Cunoştinţele de astronomie ale civilizaţiei Dogon uimesc cercetătorii [video]

Civilizaţia Dogon
Civilizaţia Dogon (Captură Youtube)

Pentru a viziona materialul video intraţi pe pagina originală Epoch Times România

Localizată în principal în Mali, populaţia Dogon are o moştenire culturală bogată, fiind cunoscută pentru tradiţiile sale religioase, dansurile, sculpturile şi măştile lor din lemn. Cunoştinţele de astronomie, pe care aceştia susţin că le-au primit de la fiinţe mitice numite Nomo, au uimit oamenii de ştiinţă şi au ridicat o serie de întrebări cu privire la această civilizaţie.

Unele din cele mai vechi fragmente textile din Africa de Vest au fost descoperite pe teritoriul dogonilor, şi cercetătorii au manifestat un mare interes pentru acest trib. Deşi nu se poate nega că populaţia dogon are o istorie fascinantă, unii cred că religia lor deţine ceva mai mult decât vederi spirituale convenţionale. Ei cred că dogonii au dovada existenţei extratereştrilor.

Din tradiţiile orale ale dogonilor aflăm că o rasă extraterestră din sistemul Sirius, numită Nomos, a vizitat Terra cu mii de ani în urmă. Erau fiinţe urâte, amfibii, adesea comparate cu sirene, şerpi, şopârle sau cameleoni; au fost de asemenea descrise ca peşti capabili să meargă pe uscat. În timp ce locuiau pe Nomos, stăteau în picioare pe cozile lor, fiind numite şi "Spiritele de apă". Pielea acestora era de obicei verde, dar, ca şi cameleonul, îşi schimba uneori culoarea.

Conform legendei, Zeul Cerului Amma a creat prima formă de viaţă, pe Nomo, care s-a multiplicat. Fiinţele Nomo trăiau pe o planetă din sistemul Sirius, şi aterizarea lor pe Pământ, într-o "arcă", a fost însoţită de un mare zgomot şi vânt.

Aceste fiinţe apar, de asemenea, în cultura babiloniană cu numele de Annedoti, precum şi în unele mituri sumeriene. Zeiţa egipteană Isis este uneori descrisă ca o sirenă şi are de asemenea legătură cu steaua Sirius.

Într-o carte numită „Misterul Sirius”, autorul Robert K.G. Temple susţine că dogonii au cunoştinţe inexplicabil de sofisticate de astronomie, în special despre Sirius. Robert Temple susţine că miturile Nomo conţin revelaţii care au devansat descoperirile astronomice moderne.

Potrivit tradiţiilor tribului Dogon, fiinţele Nomo i-au învăţat pe dogoni despre Sirius, inclusiv despre principala stea a sistemului, Sirius A, cât şi despre Sirius B, o stea mai mică, care orbitează în jurul lui Sirius A, având o orbită eliptică de 50 ani în jurul acesteia, şi fiind extrem de grea. Interesant este faptul că Sirius B nu ar fi putut fi vizibilă cu tehnologia pe care o aveau dogonii.

Această legendă a atras interesul antropologilor francezi Marcel Griaule şi Dieterlen Germain, care au aflat-o de la patru preoţi Dogon din anii 1930.

Interesant este că informaţiile sunt complet adevărate. Cum a ajuns un popor care nu avea niciun fel de dispozitiv astronomic, să ştie atât de multe despre o stea invizibilă? Sirius B nici măcar nu a fost fotografiată până în 1970.

Deci cum au reuşit ei să obţină aceste informaţii?

Legenda merge mai departe şi spune că fiinţele Nomo le-au furnizat dogonilor şi unele informaţii interesante despre sistemul nostru solar. Ei ştiau despre inelele planetei Saturn, despre faptul că planeta Jupiter are patru luni majore, precum şi că planetele orbitează în jurul Soarelui. Toate aceste fapte au fost descoperite de către occidentali numai după ce Galileo a inventat telescopul.

Scepticii susţin că aceste cunoştinţe moderne despre Sirius trebuie să provină de la occidentali, care au discutat subiecte de astronomie cu preoţii dogoni. Preoţii ar fi inclus atunci această nouă informaţie în tradiţiile mai vechi, iar acest lucru, la rândul său, ar induce în eroare antropologii.

Asta ar putea fi o posibilitate, având în vedere că existenţa lui Sirius B a fost bănuită încă din 1844 şi a fost văzută printr-un telescop în 1862; însă nu pare să explice un artifact de acum 400 de ani al civilizaţiei Dogon care, aparent, descrie configuraţia lui Sirius, şi nici ceremoniile organizate de dogoni încă din secolul al 13-lea, pentru a celebra ciclul stelelor Sirius A şi Sirius B. De asemenea, nu explică nici de unde ştiau dogonii despre super-densitatea stelei Sirius B, un fapt descoperit cu doar câţiva ani înainte ca antropologii să înregistreze legendele Dogon.

Sirius A este cea mai strălucitoare stea de pe cerul nostru şi poate fi văzută uşor în lunile de iarnă în emisfera nordică. Sirius este la numai 8,6 ani lumină de Pământ. Astronomul W.Bessel a fost primul care a presupus că Sirius are o stea pereche invizibilă, atunci când a observat traseul stelei. În anii 1920, s-a stabilit că Sirius B, însoţitoarea lui Sirius, este o stea "pitică albă".

Stelele pitice albe sunt stele mici, dense, care ard slab. De fapt, Sirius B este mai mică decât Pământul, dar o linguriţă de materie de pe Sirius B este atât de densă încât cântăreşte 5 tone.

Deci, au venit în trecut extratereştrii amfibieni în vizită pe Pământ şi le-au împărtăşit dogonilor cunoştinţe despre astronomie? Sau a fost cultura Dogon contaminată de vizitatori occidentali? Sau ar fi putut deţine dogonii mijloace tehnice sau non-tehnice antice prin care să fi descoperit aceste informaţii? Sau este totul doar o "coincidenţă"?

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Știință