Captivi, între Constituţia lui Antonescu şi referendumul lui Băsescu

După o perioadă de lung somn al coabitării, preşedintele Băsescu a reluat tema referendumului popular din 2009 prin care românii s-au pronunţat fără echivoc pentru un parlament unicameral şi pentru reducerea numărului de parlamentari la 300.

Parlamentul actual, plin de penali, corupţi şi traseişti, va deveni însă, odată cu aprobarea noii Constituţii o superputere intangibilă, care nu va mai putea fi controlată de nicio altă instituţie. Avem deci o contradicţie între parlamentarii actuali care vor să-şi aroge puteri discreţionare în numele poporului şi afirmarea clară a voinţei alegătorilor care cer înjumătăţirea numărului lor.

Din comisia de revizuire a Constituţiei ies tot mai multe amendamente care încalcă separaţia puterilor în stat. Rolul preşedintelui va fi diminuat astfel încât Crin Antonescu să nu trebuiască să muncească prea mult odată ajuns la Cotroceni.

Un nou amendament prevede că "Parlamentul este organul su­prem al poporului român, forul de dezbatere şi de decizie al naţiunii şi unica autoritate le­giuitoare a ţării“. Faţă de vechea re­glementare care spunea că „Parlamentul este organul reprezentativ su­prem al poporului român şi uni­ca autoritate legiuitoare a ţării", prin această adăugire se consacră preeminenţa legislativului asupra celorlalte puteri, el având ultimul cuvânt în cadrul conflictelor cu acestea. Că doar e organ suprem şi forul de dezbatere şi decizie al naţiunii. Prin urmare, Curtea Constituţională nu va mai putea acţiona ca arbitru în litigiile dintre puterile statului, pentru că decizia finală va aparţine oricum Parlamentului. Acesta din urmă va putea să ignore cererea de ridicare a imunităţii unui parlamentar, formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prin urmare, toată puterea va reveni Parlamentului, ca singur for de dezbatere şi ca reprezentant suprem al voinţei populare. Voinţă populară pe care a arătat încă odată că o încalcă prin avizarea negativă a referendumului anunţat recent de preşedintele Băsescu pentru un Parlament unicameral.

Parlamentarii noştri au ignorat şi sfidat pur si simplu voinţa poporului în 2009 şi o fac şi în prezent. Chiar dacă a fost vorba atunci despre un referendum consultativ, acesta trebuia transpus în legislaţie pentru că exprima voinţa populară. Nu s-a întâmplat aşa.

Liberalii sunt principala forţă politică care s-a opus reluării referendumului pentru un Parlament mai suplu pentru că ei doresc un sistem parlamentar cu un Crin Antonescu simbolic la Cotroceni şi un legislativ cât mai mare şi mai puternic. Parlamentul urmează să devină chiar instanţă de judecată şi va decide dacă miniştrii trebuie să fie deferiţi justiţiei. Mai mult, onorabilii reprezentanţi ai poporului suveran vor să aibă şi puterea să cheme procurori şi judecători, în calitate de persoane fizice, în comisiile parlamentare să dea explicaţii, ceea ce reprezintă o încălcare gravă a independenţei justiţiei şi a principiului separaţiei puterilor în stat.

În acest sens, noul articol 64 din Constituţie prevede că "Orice persoană de drept public, orice persoană juridică privată şi orice persoană fizică are obli­ga­ţia de a se prezenta, direct sau prin reprezentant legal, după caz, în faţa unei comisii par­lamentare, în urma invitaţiei scrise primită din partea aces­teia“. Parlamentul atotputernic va decide exclusiv şi în legătură cu cererile de urmărire penală a miniştrilor.

Nici incomodul CSM nu scapă de zelul revizuitorilor constituţionali liberali. PNL propune eliminarea procurorilor din Colegiu şi instituirea unui Consiliu al Puterii Judecătoreşti, format din 6 judecători aleşi în adunările generale ale judecătorilor şi validaţi de Senat, un reprezentant ales de avocaţii membri ai Uniunii Naţionale a Barourilor din România, 5 reprezentanţi ai societăţii civile, specialişti în drept, aleşi de Senat şi doi membri de drept: ministrul Justiţiei şi preşedintele Instanţei Supreme. Separat, ar urma să fie înfiinţat un Consiliu al Procurorilor. Prin această despărţire, se consfinţeşte ideea de a-i subordona pe procurori executivului şi de a-i scoate din puterea judecătorească.

Paradoxul

Cum să voteze sau să acţioneze deci actualii parlamentari pentru propria tăiere din schemă, pentru desfiinţarea unei Camere? Nici gând! Dimpotrivă, ei doresc să-şi sporească imunitatea şi impunitatea şi să transforme legislativul în principala putere a statului, care să controleze şi executivul şi justiţia. Ca urmare, trebuie folosite orice mijloace pentru a împiedica controlul altei entităţi asupra Parlamentului. Se va schimba şi legea referendumului în sensul ca acesta să fie validat cu un cvorum de prezenţă de doar 30% dintre cei înscrişi pe listele electorale. Poate aşa va putea fi demis mai uşor preşedintele sau se va putea aproba mai uşor Constituţia. Dar tocmai aceasta este problema USL: referendumul prin care populaţiei i se va cere să se pronunţe pe noua Constituţie se va desfăşura tot pe sistemul vechi.

Toată puterea va reveni Parlamentului, ca singur for de dezbatere şi ca reprezentant suprem al voinţei populare. Voinţă populară pe care a arătat încă odată că o încalcă prin avizarea negativă a referendumului anunţat recent de preşedintele Băsescu pentru un Parlament unicameral.

Prin reactivarea referendumului din 2009, preşedintele Băsescu a reuşit să mai pună o piedică guvernării USL şi a demersului acestuia de a transforma România într-o dictatură parlamentară. Iniţiativa declanşării referendumului pentru unicameral nu va putea fi blocată, ci ar putea modifica arhitectura constituţională gândită de USL. Mai mult, românii ar putea să voteze împotriva Constituţiei USL, văzând că aceasta este contrară deciziei lor din 2009. Poate acesta este motivul pentru care PSD a preferat să voteze pentru referendumul lui Băsescu legat de unicameral. Social-democraţii au crezut că astfel nu vor risca o respingere a Constituţiei USL în cadrul referendumului constituţional.

E adevărat că USL are o deloc neglijabilă capacitate de a frauda, având în vedere că guvernul se va ocupa de organizarea referendumului. Pe de altă parte, nici PDL nu pare să susţină referendumul lui Băsescu. Vicepreşedintele Cezar Preda declara recent că repetarea referendumului pentru unicameral este un consum inutil de fonduri, mai ales că USL se va opune. Deci politicienii din toate partidele sunt împotrivă, explicit sau implicit. Dar poporul?

Exemplul bulgar

Dacă acest episod s-ar fi desfăşurat în Bulgaria, rezultatul ar fi fost clar. Zeci de mii de oameni ar fi ieşit în stradă pentru a le reaminti aleşilor că nu sunt stăpânii absoluţi ai alegătorilor şi că nu pot să-i sfideze în numele reprezentativităţii, întărindu-şi imunitatea şi impunitatea prin Constituţie.

Zeci de mii de bulgari au protestat în stradă împotriva numirii în fruntea serviciilor secrete a unui mogul, acuzat de corupţie şi afaceri ilicite, şi l-au forţat pe premier să-l revoce din funcţie. Câţi ar fi ieşit în stradă în România dacă mogulul, securistul şi deţinătorul trustului de presă politică, Dan Voiculescu, ar fi fost numit şef la SRI sau la SIE? Apropo, omul a fost vicepreşedinte al Senatului şi a fost ales cu majoritate zbrobitoare în colegiul în care a candidat. Nu a fost taxat nici după şi-a dat demisia pentru a scăpa de justiţie. Nu a existat niciun protest pentru că şi-a păcălit alegătorii.

La fel, penalii din guvernul Ponta gen Relu Fenechiu, trezesc preocupări numai în afară. În ţară, au fost votaţi masiv penalii din toate partidele iar acum aceştia se ocupă de reforma constituţională. Este trist, dar adevărat. În România nu mai ştim nici să protestăm.

Societatea e dezbinată, alienată, dezinteresată. Ce să mai vorbim atunci de suveranitatea poporului care a decis că vrea parlamentari mai puţini pentru că oricum sunt ineficienţi?

Măcar dacă această suveranitate s-ar manifesta, conştientă de abuzurile constituţionale ale actualei majorităţi, printr-o respingere totală a Constituţiei lui Antonescu. Dacă nu, referendumul pentru unicameral ar mai putea salva ceva. USL va spune însă din nou că acesta este consultativ şi nu obligatoriu.