Cum au reuşit brazilienii să încurajeze asocierea în agricultură şi să integreze în societate căutătorii în gunoaie

Elisabeth Grimberg
Elisabeth Grimberg (Terra Mileniul III)

Două soluţii braziliene pentru două probleme sociale generate de condiţiile economice au fost prezentate în cadrul unui turneu susţinut în România, în perioada 1 – 8 februarie 2017, de către două personalităţi din domeniul economiei sociale din Brazilia, Maria Elisabeth Grimberg şi Gilberto Ohta de Oliveira.

Cei doi invitaţi brazilieni, veniţi în România la invitaţia fundaţiei Terra Mileniul III, au oferit exemple viabile de agricultură bazată pe cooperare şi de gestionare a deşeurilor reciclabile prin integrarea căutătorilor în gunoi într-un sistem de întreprinderi sociale.

România şi Brazilia sunt două ţări care se confruntă cu o mare discrepanţă între categoriile sociale. În Brazilia, în special în zona urbană există locuri cu o mare concentrare de populaţie, cum ar fi Sao Paolo, oraş cu 12 milioane de locuitori. Metropola generează multe deşeuri, care sunt gestionate prost, şi în care o bună parte din populaţia săracă şi-a găsit o sursă de venit.

Întreprinderea socială Coopamare a găsit o soluţie pentru a gestiona cu succes deşeurile reciclabile organizând persoanele care adunau pe cont propriu aceste materiale, într-o organizaţie care în timp a luptat pentru drepturile acestora şi a obţinut recunoaşterea meseriei de culegător de reciclabile.

Iniţial, colectorii informali de deşeuri, majoritatea oameni ai străzii, primeau doar o masă caldă prin intermediul unui ONG caritabil. Lucrătorii acestui ong au reuşit să-i convingă să pună la comun veniturile pe o săptămână pentru a organiza o petrecere. Văzând avantajele efectuării unor cheltuieli în comun, a luat naştere mai întâi o asociaţie care în 1989 s-a transformat în cooperativa Coopamare. Scopul ei era de a-i ajuta pe cei peste 20.000 de oameni fără adăpost care adunau gunoaie cu ajutorul cărucioarelor pe străzile din Sao Paulo să devină productivi. Astfel au câştigat respectul cetăţenilor iar autorităţile au realizat că aşa se poate gestiona o problemă de mediu.

După multe lupte cu abuzurile autorităţilor, căutătorii fiind adesea bătuţi pentru că „furau” deşeurile considerate proprietatea municipalităţii, cooperativa a ajuns la 600 de organizaţii în toată Brazilia şi integrează în câmpul muncii în jur de 800.000 de colectori de materiale reciclabile.

„A fost dificil să începem munca colectivă, muncitorii erau fără adăpost şi a trebuit să înveţe să vadă sensul de a lucra în mod colaborativ. Un alt aspect dificil a fost repartizarea sarcinilor, dar şi managementul administrativ şi financiar. Am avut nevoie de consultanţi pentru o lungă perioadă de timp pentru a ne gestiona finanţele şi sarcinile administrative ale cooperativei”, îşi aminteşte Elisabeth Grimberg, provocările pe care cooperativa le-a întâmpinat de-a lungul timpului.

După aproape 30 de ani de eforturi susţinute, muncitorii beneficiază de condiţii decente şi contracte de muncă pe perioadă nedeterminată. Foarte important este şi faptul că având acces direct la clienţii colectori de reciclabile şi eliminându-se intermediarii, rămân mai mulţi bani care se transformă în remuneraţii considerabile pentru culegători. Toate acestea îi fac pe mulţi dintre culegători să declare că nu şi-ar părăsi locul de muncă.

Un alt exemplu pe care Brazilia îl poate oferi României este în zona rurală. Astfel, Gilberto Ohta de Oliveira a prezentat exemplul Cooperagua, o cooperativă agricolă care a reuşit să aducă bunăstare familiilor dintr-o zonă rurală de lângă Sao Paolo, şi care sprijină agricultura efectuată cu tehnici de permacultură pentru a conserva natura într-o zonă din pădurea tropicală, cu o puternic dezvoltată biodiversitate.

Gilberto Ohta
Gilberto Ohta (Terra Mileniul III)

În zona în care locuieşte Gilberto s-a creat o reţea solidară care include 21 de asociaţii şi care acoperă 45 de comune. Unindu-şi forţele s-au construit 6 cooperative agricole şi una de logistică. Pentru a se întreţine şi dezvolta, cooperativa a dezvoltat mai întâi o producţie convenţională de banane pe care a distribuit-o în zona Sao Paolo. Pe structura acestor cooperative şi beneficiind de rezultatele financiare ale acesteia s-a dezvoltat partea de agricultură organică şi permacultură, douăzeci la sută din producţie fiind ecologică.

Producţia cooperativei este absorbită în piaţă cu ajutorul a două programe guvernamentale care sprijină alimentaţia sănătoasă. În ceea ce priveşte preţul produselor ecologice, acesta poate fi menţinut la un nivel acceptabil atât pentru producător cât şi pentru consumator prin faptul că sunt eliminaţi intermediarii. Prin cele două programe guvernamentale, cooperativele livrează direct şcolilor, şi-n plus cu ajutorul parcului auto de 15 camioane pe care cooperativele şi l-au creat se distribuie şi coşuri de produse ecologice, direct grupurilor de consumatori.

Acesta este şi unul dintre principalele argumente pentru care agricultorii se asociază, lipsa intermediarilor, fapt care oferă posibilitatea ca mai mulţi bani să intre în conturile cooperativei.

„Fiind asociaţi, am beneficiat mai uşor de asistenţă tehnică din partea autorităţilor, dar probabil cel mai bun motivator a fost un exemplu de succes. În momentul în care oamenii au văzut că o cooperativă funcţionează, ceilalţi şi-au dorit şi ei să se asocieze. Aşa au observat că tot ceea ce se obţine din produsele noastre se împarte egal între membrii cooperativei, după ce sunt achitate costurile pentru dezvoltarea cooperativei în prealabil. Dar cel mai important factor în menţinerea încrederii în cooperativă este că gestiunea se face de către toţi membrii cooperativei.” , a arătat Gilberto Ohta.

Cei doi invitaţi au efectuat un turneu în Bucureşti şi regiunea Sud Muntenia în perioada 1-8 februarie, în cadrul proiectului “SUSY – sustainable and Solidarity economy”, cofinanţat de Uniunea Europeană, în care sunt implicate 26 de organizaţii din 23 de ţări europene cu scopul de a promova bunele practici privind economia socială şi solidaritatea din Europa şi din lume. Turneul a cuprins vizite la structuri de economie socială din România cât şi mai multe întâlniri publice.

SUSY – sustainable and Solidarity economy” este implementat la nivel european de organizaţia COSPE (Italia) şi în România de către Fundaţia TERRA Mileniul III şi are o durată de trei ani finalizându-se în ianuarie 2018.

Elisabeth Grimberg

Elisabeth este cercetător şi activist în domeniul organizării colectării de materiale reciclabile în Brazilia, are o vastă experienţă in procesul înfiinţării unei cooperative profitabile, modelul de management din spatele acesteia, precum şi beneficiile sociale şi ecologice pentru investiţiile guvernamentale în economia socială şi solidară ca strategie de incluziune socială.

Gilberto Ohta de Oliveira

A studiat economia în afaceri, ca mai târziu să se reorienteze spre o afacere de familie în agricultură în pădurea tropicală de lângă Sao Paulo, acolo unde familia sa avea o fermă. Începe să utilizeze tehnici de permacultură pentru a evita îngrăşămintele chimice. În 2003 a fost co-fondator la cooperativa Cooperagua pentru agricultură durabilă şi solidară în zona rurală Guapiruvu.

În 2012, Gilberto a primit premiul Kiyoshi Yamamoto pentru multiplele sale calităţi de conducere şi pentru iniţiativele ecologice şi sociale în cadrul procesului de dezvoltare regională.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Interne