Cum este reprimată presa independentă în Azerbaidjan

În 2015, Azerbaidjanul se pregăteşte să organizeze Jocurile Olimpice Europene, încă un eveniment grandios menit să consolideze imaginea internaţională a regimului Aliyev, după găzduirea Eurovisionului. Frontline Club a prezentat ieri un film frapant ”Amazing Azerbaidjan” care arată ce se ascunde sub imaginea de progres şi de bunăstare a ţării. O sută de disidenţi şi 10 jurnalişti care au criticat regimul sau au anchetat afacerile dinastiei conducătoare sunt în închisoare, iar alţii au fost forţaţi să părăsească ţara. Un jurnalist-disident a explicat cum funcţionează maşinăria fricii şi de ce UE rămâne blândă faţă de conducerea de la Baku.

În deschiderea dezbaterii de după vizionarea filmului, Angela Nicoară, care timp de patru ani a fost managerul proiectului IREX din Azerbaidjan de sprijinire a dezvoltării canalelor media independente, a explicat cum funcţionează cenzura şi autocenzura după ce în 2005 jurnalistul Elmar Huseynov a fost ucis. ”95% dintre azeri îşi iau informaţiile de la televizuni, care sunt în majoritate controlate de regimul din Azerbaidjan. Internetul este liber, dar cei care postează sau scriu critic la adresa puterii sunt pedepsiţi. Ei riscă să fie băgaţi la închisoare, să li se interzică dreptul de călătorie în afara ţării, ori să fie intimidaţi cu pierderea locului de munca (ei şi familiile lor). Doi jurnalişti au fost omorâţi fără ca cineva să fi fost găsit vinovat. Opoziţia este foarte slabită, şi potrivit organizaţiilor de drepturile omului, în Azerbaijan sunt în jur de o sută de deţinuţi politici”, a precizat ea.

La rândul său, Emin Milli, un jurnalist critic întemniţat de mai multe ori şi care până la urmă a fost forţat să fugă din ţară, a povestit într-o intervenţie pe Skype cum funcţionează maşina fricii instituită de ”regimul neototalitar din Azerbaidjan pentru a avea control total asupra societăţii”. Pentru a rupe blocajul mediatic şi a le furniza azerilor informaţii independente, el a înfiinţat o televiziune online Meydan TV care emite de la Berlin. În opinia sa, este important ca puţinii oameni care au curajul să lupte pentru promovarea democraţiei şi a libertăţii de expresie în Azerbaidjan să fie susţinuţi.

Jurnalista Khadija Ismayilova care a realizat numeroase investigaţii în care a dezvăluit afacerile ascunse ale familiei preşedintelui azer, Ilham Aliyev, a fost acuzată că ar fi adus o persoană în situaţia de a se sinucide, fiind întemniţată în decembrie 2014. În prealabil ea a fost ameninţată cu moartea şi şantajată cu difuzarea de fotografii intime, dar a continuat să scrie despre afacerile dinastiei aflate la putere în legătură cu organizarea Eurovisionului şi despre încălcarea drepturilor omului în ţară.

În prezent, Emin Milli duce o campanie de informare despre acest caz în SUA, încercând să creeze presiune pentru eliberarea Khadijei şi pentru nominalizarea ei la Premiul Nobel. ”Pentru guvernul şi media azeră noi suntem duşmani ai statului, dar asta ne încurajează pentru că suntem adversarii unui stat criminal. Noi facem ce facem pentru că avem demnitatea noastră şi luptăm pentru ea. Contează victoria morală şi principiile, chiar dacă este posibil ca ţara să rămână încă mulţi ani sub conducerea dinastiei Aliyev”, a explicat acesta.

Investiţii şi corupţie

Dincolo de încălcările grave ale libertăţii presei şi libertăţii de exprimare, jurnalistul a criticat şi faptul că Azerbaidjanul investeşte 8 miliarde de dolari în Jocurile Olimpice Europene în loc să investească în locuinţe, sănătate, crearea de noi locuri de muncă, de care azerii au nevoie. ”Autorităţile de la Baku investesc 7 miliarde şi în infrastructura rutieră, dar acestea au gropi, ceea ce are legătură cu corupţia. Companiile care licitau erau apropiate de miniştri, iar în spatele tuturor afacerilor jurnaliştii de investigaţie au găsit membri ai familiei Aliyev, care îşi ascunde bogăţia şi activităţile ilegale de furt din banii populaţiei în companii offshore din Insulele Virgine”, a susţinut Milli.

Pe de altă parte, în opinia sa, modelul economic cu care se laudă Azerbaidjanul, bazat în proporţie de 95% pe resursele de petrol şi gaz, nu este sustenabil, iar regimul n-a reuşit să creeze o economie diversificată şi funcţională. Jurnalistul a arătat că în momentul în care preţul petrolului scade, aşa cum s-a întâmplat recent când a ajuns la mai puţin de 30 de dolari pe baril, ţara a avut probleme deoarece moneda s-a devaluat puternic. Milli este convins că în condiţiile unei scăderi abrupte a preţului petrolului şi a unor schimbări a contextului geopolitic, s-ar putea produce şi schimbări politice în Azerbaidjan.

Deocamdată actualul preşedinte Ilham Aliyev a ridicat însă limita de mandate prezidenţiale printr-un amendament constituţional în 2009 şi a întărit progresiv controlul său asupra puterilor executivă şi legislativă. Opoziţia a fost eliminată din Parlament după alegerile fraudate din 2010 şi împiedicată să apară în mass-media mainstream.

După alegerile prezidenţiale din 2013, care au fost fraudate masiv potrivit monitorilor OSCE, au ieşit câteva mii de oameni în stradă, dar mai puţini ca la celelalte alegeri fraudate. Au mai avut loc alte proteste la nivel local, legate de nemulţumiri punctuale faţă de corupţia guvernanţilor, nemulţumiri faţă de autorităţile locale sau faţă de condiţiile din armată, dar aparatul represiv a reuşit, cu gloanţe de cauciuc şi tunuri de apă chiar, când a fost nevoie, să disperseze protestatarii. Frustrarea generaţiei tinere faţă de lipsa de acces la educaţie de calitate şi la joburi creşte însă. În ciuda propagandei regimului legată de reducerea sărăciei, discrepanţele dintre bogaţi şi săraci continuă să crească.

Complicitatea tăcută a UE

Jurnalistul-disident Emin Milli s-a referit şi la atitudinea blândă a UE faţă de încălcările grave ale drepturilor omului de către regimul de la Baku. ”Guvernul azer face un lobby foarte puternic pentru a opri rezoluţiile critice din Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei şi din Parlamentul European şi are succes cu propaganda că Azerbaidjanul este un stat strategic, important pentru Vest, care poate să-i asigure o sursă alternativă de hidrocarburi”, a afirmat el. Milli a ţinut însă să demonteze acest argument, arătând că în prezent petrolul şi gazul furnizat UE de Azerbaidjan nu reprezintă decât 4%, faţă de 30% cât reprezintă cel rusesc, astfel încât Baku nu poate fi un ”gamechanger” pentru reducerea dependenţei Europei.

”Această mantra a fost cea mai oribilă manipulare şi propagandă a lobbyului azer care investeşte mulţi bani în acoperirea problemelor legate de drepturile omului”, a concluzionat Milli. În opinia sa, UE şi SUA au lăsat să primeze interesele economice şi geopolitice în relaţia cu Azerbaidjanul faţă de principiile democratice şi drepturile omului încălcate frecvent în această ţară. ”Europa dă drepturile omului pe gaz”, a concluzionat jurnalistul Emin Milli.

Citiţi şi: De ce nu vom asista la o „Primăvară” azeră.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, dând un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.