Despre demisia lui Flynn, Iran şi scheletele din dulapul lui Obama

Lt. Gen. Michael Flynn, director al DIA - Defense Intelligence Agency, pe Capitol Hill în Washington, DC.
Lt. Gen. Michael Flynn, director al DIA - Defense Intelligence Agency, pe Capitol Hill în Washington, DC. (Alex Wong/Getty Images)

Războiul dintre Donald Trump şi o parte a agenţiilor de informaţii a căpătat accente dramatice marţi, după ce noul preşedinte American a acuzat pe Twitter presa mainstream pentru faptul că este nepăsătoare atunci când informaţii secrete sunt aruncate către mass media “precum bomboanele”, descriind acţiunile ca fiind “anti americane”.

Mai întâi puţin context pentru cititorul român.

Evident, este vorba despre scandalul stârnit de articole ale New York Times şi Washington Post, cunoscute pentru relaţiile lor cu serviciile de informaţii. Articolele afirmau că fostul consilier pe probleme de securitate naţională gen. r. Michael Flynn ar fi avut convorbiri nepermise cu ambasadorul rus la Washington, Serghei Kislyak.

În urma articolelor apărute în presă, Trump a cerut demisia lui Flynn, pentru înşelarea încrederii (Flynn a fost acuzat că ar fi omis să raporteze administraţiei unele aspecte legate de sancţiunile Rusiei prezente în convorbirea sa telefonică cu ambasadorul rus) – şi nu pentru că discuţia celor doi ar fi depăşit limitele legale.

Detaliile întregii poveşti sunt foarte neclare şi toate povestea pare mai degrabă continuarea bătăliei tăcute din spatele uşilor închise care a început în campania electorală şi care se scurge în diverse momente în lumea noastră.

Ce merită punctat este că motivul oficial pentru care cele două entităţi media au stârnit scandalul este ridicol: Logan Act, o lege care interzice persoanelor obişnuite să facă diplomaţie pentru SUA, şi care este extrem de veche (1799). Pe baza ei nu a fost condamnată niciodată vreo persoană – deşi cel mai recent caz de încălcare a sa a fost în 2008, când Barack Obama a contactat pe canale neoficiale Iranul, pentru a asigura conducerea acestuia că este un prieten al Republicii Islamice.

Mai suspect, de fapt nici nu se ştie exact ce au discutat Flynn şi Kislyak, deoarece transcriptul conversaţiei nu a fost scurs în presă, ci numai declaraţiile unui ofiţer al serviciilor, care a făcut afirmaţiile sub anonimat.

Acuzaţiile la adresa oamenilor de campanie din echipa lui Trump care ar fi avut contacte cu Rusia nu sunt noi. Doar că acum măgăreaţa a căzut tocmai pe Flynn, iar acest lucru nu este întâmplător.

Generalul Michael Flynn a fost numit de Barack Obama în fruntea Departamentului de Informaţii al Armatei (DIA) în 2012, însă la numai doi ani mai târziu a fost forţat să se pensioneze înainte de termen, după ce a presat CIA să elibereze documentele confiscate privitoare la faimosul raid – controversat - care l-ar fi omorât pe Osama bin Laden în 2011.

Mai important pentru scandalul de faţă pare să fie că Flynn este un cunoscut critic al acordului nuclear încheiat de administraţia Obama cu Iranul, care conţine unele părţi secrete, nedezvăluite nici măcar congresmanilor care l-au votat – şi despre care se spune că anulează de facto chiar spiritul acordului.

Relaţiile lui Trump cu Rusia – o idee fixă veche şi rămasă nedovedită, reciclată la infinit

Teoria că Donald Trump ar fi primit ajutor din partea Kremlinului a fost vehiculată imediat după spargerea serverelor de e-mail ale Partidului Democrat în timpul campaniei electorale, urmată de publicarea e-mailurilor acuzatoare la adresa lui Hillary Clinton.

Vectorii care au ridicat prima oară ipoteza cooperării dintre Trump şi Moscova au fost chiar liderii partidului democrat, precum Nancy Pelosi, Barack Obama, ideea fiind preluată apoi de toată media pro-liberală, inclusiv de o parte a agenţiilor de informaţii (James Clapper şi John Brennan, acum pensionaţi). S-au vehiculat chiar teorii stranii precum cea potrivit căreia Vladimir Putin însuşi ar fi fost implicat personal în atacurile care l-au favorizat pe Trump, deşi afirmaţia nu a fost niciodată sprijinită pe dovezi – ba chiar a determinat o anchetă a FBI, care nu a găsit niciun indiciu: singura victimă a fost Paul Manafort, şeful de campanie al lui Trump, care a fost demis din cauza legăturilor sale de afaceri în Ucraina.

Dar povestea nu s-a stins. Nu mai departe de luna trecută buzzfeed a publicat un aşa-zis dosar despre fapte reprobabile pe care le-ar fi comis Trump într-un hotel la Moscova – raport din nou scurs dinspre Servicii şi din nou neverificat şi neverificabil. Totul a fost în final retras, iar întrebările despre autorii scurgerii au rămas în aer.

Coincidenţă sau nu, New York Times a reciclat un vechi raport într-un articol publicat pe 14 februarie, care titra că „asociaţii campaniei lui Trump au avut contacte repetate cu serviciile ruse” – lucru preluat imediat de presa de stânga, care s-a grăbit să afirme că Trump ar fi fost implicat în „atacurile cibernetice din timpul campaniei electorale”. De fapt articolul din NYT nu era decât o recompilare banală a acuzaţiilor făcute în cadrul campaniei electorale la adresa lui Trump, în mijlocul cărora era menţionată - corect politic - concluzia agenţilor FBI care au anchetat presupusele contacte - şi care „nu au găsit vreo cooperare” între oamenii lui Trump şi Rusia.

Apoi partea zemoasă: Iranul

Un dedesubt important dezvăluit pe 15 februarie de către Adam Kredo de la Washington Free Beacon este că atacul împotriva lui Flynn ar fi fost declanşat de foşti oficiali ai administraţiei Obama, îngrijoraţi că generalul va publica secrete dezastruoase care vor arunca în aer acordul cu Iranul. „Administraţia Obama ştia că Flynn se pregătea să publice informaţii care să arate că acordul cu Teheranul, despre care se presupune că ar fi potolit ambiţiile nucleare iraniene, nu este decât un mit”, „aşa că în decembrie Consiliul Naţional de Securitate al lui Obama a început să scurgă informaţii incomplete şi vătămătoare la adresa lui Flynn”.

Interesant este şi momentul în care a izbucnit scandalul la adresa lui Flynn – tocmai în preziua sosirii lui Benjamin Netanyahu la Casa Albă – fiind cunoscută disperarea pe care a produs-o acordul Washingtonului cu Iranul în Israel.

O altă coincidenţă pare să fie că pe 15 februarie, Alaeddin Boroujerdi, preşedintele Comisiei de Politică Externă a Iranului, a avertizat Administraţia Trump să nu publice clauzele secrete ale acordului nuclear.

*****

Aş încheia aici notând că noua furtună produsă din nimic la Washington nu este despre Rusia şi cu atât mai puţin despre generalul Michael Flynn, sau presupusa încălcare a unei legi ridicole.

Ci pare să fie vorba despre greşeli geopolitice care dospesc viitoare mari probleme, despre servicii scăpate din mână, dar şi despre încercările disperate ale unei societăţi corupte de a ţine la întuneric lucruri care nu pot vedea lumina zilei.

Mai prost este că acest război dus foarte departe de noi şi care pare să nu ne privească va ajunge rapid să ne bată la uşă. Până atunci, războiul de pe culoarele Washingtonului ne pune pe toţi în aşteptare.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Opinii