Cernobîl: Dovezi legate de dezastrul nuclear au fost distruse înainte de căderea Zidului Berlinului

Centrala nucleară de la Cernobîl în mai 1986.
Centrala nucleară de la Cernobîl în mai 1986. (Captură Foto)

După dezastrul nuclear de la Cernobîl din aprilie 1986, fosta Uniune Sovietică aparent a încercat să muşamalizeze amploarea dezastrului, recurgând chiar la distrugerea unor dovezi, a dezvăluit un documentar.

31 de persoane au murit imediat după explozia reactorului nuclear nr. 4 de la centrala nucleară Cernobîl din nordul Ucrainei, fie din cauza exploziei fie ca urmare a intoxicării cu radiaţii. Totuşi, alte câteva mii de persoane au fost afectate de radiaţiile de nivel scăzut care au cauzat creşterea numărului cazurilor de cancer, precum şi distrugerea mijloacelor de subzistenţă a oamenilor, care au trebuit să se mute în afara zonei de contaminare. Cantitatea radiaţiilor emise de explozia de la Cernobîl a fost de 400 de ori mai mare decât cea generată de bomba de la Hiroshima, însă guvernul sovietic de la acea vreme a încercat să muşamalizeze cele mai nocive aspecte ale catastrofei, potrivit Express.co.uk.

După căderea Zidului Berlinului şi dizolvarea Uniunii Sovietice, istoricul dr. Natalia Baranovskaia a încercat să cerceteze dezastrul dar a descoperit că unele date au fost distruse.

Ea a declarat pentru documentarul “The Russian Woodpecker” (Ciocănitoarea Rusească) din 2015 că atunci când s-a dus să cerceteze arhivele acestea erau goale.

Baranovskaia a precizat: “Când Ucraina a devenit independentă, istorici profesionişti au avut oportunitatea şi nevoia să descopere adevărul.”

“M-am dus la arhive şi nu era nimic acolo. Totul era desfiinţat, risipit şi, pe scurt, distrus”.

Ea nu este singura care consideră că guvernul sovietic a încercat să ascundă adevărul.

Anatoli Diatlov, inginer la Cernobîl, a fost condamnat la 10 ani de închisoare în 1987 pentru “gestionare eronată a unor structuri potenţial explozive”.

În 1993, Diatlov a afirmat: “Dacă a avut loc un astfel de dezastru, trebuie să învăţăm o lecţie pentru ca acest lucru să nu se mai întâmple din nou. Dar chiar şi specialiştilor le este blocat accesul la documentele pe care le-ar putea cerceta”.

Fostul ministrul ucrainean al Sănătăţii, Iuri Spizenko, a susţinut această afirmaţie.

El a declarat în 1991: “Guvernul a făcut totul posibil pentru a ascunde magnitudinea acestui accident. Pot spune cu certitudine că ei nu s-au gândit la oameni”.