Cum să reducem la tăcere autosabotarea

.(pixabay.com)
.(pixabay.com) (.(pixabay.com)

“Există o mică diferenţă între oameni, însă, acea mică diferenţă face o mare diferenţă. Mica diferenţă este atitudinea. Marea diferenţă este dacă aceasta este pozitivă sau negativă." – W. Clement Stone

Ne-am întrebat vreodată de ce alegem să gândim într-un mod negativ, deşi ştim că avem opţiuni mai bune?

Un posibil motiv ar fi că această gândire negativă - a ne aştepta la “ce este mai rău”, a vedea partea goală a paharului şi, poate, chiar în mod direct, a ne aştepta la eşec - formează un fel de gândire întoarsă pe dos, un fel de poliţă de asigurare emoţională. Ar putea să sune cam în felul următor: “Dacă mă aştept ca un lucru tragic să se întâmple, atunci nu voi fi dezamăgit/ă când se va întâmpla.”

Dorinţa noastră de a avea dreptate este un alt motiv care ne determină de cele mai multe ori să gândim negativ, fără să ne dăm seama. Câteodată, oricât de ciudat ar suna, se pare că am prefera să avem dreptate cu predicţiile negative decât să avem parte de un rezultat pozitiv, care să ne dovedească că nu am avut dreptate. De vreme ce o gândire negativă conduce la acţiuni de aceeaşi natură, sau la lipsa vreunei acţiuni, în cele mai multe cazuri fiindcă ne setăm gândurile în această direcţie, creşte astfel şansa ca ele să devină adevărate.

Desigur, nu ne dorim nimic din toate acestea în vieţile noastre. Şi atunci… care ar fi soluţia care să ne ţină departe de aceste capcane mentale? Haide să mergem mai adânc şi să explorăm cum putem să reducem la tăcere autosabotarea:

Să ne îndreaptăm atenţia către ceea ce se află între cele două extreme

În viaţă lucrurile nu sunt albe sau negre: “Mereu”, “Niciodată”, “Întotdeauna”, “Doar mie”, “Imposibil”; totul sau nimic. Dacă te obişnuieşti să gândeşti în extreme, deja mergi pe autostrada către amărăciune, pentru că acest tip de gândire negativă are tendinţa să catalogheze fiecare situaţie care este mai puţin decât perfectă ca fiind extrem de rea.

De exemplu, în loc să ne gândim că ploaia ne-a încetinit în timp ce mergeam spre casă, ne gândim că ne-am irosit toată după-amiaza şi ne-a dispărut orice chef de a mai face ceea ce ne-am plănuit. Sau, în loc să acceptăm emoţiile care mai apar atunci când cunoaştem un grup nou de oameni, ne gândim că suntem siguri/e că aceşti oameni nu ne vor plăcea.

Având în vedere că 99,8% din situaţiile din viaţă nu sunt perfecte, să gândim doar în alb şi negru are tendinţa să ne îndrepte atenţia către dramă, eşec şi scenarii negative. Desigur că se mai întâmplă lucruri nefericite ocazional, însă, contrar a ceea ce vedem la ştiri, cele mai multe evenimente din viaţă se situează între cele două extreme, ale unei vieţi de vis şi ale uneia dezastruoase.

Dacă ducem o luptă în care încercăm să observăm situaţiile din viaţa noastră într-un mod echilibrat, atunci ar trebui să luăm loc şi să scriem pe o foaie de hârtie următoarele trei lucruri: cel mai bun scenariu, cel mai rău scenariu şi cel puţin un scenariu realist care cade între cele două extreme.

Să presupunem că ne îngrijorăm în legătură cu o nouă relaţie intimă. Cele trei variante ar putea suna aşa:

  1. Cel mai rău scenariu (extrema negativă): “Relaţia va fi un dezastru total şi sigur se va termina ajungând ca amândoi să suferim”.
  2. Cel mai bun scenariu (extrema pozitivă): “Toată relaţia va decurge absolut perfect şi nu vom avea niciodată certuri, până când moartea ne va despărţi.”
  3. Scenariul realist (unul dintre cele probabile): “Vor fi momente speciale, plăcute şi unele nu chiar bune, însă, vom lucra împreună ca totul să fie bine, ne vom respecta şi vom da relaţiei noastre o şansă reală, înainte de a trage orice concluzie.”

Al treilea scenariu, cel realist, îl putem face oricât de detaliat dorim, sau şi mai bine este să scriem mai multe astfel de scenarii. Atunci când îi oferim minţii noastre mai multe opţiuni pe care le poate lua în considerare, acest lucru ne va ajuta să reducem emoţiile extreme şi să gândim mult mai clar şi realist.

Să ne învăţăm mintea să gândească pozitiv. Prea mulţi oameni ratează momentele frumoase pentru că se aşteaptă la lucruri perfecte. Să gândim pozitiv nu înseamnă să ne aşteptăm să se întâmple doar ce-i mai bine, ci să acceptăm faptul că orice se întâmplă este ceea ce este cel mai bine în acel moment. Aşa că să ne amintim să zâmbim şi să rămânem conectaţi cu interiorul nostru. Într-o zi, vocea critică ce ne făcea necazuri nu va mai avea ce să zică.

Vlad Negrilă – Trainer NLP.

http://calatoriiprinsunet.ro/

alte articole din secțiunea Știință