Băieţel de trei ani, pe moarte: Am să-i spun totul lui Dumnezeu!

Pe internet circulă poza unui băieţel de trei ani, care, plângând, ar fi zis “Am să-i spun totul lui Dumnezeu!” şi care, după aceea, ar fi murit din cauza rănilor, pe vreo masă murdară de spital din Siria.

Diverse siteuri au comentat incidentul încercând să atragă atenţia asupra crimelor uneia sau celeilalte părţi implicate în conflictul sirian. Bashar Al Assad care îşi omoară oamenii, sau militanţii sirieni, care nu sunt deloc mai puţin ticăloşi, SUA care a ajuns să sprijine (a câta oară) militanţii Al Qaeda, Rusia care ţine totul în şah, etc.

Dar nu-i aşa. Adevărul este că lumea a ajuns o ladă de gunoi.

Lideri de religii care omoară în numele lui Dumnezeu. Femei gravide împuşcate în concursuri între lunetişti în Siria, crimele împotriva cecenilor comise de Rusia, crimele armatei americane din Irak, atrocităţile comise de ruşi la Katyn, Holodomorul, Holocaustul, recoltarea de organe pe viu a Chinei de la prizonierii Falun Gong închişi în lagăre de muncă (care continuă şi acum), violurile comise în masă de dictatorii din America de Sud, Vietnam, masacrele comise de arabi asupra femeilor şi copiilor în Sudan, crimele împotriva civililor comise de armate, crimele împotriva societăţii, comise de politicienii de pretutindeni.

România nu stă nici ea prea grozav. Condamnaţi politic omorâţi cu miile de comunişti, sutele de mii de informatori ai Securităţii, copii morţi la Revoluţie pe care s-a fondat gluma numită România post decembristă, politicienii care mint, înşeală şi fură cu sânge rece de la oameni deja săraci. Corupţie prin care nici nu mai poţi vedea lumina. Copii mâncaţi de câini pe stradă. Mafioţi care evacuează spitale şi care taie munţi întregi de păduri.

Peste tot o necinste groasă, otrăvitoare, nesimţită şi violentă. O ploaie de crimă, născută din lăcomie besmetică şi crescută la umbra nepăsării crase a oamenilor, a ignoranţei care ne înghite. Un şir lung de samavolnicii şi tot atâtea pete pe obrazul umanităţii. Adică al nostru.

Poate faptul că poza a ajuns virală pe internet este un semn că puştiul acela s-a ţinut de promisiune.

Când un costeliv plin de sânge, de trei ani, ne strigă o asemenea frază, Timpul Însuşi ar trebui poate să se oprească puţin în loc, şi noi odată cu el. Să-i onorăm inocenţa şi suferinţa. Să ne examinăm în oglindă, aşa cum suntem - acoperiţi de frică, minciuni, trădări. Ne place ce vedem? Unde suntem? Încotro mergem? Mai avem mult până putrezim de tot?

Poate faptul că poza a ajuns virală pe internet este un semn că puştiul s-a ţinut de promisiune.

Poate că strigătul lui este una dintre ultimele şanse care ni se dau.