"Cumpărarea New York Times", de fapt o luptă pe viaţă şi moarte în Partidul Comunist Chinez

Chen Guangbiao (C) on January 27, 2011.
Chen Guangbiao (C) on January 27, 2011. (Patrick Lin/AFP/Getty Images)

La începutul săptămânii magnatul chinez Chen Guangbiao ajungea pe paginile tuturor ziarelor, cu trâmbiţata sa intenţie de a cumpăra New York Times. Aparent povestea respectivă este o aiureală completă.

Analizat mai adânc, este însă un exerciţiu de PR extrem de bine gândit.

Primul lucru de menţionat ar fi că ştirea este bombă - nicio companie mass-media nu-i putea rezista: "Un magnat chinez susţine că are de gând să cumpere New York Times".

Guangbiao s-a urcat imediat după ce a dat ştirea într-un avion şi s-a dus la New York, chipurile să-şi îndeplinească obiectivul. Nu contează că un purtător de cuvânt al New York Times a declarat că, în esenţă, "Noi nu ştim nimic despre asta"

Aici apare prima întrebare: de ce ar face chinezul o asemenea declaraţie, dacă de fapt ziarul nu se vinde? Cu toate astea, fiecare companie media s-a grăbit să raporteze cumpărarea uneia dintre cele mai mari organizaţii media.

Când Chen Guangbiao a ajuns la New York, credeţi că a început tratative pentru cumpărarea New York Times? Nici vorbă, oricum nici n-ar fi putut, căci tocmai i se spusese că ziarul n-a fost niciodată de vânzare. O ştia oricum de când se urcase în avion. Nimeni nu se aşteaptă să cumpere New York Times ca şi cum ai lua o pereche de pantofi. Ce a făcut el odată ajuns în New York? O conferinţă de presă, dar despre cu totul alt subiect, fără nicio legătură cu anunţul iniţial.

Aflat în centrul atenţiei din cauza pretenţiilor sale de a cumpăra New York Times, Chen ţine o conferinţă de presă pentru a readuce la viaţă un eveniment care a avut loc în urmă cu 13 ani în Piaţa Tiananmen - un incident de auto-incendiere petrecut pe 23 ianuarie 2001.

Iar la conferinţa de presă altă "aiureală": Chen Guangbiao declară că va dona bani pentru victimele acestui incident, şi închide conferinţa!

Chiar şi în cazul în care omul este un farsor, te poţi întreba "de ce acum, după 13 ani?" şi "de ce a fost nevoie de toată organizarea?" "de ce la New York, când incidentul îi priveşte pe chinezi?"

Cheia întregii poveşti stă în incidentul petrecut cu 13 ani în urmă în Piaţa Tiananmen şi în luptele dure de putere care se desfăşoară azi înăuntrul Partidului Comunist.

Auto incendierea

Despre incident, în care şi-au dat foc mai multe persoane, s-au scris sute de articole, iar un documentar video a fost făcut de postul NTD (se poate viziona aici sau pe http://www.youtube.com/watch?v=zFbPwemjf_Q ). Considerat o mare înscenare regizată de regimul comunist, incidentul a fost folosit mai mulţi ani în China drept o armă de propagandă împotriva aderenţilor Falun Gong.

În 1999 liderul absolut al Beijing-ului, Jiang Zemin, începuse o campanie de eradicare a aderenţilor mişcării spirituale Falun Gong. Campania debutase cu arestări în masă, sute de mii de persoane fiind arestate, duse pe stadioane etc. Cu toate acestea aderenţii Falun Gong aveau o imagine foarte bună în China, astfel că sprijinul populaţiei şi chiar al cadrelor din Partid pentru arestările în masă era minim.

În acest context a apărut incidentul de autoincendiere, doi ani după 1999.

Partidul Comunist Chinez (PCC) a susţinut că oamenii care şi-au dat foc erau practicanţi Falun Gong, i-a înfăţişat drept nebuni care îşi dau foc, instigând la ură împotriva acestora. Autorităţile au transmis materialul video până la saturaţie, săptămâni în şir. Propaganda a schimbat părerea multor oameni despre Falun Gong şi i-a întors pe aceştia împotriva mişcării spirituale.

Analiza materialului video (a se vedea pe www.falsefire.com sau în româneşte aici sau pe http://www.youtube.com/watch?v=ShMB2X8atSA) arată că incidentul a fost o înscenare. Dar răul fusese deja făcut iar campania de demonizare a aderenţilor Falun Gong în China începuse deja. Ca urmare a materialului mulţi chinezi îşi schimbaseră părerea despre Falun Gong. Acest lucru a dat posibilitatea Partidului să intensifice campania de persecuţie şi tortură.

Milioane de persoane au fost răpite de poliţie din case şi închise, sute de mii torturate, multe mii omorâte în închisori, în cei 14 ani de campanie. Lucrurile au mers atât de departe încât Partidul Comunist a început, în acelaşi an 2001, să recolteze sistematic organe de la practicanţii Falun Gong închişi în lagăre, şi să le vândă pentru profit.

Toate aceste lucruri au fost făcute pe fondul campaniei de instigare a populaţiei împotriva aderenţilor Falun Gong. Iar incidentul auto-incendierii a fost un element central al campaniei.

De ce acum? De ce la New York?

Revenind la întrebările esenţiale ale episodului Chen Guangbiao. Potrivit comentatorului Heng He, "Fără un ordin direct din partea greilor din Partid, este imposibil ca Chen Guangbiao să îndrăznească această cascadorie de unul singur".

De câţiva ani, la vârf în China se dau lupte incredibile pentru putere, iar oricât ar părea de uimitor, ele sunt o urmare a campaniei de persecuţie a Partidului împotriva grupului de oameni paşnici care este Falun Gong.

Deşi Partidul Comunist a reuşit să zdrobească orice grup dizident în scurta sa istorie, campania împotriva Falun Gong, pornită de Jiang Zemin în 1999, s-a dovedit un eşec. Partidul s-a lovit de un zid pe care nu îl prevăzuse. Un motiv este că numărul de aderenţi estimat de Securitatea chineză la acel moment era aproximativ 70-100 de milioane - deloc neglijabil.

Totuşi motivul fundamental al eşecului este un amănunt aparent banal: aderenţii Falun Gong s-au opus măcelului într-un mod extrem de paşnic dar extrem de hotărât, iar apelul lor la încetarea crimelor pur şi simplu n-a putut fi înfrânt.

Oricât ar fi de incredibil, Falun Gong s-a dovedit buturuga mică, pe cale să răstoarne cel mai mare Partid Comunist cunoscut în istorie.

De-a lungul celor 14 ani de campanie de persecuţie, conducerea Partidului Comunist Chinez a devenit tot mai scindată în problema Falun Gong. Cei care nu au participat direct la crimele respective (strânşi în jurul fostului preşedinte Hu Jintao şi fostului premier Wen Jiabao) doresc oprirea persecuţiei pentru a opri ruina totală, însă cei pătaţi (notabil Bo Xilai şi ţarul Securităţii Statului, Zhou Yongkang, strânşi în jurul fostului preşedinte Jiang Zemin) nu o pot opri, pentru că vor fi traşi la răspundere.

Condamnarea lui Bo Xilai, recenta arestare la domiciliu a lui Zhou Yongkang nu sunt motivate de "corupţie" aşa cum susţin autorităţile chineze, ci de o tentativă de lovitură de stat la preluarea puterii de către Xi Jinping.

În spatele scenei, la Beijing, are loc un adevărat război civil între cadrele de la vârful Partidului.

Răspunsul "De ce acum" este probabil dat de recenta arestare la domiciliu a şefului Securităţii, Zhou Yongkang. "De ce la New York" nu are momentan un răspuns clar, însă cu certitudine presa occidentală este din ce în ce mai folosită în luptele interne din Partidul Comunist Chinez.

Apoi recoltarea forţată de organe pe viu, de la aderenţii Falun Gong închişi în lagăre de muncă este atât de atroce încât atunci când nu va mai fi muşamalizată nu va implica numai regimul chinez, ci întreaga lume occidentală, companii farmaceutice, etc.

Epoch Times, având colaboratori în China şi chiar surse adânc în interiorul aparatului de Partid din China, vă va ţine la curent cu aceste evenimente. Noi am raportat cu mult înaintea altora despre incidentul Wang Lijun, cu două luni înainte de presa mainstream despre arestarea şi anchetarea lui Bo Xilai, SARS, vorbind despre multe alte subiecte pe care presa internaţională nu îşi permite să le publice.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Opinii