Au utilizat companiile chineze de plastinare prizonieri de conştiinţă? (video)

Muzeul Antipa, expoziţia The Human Body. În imagine, cadavre exponat, expuse
Muzeul Antipa, expoziţia The Human Body. În imagine, cadavre exponat, expuse (Epoch Times România)

Este posibil să fi auzit despre acele expoziţii cu corpuri umane reale care fac înconjurul lumii ... Ei bine azi ne întrebăm dacă unele dintre cadavrele expuse ar putea proveni de la prizonieri politici ce au fost executaţi în China?

Acum, dacă v-aţi uitat la videoclipul nostru precedent (îl puteţi găsi aici), aţi văzut dovezi care sugerează puternic două lucruri:


1. Este probabil ca după execuţie, cadavrele prizonierilor chinezi executaţi să fie utilizate în cel puţin unele dintre expoziţiile care înfăţişează aceste corpuri plastinate umane.
2. Bo Xilai şi Gu Kailai - cuplul care a pierdut puterea politică şi care şi-a folosit poziţia pentru a domni peste oraşul Dalian din provincia Liaoning - au permis companiilor de plastinaţie să obţină aceste corpuri.


Cel puţin atâta ştim. Acum: partea a doua a investigaţiei noastre. Câţi dintre aceşti prizonieri executaţi, nu erau de fapt criminali?

Dovezile sugerează că unii dintre ei erau prizonieri de conştiinţă - inclusiv persoane care practicau Falun Gong.

Să ne întoarcem acum la oraşul Dalian, provincia Liaoning din China.

Aici, unde medicul german Günther von Hagens a înfiinţat o companie de plastinaţie în luna august a anului 1999 - pe vremea când Bo Xilai a fost primar acolo. Iniţial, von Hagens a lucrat cu acest individ, Sui Hongjin. Câţiva ani mai târziu, Sui s-a desprins pentru a-şi forma propria companie concurentă de plastinaţie.

De unde au obţinut Günther von Hagens şi Sui Hongjin sutele de cadavre de care aveau nevoie?

Un articol de investigaţie apărut în ziarul german Der Spiegel în 2004, arată că până în 2001, "în jurul fabricii de cadavre aparţinând lui von Hagens în Dalian, existau deja trei lagăre de muncă şi închisori. Printre ele se aflau "Închisoarea provincială numărul 3" şi "Centrul de reeducare prin muncă". În infamul "Centru de detenţie Yaojia" (din Dalian) sunt deţinuţi prizonieri politici, printre care se află şi adepţii mişcării spirituale Falun Gong.

După ce articolul a fost publicat, von Hagens a câştigat un proces împotriva publicaţiei Der Spiegel. Von Hagens a respins afirmaţiile că a folosit cadavre de la prizonierii executaţi.

Dar doi ani mai târziu, el a declarat pentru New York Times că, în general, i-a fost uşor să obţină cadavre în Dalian. Von Hagens a afirmat: "Când am venit aici, [Sui Hongjin] a spus că nu vom avea nicio problemă cu cadavrele de chinezi ... El a afirmat că putem folosi cadavrele nerevendicate. Acum e greu, dar atunci n-a fost nicio problemă".

Dar, indiferent de unde şi-a luat von Hagens cadavrele sale nerevendicate, Sui Hongjin - după ce s-a despărţit de von Hagens în jurul anului 2002 - le-a obţinut cel mai probabil din închisori. Un avertisment de pe site-ul "Corpuri: Expoziţia" din New York, unde numeroase cadavre provenite de la Sui au fost expuse, vorbeşte destul de clar: "această expoziţie înfăţişează rămăşiţe ale unor cetăţeni sau rezidenţi chinezi, care au fost iniţial preluate de la Biroul Poliţiei Chineze.[...] Premier Exhibitions nu poate verifica independent că rămăşiţele pe care le vedeţi nu au aparţinut unor persoane închise în puşcăriile chineze".

Şi ce ordin de mărime avea populaţia din închisori în şi din jurul oraşului Dalian? Acest gen de informaţii nu se publică. Nu îşi închipuie nimeni că autorităţile chineze permit monitorilor independenţi să meargă şi să arunce o privire. Cu toate acestea, cercetările grupurilor pentru drepturile omului şi veştile provenite de la funcţionari şi rapoarte mass-media, pot da o imagine.

Un lucru este clar: o mulţime de prizonieri nu erau cu adevărat criminali. Erau (şi poate mai sunt) prizonieri de conştiinţă, adepţi ai grupului spiritual Falun Gong. Bo Xilai a trimis un număr foarte mare dintre ei în închisori şi lagăre de muncă, începând din 1999.

Acel articol din Der Spiegel menţionează că practicanţii Falun Gong erau închişi la Centrul de detenţie Yaojia din Dalian. În plus trei lagăre de muncă - dintre cele mai cunoscute în China în ceea ce priveşte persecuţia împotriva Falun Gong - se aflau în oraşul Shenyang, la doar câteva ore de mers cu maşina.

Raportul privind drepturile omului din 2009 al Departamentului de Stat american afirmă că unii observatori estimează că practicanţii Falun Gong alcătuiesc cel puţin jumătate din deţinuţii oficial înregistraţi în lagărele de muncă din China.

Vorbim doar despre deţinuţii înregistraţi. Doi anchetatori canadieni spun că mulţi practicanţi Falun Gong nu au fost niciodată înregistraţi, deoarece au refuzat să-şi divulge numele; mulţi au fost închişi fără judecată.

În cartea lor despre programul guvernamental de prelevare forţată de organe, fostul secretar canadian de stat (Asia-Pacific), David Kilgour şi avocatul canadian pentru drepturile omului David Matas menţionau:

"Pentru a-şi proteja familiile şi pentru a evita ostilitatea în localităţile lor, mulţi practicanţi Falun Gong reţinuţi au refuzat să se identifice. Rezultatul a fost că identitatea unui mare număr de aderenţi Falun Gong închişi nu a fost cunoscută de către autorităţi... Chiar dacă acest refuz de a se identifica a fost făcut pentru scopuri de protecţie, ar fi putut avea un efect opus. Este mai uşor să persecuţi o persoană al cărei nume este necunoscut decât o persoană pe care o poţi identifica".

În plus, fostul lider chinez Jiang Zemin, a precizat că ofiţerii de poliţie şi penitenciare care omoară practicanţi Falun Gong nu vor fi traşi la răspundere. Potrivit Epoch Times, Jiang a emis o directivă în 1999 conform căreia "dacă un practicant Falun Gong este bătut până la moarte, cazul este considerat ca o sinucidere".

Deci, în cazul în care nu există nicio înregistrare a identităţii acestor oameni, şi când nimeni nu este tras la răspundere dacă sunt omorâţi, devine foarte uşor ca poliţia să facă ce vrea cu oamenii şi cadavrele lor. Eticheta de "cadavre nerevendicate" odată pusă, ele se pot vinde companiilor de plastinare.

Aparent, Bo Xilai a fost un mare susţinător al acestui gen de sistem penitenciar.

Într-un aviz din martie 2001 al cotidianului Tribunalul Poporului (人民法院 报), Tribunalul Intermediar din Shenyang, provincia Liaoning cere poliţiei să "intre mai adânc în luptă pentru a expune şi critica" Falun Gong. De fapt cere să arunce mai mulţi în închisoare. Sistemul judiciar la momentul respectiv se afla sub controlul lui Bo Xilai.

Apoi, în noiembrie 2002, cotidianul Legea a publicat acest raport juridic cu privire la faptul că guvernul provinciei Liaoning începea un plan uriaş de reconstructie a sistemului de închisori. Ca guvernator, Bo Xilai a condus această expansiune care avea un buget de 112 milioane de dolari (930 milioane RMB), menit să găzduiască un număr suplimentar de 10.000 de deţinuţi.

Acum, unii ar putea crede că Bo Xilai a avut motive legitime pentru extinderea sistemului penitenciar. La urma urmei, el şi-a construit un renume mai târziu, în Chongqing, pentru zdrobirea crimei organizate, nu? Ei bine, nu! După scandalul cu fostul său şef de poliţiei, Wang Lijun, am aflat că cei doi au folosit aşa-numita campanie "Învinge negrul!" în primul rând pentru a-şi termina rivalii politici şi a se umple de bani.

Jiang Weiping, reporter în Dalian pe vremea când Bo Xilai era primar acolo, a scris un articol în iunie 2009 cu privire la modul în care Bo Xilai a dirijat personal persecuţia împotriva Falun Gong pentru a-i putea arăta liderului chinez Jiang Zemin că este demn de a fi promovat în cadrul Partidului Comunist. Ani mai târziu Bo Xilai a fost dat în judecată pentru tortură şi genocid de către practicanţii Falun Gong din peste zece ţări.

Aşa că haideţi să rezumăm ceea ce ştim:

• Bo Xilai a fost puternic implicat în persecuţia împotriva Falun Gong în provincia Liaoning, inclusiv oraşul Dalian, unde au apărut prima oară fabricile de plastinaţie.
• Bo Xilai a cheltuit peste 100 de milioane de dolari pentru a extinde sistemul de închisori şi lagăre de muncă în timp ce a fost guvernator al Liaoning.
• Practicanţii Falun Gong alcătuiau o mare parte dintre cei închişi în lagărele de muncă - după unele estimări, mai mult de jumătate.
• Mulţi practicanţi Falun Gong nu îşi dau numele când ajung în detenţie - astfel încât rămân neidentificaţi în sistem - şi că în acest caz poliţia poate face orice cu trupurile lor, în cazul în care mor în detenţie.
• Poliţia nu este nici măcar trasă la răspundere în cazul în care ucide practicanţi Falun Gong - indiferent dacă îşi dau numele sau nu.
• Şi, desigur, ştim că Sui Hongjin a obţinut probabil cadavre din închisorile chineze pentru plastinaţie - cadavrele care sunt acum prezentate în expoziţii în întreaga lume.

E greu să găseşti dovezi clare pe hârtie pentru a dovedi cu certitudine că vreunul dintre cadavrele expuse a aparţinut vreunui practicant Falun Gong sau unui prizonier de conştiinţă. Parţial pentru că înregistrările au fost şterse în mod intenţionat. Dar, pe de altă parte nu există, de asemenea, nicio dovadă care să demonstreze 100% niciunul dintre corpuri nu provin de la prizonierii de conştiinţă.

După ce NTDTV a început raportarea acestui caz în limba engleză şi chineză, mulţi oameni din China au început să lanseze investigaţii proprii relativ la lucrurile care s-au întâmplat cu adevărat în Dalian. Lucru pe care noi îl încurajăm.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Opinii