Cazul Lucan: un autodenunţ dezvăluie o reţea cu tentacule în Europa. Ambasador, şeful agenţiei antidrog, implicaţi în denunţuri (II)

Medicul Lucan, chirurg la Institutul Clinic de Urologie şi Transplant Renal Cluj, a reuşit să strângă averi importante din traficul de organe, bucurându-se de sprijinul fostului ambasador al României la Vatican - Gheorghe Gheorghiu şi al preşedintelui Agenţiei Naţionale Antidrog, Pavel Abraham, relatează braşoveanul Iulian Iacob - român care s-a autodenunţat ca traficant de organe - într-un interviu acordat deputatului USR Emanuel Ungureanu.

Potrivit acestuia, dosarul deschis ca urmare a autodenunţului a fost cercetat cu rea-credinţă de către procurorii Teodora Molnar şi Dan Marius Foitoş – în prezent judecător la ICCJ – care au exclus audierea unor persoane şi martori cheie în dosar.

În dialogul cu Ungureanu, Iacob povesteşte cum, pe parcursul anului 2004, a sunat la secretariatul UTR din Cluj, încercând insistent să dea de profesorul Lucan pentru a-şi primii banii pe un rinichi “donat”. În conversaţiile telefonice purtate cu secretara, a primit doar scuze pentru indisponibilitatea profesorului Lucan, fapt ce l-a determinat ca, în martie 2005, să se autodenunţe la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În plângerea penală, Iacob descrie atât fapta sa penală, cât şi întreaga reţea de traficanţi de organe, inclusiv a reţelei orchestrate de doctorul Irinel Popescu, la Fundeni.

Cum a ajuns Iacob în posesia informaţiilor despre reţeaua de trafic de organe

"Până la această plângere, în intervalul în care am adus cei doi donatori de la Săbău, am primit anumite informaţii, ridicându-l în slăvi că e cineva. La fiecare străin pe care îl aducea, indiferent că era neamţ, italian sau din Azerbaijan, partea lui era de 10.000 de dolari, restul lua profu’, el aşa îi spunea – profu’ – iar mai departe împărţea şi la restul care aveau părţile lor, nu mi-a dat nume, nimic concret. Dar în această perioadă, de la italieni şi nemţi se mergea pe 200-225 de mii de dolari, de la azerbaijeni – erau costurile mai mari cu actele prin ambasadă şi aşa mai departe şi avioanele Hercules, care erau ale armatei române, se mergea la 300.000 de dolari”, a declarat Iacob.

Faptul că în spatele afacerii cu armata română intermediari erau fostul ambasador al României la Vatican - Gheorghe Iuliu Pancraţiu Gheorghiu, în colaborare cu generalul Pavel Abraham - la acea perioadă preşedinte al Agenţiei Naţionale Antidrog din cadrul Ministerului de Interne - a fost confirmat atât de Emil Săbău, cât şi de generalul Abraham.

"Dânsul (Abraham – n.r.) fiind prieten cu domnul Gheorghiu, care era ambasador, la rândul lui fiind prieten cu tatăl domnului Lucan, care era general în armată şi se cunoşteau de când era dânsul general de brigadă în Roman, deci fiind prieteni vechi, şi totodată prieten cu acest domn Lucan Mihai. Ei între ei îşi făceau toate problemele astea. Din moment ce ai deja un om în sistem, care e general şi totodată îţi e şi tată, ai dincolo şeful de la Antidrog, îl ai pe ambasadorul de la Vatican, unul se ocupa de acte, celălalt de transport, celălalt de tăiat... şi era foarte simplu”, potrivit relatărilor lui Iacob.

Fostul ambasador al României la Vatican Gheorghiu apare în poveste în iarna lui 2005 când îl contactează telefonic pe Iacob ca urmare a unei conversaţii cu secretara profesorului Lucan, în care ameninţă că va depune plângere penală dacă nu îşi primeşte banii.

"Printre altele mi-a şi spus (Gheorghiu – n.r.) ‘Dacă faci o plângere, noi îţi venim cu o duzină de avocaţi şi oricum nu ai nimic, tot pe tine te bagă în puşcărie şi noi rămânem tot la basma curată’. Dar, de la prima întâlnire la una dintre locaţiile unui baron local, “La Pandele” (...) în restaurantul dânsului a venit dl Gheorghiu – în baston exact cum a mers dl Lucan la anchetă în Bucureşti – împreună cu 5 ofiţeri de la Agenţia Naţională Antidrog, deci subalterni ai domnului general Pavel Abraham, un căpitan şi un locotenent. Ne-am pus la o masă în capătul salonului, unde ei ştiau exact despre ce e vorba, erau două mese între noi, goale, iar dincolo stăteau cei cinci care nu mai dădeau voie nimănui să vină în partea aceea de salon".

Ce l-a determinat pe Iacob să se autodenunţe

Trio-ul Lucan-Gheorghiu-Abraham îşi dorea “să îi pregătească o capcană” doctorului Sinescu, astfel că la cea de-a doua întâlnire i-au propus lui Iacob ca pentru fiecare fişă, poză sau date din registre sau orice altă informaţie obţinută de la Fundeni va primi o sumă de 700-800 de dolari. În ciuda insistenţelor, Iacob nu s-a implicat în “săparea” doctorului Sinescu.

“Treptat, treptat mi s-au dat sume mici, dar deja mă seca pentru că îmi impunea să mă duc la domnul Sinescu şi, ca să scap odată de toată tărăşenia, am zis că mă duc, mă autodenunţ, spun tot firul evenimentelor”.

Autodenunţul a avut loc în ianuarie 2005, iar 2 săptămâni mai târziu apărea la emisiunea lui Dan Diaconescu. “În seara asta am fost la Dan Diaconescu, dimineaţă deja a plecat dosarul de la Înalta Curte direct la Cluj, imediat. Am fost citat la Cluj, totodată, am fost audiat şi de omologii de la DIICOT Braşov”, declară Iacob.

Muşamalizarea dosarului

Ajuns la audierile din cadrul biroului de crimă organizată din Cluj, a dat declaraţie în prezenţa doamnei subcomisar Marin Cornelia, urmând ca după prima audiere, dosarul să îi fie predat doamnei procuror Teodora Molnar.

“În speţă, de la prima audiere am putut să văd că doamna procuroare Molnar Teodora nu era pe aceeaşi undă cu doamna comisar Marin, în sensul că eu eram audiat de doamna comisar Marin (…), mă întreba de toate lucrurile din anchetă, lucruri mărunte care poate pentru dânşii contau foarte mult: ‘unde ai stat?’, ‘ şi cu cine ai stat?’, ‘ şi cât ai stat?’ (…). Ei, doamna Molnar când a auzit: ‘Lasă, dragă, că poate a uitat’, ‘Lasă că scriem noi ulterior că poate a uitat’, deci deja am văzut că era o piedică în calea urmăririi penale. (…) Dosarul a fost dus la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj. Acolo s-a ocupat personal doamna procuroare Teodora Molnar, care a fost o bătaie de joc, şi pentru mine, şi pentru dosar, şi pentru ancheta respectivă (…)”, spune Iacob.

Aceste relatări sunt confirmate şi de deputatul Emanuel Ungureanu, care în anul 2004, la 3 ani după cazul Iacob, ajuns la DIICOT pentru a denunţa cazul Hencz Kinga, s-a lovit de aceleaşi persoane, procurorul Teodora Molnar - care nici măcar nu a luat o declaraţie în cazul respectiv - şi comisarul Marin Cornelia care î-a mărturisit, mai apoi, că ancheta se va sparge la Bucureşti, deoarece medicul Lucan are protecţia lui Adrian Năstase iar Molnar este “vândută”.

Apoi, dosarul i-a fost predat mai departe procurorului Foitoş, ceea ce a culminat cu începerea câtorva audieri în dosar.

“Acest procuror tot voia să îmi bage pe gât un avocat. (…) La una din audieri mi-a zis ‘Dacă nu îţi iei avocat pot să te arestez în orice clipă’. M-am ridicat în picioare, am ridicat mâinile şi i-am zis: ‘Da! Puneţi-mi cătuşele şi arestaţi-mă, înseamnă că sunt destule probe să îl arestaţi şi pe Săbău şi pe Lucan‘. (…) Dânsul a început să urle la mine ‘Nu mă înveţi tu, mă, cum să îmi fac treaba şi pe cine să arestez şi pe cine nu!’. În fie, după acest episod au început să audieze persoane”, povesteşte Iacob.

Printre persoanele audiate la acel moment se numărau membrii unei familii din Braşov unde Iacob a stat după ce a ieşit din spitalul din Cluj. Doamna care l-a pansat şi îngrijit după operaţie a oferit în cadrul audierilor detalii şi despre cel de-al doilea “donator”, Ivaşcu Petru, adus de Iacob prin Săbău pentru a-şi recupera banii. Cu toate acestea, Ivaşcu nu a fost audiat de niciunul dintre cei doi procurori care au orchestrat dosarul, procurorii Molnar sau Foitoş, dosarul sfârşind prin neînceperea urmăririi penale.

În prezent, dosarul se află în posesia deputatului Emanuel Ungureanu

Ungureanu va solicita DIICOT să redeschidă dosarul şi să cerceteze faptele care au fost muşamalizate pentru ca cei responsabili pentru această incredibilă mafie să răspundă şi va cere de asemenea audierea foştilor şefi SRI Cluj şi o anchetă la MApN pentru a vedea ce avioane au zburat atunci şi cine a plătit cursele respective.

“Vorbim de crime împotriva umanităţii. Sper ca autorităţile să se autosesizeze în acest caz şi să facă ceea ce ar fi trebuit să facă de foarte mult timp. Aceste fapte nu pot să rămână nici clasificate, nici secretizate, trebuie să dăm restart activităţii de transplant. (…) Ce vreau să înţelegeţi este că procurorii au acceptat pe nemestecate toate minciunile lui Lucan, când probele pe care le-a adus Iacob – mă refer la 3 oameni care şi-au vândut rinichiul – erau absolut zdrobitoare. Nu o să găsiţi în dosar nicio declaraţie – foarte ciudat - a unuia dintre doctorii cu care a făcut această activitate, profesorul Lucan nu putea să transplanteze persoane vii fără să aibă o echipă de doctori acolo (…). Practic, autorităţile române au ştiut şi n-au făcut nimic, de aceea suntem cu sistemul sanitar în halul în care suntem, pentru această complicitate colectivă”, a mai adaugat Ungureanu în încheierea interviului (Partea a 1-a a interviului poate fi urmarită aici iar partea a 2-a a interviului poate fi urmarită aici).