiect politic ca şi South Stream care vizează să păcălească Europa, adâncind-o în dependenţa de gazul rusesc. În proces, Turcia şi Grecia vor fi ademenite cu promisiunea că vor deveni huburi regionale de gaz. Depinde de Uniunea Europeană dacă va cădea în plasa păcălelii cu un alt furnizor de gaz rusesc sau va bloca proiectul pe porţiunea din jurisdicţia sa. După moartea Nabucco, compromiterea TANAP ar fi de data aceasta chiar o victorie a Moscovei.

Citiţi şi: Noua strategie a Gazprom: După South Stream urmează Turk Stream

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, dând un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Opinii