16 ani de crime în serie, comemorate în lumea civilizată. Cum se schimbă Istoria

Practicanti Falun Gong din Sydney intafiseaza opiniei publice torturile la care sunt supusi aderentii miscarii in China, de catre Partidul Comunist Chinez. Desi timp de cativa ani autoritatile de la Beijing au sprijinit miscarea spirituala, in iulie 1999, Jiang Zemin, dictatorul comunist al momentului, a interzis-o din cauza popularitatii imense de care se bucura in randul populatiei. Din 1999 practicantii din China sunt vanati de partidul comunist si supusi unui genocid care a facut milioane de victime.
Practicanti Falun Gong din Sydney intafiseaza opiniei publice torturile la care sunt supusi aderentii miscarii in China, de catre Partidul Comunist Chinez. Desi timp de cativa ani autoritatile de la Beijing au sprijinit miscarea spirituala, in iulie 1999, Jiang Zemin, dictatorul comunist al momentului, a interzis-o din cauza popularitatii imense de care se bucura in randul populatiei. Din 1999 practicantii din China sunt vanati de partidul comunist si supusi unui genocid care a facut milioane de victime. (Ian Waldie / Getty Images)

Data de 25 aprilie are o semnificaţie aparte pentru milioane de practicanţi Falun Gong din întreaga lume. Cu 16 ani în urmă, peste 10.000 dintre ei se strângeau la Zhongnanhai, sediul central al Guvernului de la Beijing, într-un apel paşnic care avea să fie folosit de regimul comunist ca pretext pentru a declanşa un val de teroare fără precedent.

Imaginile capturate în 1999 de cameramanii ABC arătau un grup îngrijit de chinezi, stând ordonat în picioare pe trotuar de-a lungul a doi kilometri în apropierea sediului central al Partidului Comunist, infamul Zhongnanhai. Neobişnuitul protest tăcut făcea apel la guvernul central al Chinei pentru eliberarea unor oameni arestaţi cu două săptămâni înainte în oraşul Tianjin, dintr-un elan abuziv al temutei Securităţi a Statului.

Adunarea de la Zhongnanhai, cea mai mare manifestaţie populară din China de după masacrul din Piaţa Tiananmen, a înfuriat liderii comunişti ai Chinei, stârnind o persecuţie naţională împotriva unor oameni care practicau un set de exerciţii line.

Ce a declanşat reacţia

Cu două săptămâni înainte, publicaţia Compendiu de Ştiinţă şi Tehnologie pentru Tineret publicase un articol defăimător la adresa mişcării spirituale extrem de populare, sub semnătura cumnatului ministrului Securităţii Publice, devenit ulterior vârful de lance în campania anti-Falun Gong, potrivit Clearharmony.net

Ca răspuns, un număr de practicanţi Falun Gong au făcut apel la sediul publicaţiei respective, cerând conducerii redacţiei să publice o dezminţire sau un drept la replică. Revista, aflată în Tianjin, a refuzat şi a chemat poliţia. 45 de practicanţi au fost bătuţi şi reţinuţi ca urmare a intervenţiei Securităţii.

Aderenţii locali au făcut apel la Guvernul Municipal Tianjin, care i-a redirecţionat către Biroul Central pentru Apeluri din Beijing, un fel de Parchet general al Chinei. Când protestatarii s-au strâns în faţa complexului Zhongnanhai în dimineaţa zilei de 25 aprilie 1999, erau deja aşteptaţi de un număr impresionat de forţe de ordine.

Gestul era uluitor pentru o Chină în care nimeni nu mai îndrăznea să ridice vocea după masacrul din iunie 1989.

După 24 de ore de negocieri între demonstranţi şi oficialii de la Beijing, cinci reprezentanţi ai grupului au fost invitaţi să vorbească cu premierul Zhu Rongji, care a tratat extrem de corect situaţia, emiţând imediat un ordin de eliberare a practicanţilor Falun Gong arestaţi în Tianjin. Mulţimea s-a dispersat în linişte în scurt timp, făcând inclusiv curăţenie la locul de protest.

Persecuţie declanşată de invidie

Din nefecirire, comportamentul ireproşabil al premierului a declanşat un val de moarte pe întinsul Chinei. În 1999 China era ţinta preferată a investiţiilor occidentale. Soluţia extrem de corectă a conflictului găsită de premierul Zhu Rongji a intrat în vizorul presei occidentale, care a lăudat zile în şir deschiderea Chinei şi noul val de "democraţie" care se părea că va inunda China odată cu banii Occidentului. "Prima demonstraţie după Tiananmen rezolvată paşnic" era titlul preferat al ziarelor occidentale. Răsfăţatul presei devenise tânărul şi capabilul premier chinez.

Toate acestea, însă, au atras invidia vechii gărzi comuniste, atât împotriva aripii reformatoare a Partidului, cât şi a celor care provocau prin protestul lor supremaţia Partidului - practicanţii Falun Gong. Într-un acces de furie şi de invidie reprezentantul celui mai reacţionar grup din Partid, aşa-numita Bandă din Shanghai, Jiang Zemin, preşedintele chinez al momentului, a organizat o şedinţă a Comitetului Biroului Politic în care a ordonat eradicarea mişcării spirituale Falun Gong, organizând şi căderea din graţie a premierului Zhu Rongji.

Represiunea, organizată de aceiaşi oameni care regizaseră masacrul din Piaţa Tiananmen din 1989, îşi propunea ştergerea din istorie a mişcării spirituale Falun Gong în numai trei luni.

În ciuda furiei lui Jiang Zemin, membrii Biroului Politic nu vedeau rostul unei noi campanii de teroare conduse de Partid, la numai 10 ani de la masacrul din iunie 1989. În plus, popularitatea Falun Gong era mare - în numai 6 ani existau zeci de milioane de chinezi care îmbăţişau codul moral cu accent pe corectitudine promovat de Falun Gong, o practică de altfel extrem de populară în armată, aparatul de stat şi straturile superioare ale societăţii. Falun Gong cuprinde un set de exerciţii line, meditative, propune un cod moral bazat pe principiul Adevăr-Compasiune-Toleranţă.

Cu toată opoziţia membrilor Biroului Politic, Jiang Zemin s-a arătat neinduplecat. În iulie 1999 a decretat scoaterea în afara legii a mişcării Falun Gong. Au urmat detenţii în masă (zeci de milioane de persoane), sesiuni dure de "reeducare", torturi, internări în lagărele de muncă forţată.

Datorită faptului că persoanele care practicau Falun Gong nu erau organizate în niciun fel, Securităţii Statului i-a fost foarte greu să-i aresteze pe cei care practicau exerciţiile. Singura metodă care a părut să dea rezultate a fost anchetarea celor cunoscuţi, pentru a afla numele celorlalţi. Cum oamenii nu cooperau cu anchetatorii Securităţii, totul a sfârşit prin toturarea celor arestaţi pentru a "stoarce" informaţii care să ducă la noi arestări. Ca urmare, în scurt timp au apărut mii de cadavre. Pentru a acoperi crimele comise în puşcării, autorităţile au început să afirme ca aderenţii Falun Gong se sinucid în puşcării, au pornit o campanie de demonizare a celor care practicau Falun Gong, de unde până atunci aceştia erau daţi ca exemple morale.

Suntem din ce în ce mai aproape de împlinirea unei prevestiri de altfel celebre în China - şi anume că Dinastia Roşie va fi învinsă de un grup spiritual necunoscut.

Jaf de organe pe viu. Fermele de oameni ale Partidului

Chiar mai macabru, miile de morţi survenite de pe urma torturilor au generat o nouă industrie secretă - jaful organizat de organe de la prizonieri vii. Din motive culturale în China numărul de donori de organe pentru transplant este extrem de mic. Zecile de mii de oameni omorâţi în închisori păreau să vină ca o mănuşă. Dacă la început au folosit organele celor pe care tocmai îi omorâseră prin tortură, în scurt timp autorităţile închisorilor au organizat cu ajutorul spitalelor militare adevărate bănci vii de organe. Prizonierii politici sunt ţinuţi în lagăre afiliate unor spitale militare, cu analizele făcute la zi, asteptând ziua în care un doritor de organe să apară pe imensa piaţă neagră de organe a Chinei. Pentru ca acesta să primească râvnitul organ, un prizonier este sacrificat. Mai multe amănunte aici.

Primii anchetatori independenţi care au documentat aceste atrocităţi au fost avocatul canadian de drepturile omului David Matas şi fostul secretar de stat canadian - David Kilgour. Rezultatele investigaţiei lor, care relevă că între 40.000 - 65.000 de practicanţii Falun Gong au fost ucişi pentru organe, au fost publicate în cartea "Recoltarea Sângeroasă"

Aceste cifre sunt confirmate şi de cartea "Carnagiul: uciderea în masă, recoltarea de organe, şi soluţia secretă a Chinei pentru problema disidenţilor săi", publicată în 2014 de jurnalistul american de investigaţie Ethan Gutmann.

Sfârşitul tot mai aproape

Toate aceste grozăvii se întâmplă şi acum, iar faptul că presa nu a scris despre acest subiect decât în mod episodic este o mărturie a puterii influenţei Chinei.

Totuşi, după sute de mii de crime şi 16 ani de încercări eşuate de a şterge din istorie o mişcare spirituală paşnică, noua conducere a Partidului Comunist Chinez pare că a înţeles că nu va reuşi niciodată să ducă la capăt ce şi-a propus.

Regimul ateist nu a putut învinge practica spirituală Falun Gong - toată povestea marcând, de fapt, primul caz în istorie când un Partid Comunist, având la îndemână un aparat de Securitate de zeci de milioane de oameni, eşuează să distrugă prin teroare o masă identificabilă de oameni care se opun paşnic, numai prin curaj şi tărie morală.

O persecuţie de scară naţională care a măturat China atât de mult timp este greu de oprit dintr-o dată - Partidul va trebui să explice lumii cum de şi-a putut măcelări propriii supuşi, cum de a organizat orori de genul jafului de organe pe viu.

Pentru a păstra controlul, liderul comunist Xi Jinping încearcă acum arestarea şi condamnarea celor care au început totul. O face însă pe motive de corupţie, pentru a păstra imaginea Partidului. În ultimii ani lideri de neatins precum Bo Xilai - un magnat al regiunii Chongging - sau Zhou Yongkang - fostul ţar al Securităţii Statului - au ajuns după gratii sau condamnaţi pe motive de corupţie. Vor urma şi alţii - laţul se strânge acum în jurul celui care a pornit maşina de omorât a Partidului - temutul Jiang Zemin.

Din cauza implicării masive a întregului aparat de stat în persecuţie, probabil că Partidului Comunist îi va fi foarte greu să se menţină la putere atunci când crimele sunt complet date în vileag.

Suntem din ce în ce mai aproape de împlinirea unei prevestiri de altfel celebre în China - şi anume că Dinastia Roşie va fi învinsă de un grup spiritual necunoscut. Din alt punct de vedere suntem tot mai aproape de momentul în care va fi din nou validată credinţa chineză că totul este guvernat de Tao - "Lege" sau "Cale", şi că dictatorii - fie ei Irod, cel care a ordonat uciderea pruncilor pentru a opri venirea lui Isus, sau Partidul Comunist Chinez, care a eradicat toate mişcările sprituale din China pentru a face ca profeţia care-i vestea pieirea să nu se împlinească - nu pot schimba cursul Istoriei şi nu fac decât să îşi sape propria groapă.

Privite astfel, toate acestea sunt doar o piesă care ilustrează puterea curajului şi a onestităţii, a sacrificiului care învinge moartea, a Binelui care nu poate fi eclipsat decât temporar de Rău - fie el şi într-o formă concentrată ca aceea a comunismului. O poveste în care fiecare dintre noi putem să jucăm rolul pe care ni-l dorim, bun sau rău, alegându-ne în acest fel, încă o dată, locul în istorie.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, dând un Like, comunităţii de cititori de pe pagină noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Externe