Cuplul chinez Bo Xilai - Gu Kailai şi expoziţiile de corpuri plastinate ale unor prizonieri executaţi

Aţi auzit probabil despre controversa din jurul expoziţiilor internaţionale care afişează corpuri umane plastinate – o controversă privind provenienţa cadavrelor.

Ei bine, o sursă din interior a relatat pentru televiziunea New Tang Dynasty că Bo Xilai şi Gu Kailai au fost implicaţi în facilitarea vânzării de corpuri umane nerevendicate – oameni care nu şi-au dat consimţământul pentru asta.

Vorbim despre Bo Xilai, secretarul Partidului Comunist Chinez demis şi despre soţia acestuia, Gu Kailai, care a fost recent judecată pentru uciderea unui cetăţean britanic.

Deci ne-am propus să verificăm această informaţie. Vă vom spune ce ştim, ce este neconfirmat, dar este cel mai probabil adevărat, logic vorbind, şi ce încă mai necesită investigaţii suplimentare.

Tehnica de plastinaţie a corpurilor umane a fost dezvoltată de medicul german Günther von Hagens. El a vizitat oraşul Dalian din provincia Liaoning din China în 1993, după contactarea lui Sui Hongjin (隋鸿锦), un profesor asistent la Universitatea de Medicină din Dalian. Cei doi s-au împrietenit. Şi în decembrie 1996, von Hagens a acceptat un post de profesor invitat la Universitatea de Medicină din Dalian.

Câţiva ani mai târziu, von Hagens a înfiinţat o companie de plastinaţie numită Plastinaţia Hagens Dalian şi l-a angajat pe Sui ca manager general. Există informaţii contradictorii privind momentul exact când von Hagens a fondat compania. Site-ul Body Worlds al lui von Hagens susţine că firma a fost înfiinţată în 2001, dar documentele de înregistrare ale companiei arată că guvernul oraşului Dalian a aprobat compania în august 1999, în timp ce Bo Xilai încă era primar al Dalian.

Conform unui raport postat pe Ştirile online ale Universităţii de Medicină din Dalian, din septembrie 1999, primarul din Dalian i-a acordat lui von Hagens titlul de "Cetăţean de Onoare al oraşului Dalian". Probabil pentru că von Hagens a investit milioane de dolari acolo pentru a-şi deschide compania.

Aceasta înseamnă, de asemenea că Bo Xilai îl ştia pe von Hagens, şi, probabil, la un nivel prea personal. După ce Bo a fost numit primar în 1993, el a încercat din greu să atragă investiţii străine.

Von Hagens a avut succes. Fabrica sa de prelucrare a corpurilor din Dalian a devenit cea mai mare dintre toate pe care le deţine. Potrivit unui interviu din 2003, von Hagens a declarat pentru revista chineză de stat Oriental Outlook că fabrica sa din Dalian i-a adus până la 80% din profiturile sale în acel moment. Aceste profituri au venit din expunerea la nivel mondial a corpurilor plastinate, numită Body Worlds.

Dar von Hagens a avut în cele din urmă dispute cu Sui Hongjin, directorul său general. New York Times a raportat că în timp ce lucra pentru von Hagens, Sui şi-a înfiinţat în secret propria fabrică de plastinaţie, iar von Hagens l-a concediat după ce a aflat.

În iunie 2002, Sui şi-a înregistrat oficial fabrica de plastinaţie - concurând direct cu von Hagens. El a numit-o Plastinaţia Universităţii de Medicină din Dalian. Universitatea de Medicină din Dalian a deţinut iniţial 70% din companie, dar câţiva ani mai târziu universitatea s-a distanţat de aceasta şi şi-a vândut cota sa. În 2004 sau 2005, Sui şi-a deschis o companie şi în străinătate (în Insulele Virgine Britanice), ca proprietate privată, sub numele de Dalian Hoffen Bio Technique.

Deci acum existau companii concurente în Dalian dedicate prelucrării cadavrelor umane pentru plastinaţie şi export. Compania lui von Hagens a folosit multe dintre cadavre pentru expoziţia sa Body Worlds. Iar Premier Exhibitions din Atlanta a plătit 25 de milioane de dolari pentru a cumpăra corpuri de la una sau ambele societăţi ale lui Sui Hongjin. Premier deţine acum galeria Bodies: The Exhibition la New York, printre alte locuri. Atât von Hagens, cât şi Sui au vândut exemplare şi pentru alte scopuri.

Deci de unde iau cadavrele? Şi unde se încadrează în peisaj Bo Xilai şi Gu Kailai?

Ei bine, von Hagens susţine că organismele din toate expoziţiile sale au fost donate voluntar. Iar multe dintre ele par a fi caucaziene şi nu chineze. În 2008, el a declarat pentru 20/20 de la ABC că a incinerat o parte dintre cadavrele primite din China odată ce a aflat că ele proveneau de la prizonieri executaţi. Dar totuşi când reporterul Oriental Outlook Yu Jintao i-a vizitat fabrica în 2003, ea şi-a exprimat suspiciunea când societatea nu a lăsat-o să fotografieze chipul niciunuia dintre cadavre.

Acum, sursa corpurilor oferite de Sui Hongjin este şi mai obscură. El a declarat pentru presa chineză în 2004 că toate organismele sale proveneau de la şcolile medicale şi că oamenii au murit din cauze naturale şi au fost abandonaţi sau nerevendicaţi. Asta deja înseamnă că nu a existat un consimţământ voluntar. Este neclar ce prevede legislaţia chineză despre donarea cadavrelor nerevendicate şcolilor medicale - dar în practică ele pot obţine de multe ori cadavre nerevendicate de la poliţia locală. Dar situaţia devine şi mai obscură...

Acelaşi segment 20/20 al ABC a intervievat în anul 2008 un tehnician pe nume Sun Deqiang, care a spus că este un colecţionar de corpuri. Sun a identificat poliţişti şi profesori medicali chinezi despre care a spus că au fost implicaţi într-o afacere cu cadavre pe piaţa neagră. Sun a afirmat că a livrat personal cadavre de la prizonieri executaţi către compania lui Sui Hongjin. Sun şi-a retras ulterior declaraţia, spunând că von Hagens i-a spus să mintă.

Credeţi că Sui Hongjin a oferit Premier Exhibitions corpurile unor prizonieri executaţi? Încă nu avem dovezile necesare.

Dar ştim că, din motive culturale, cetăţenii chinezi sunt extrem de reticenţi în a-şi dona corpul după moarte. De exemplu, în conformitate cu un articol din 2011 din Beijingul de azi, un program-pilot de donare de organe din China a eşuat lamentabil, deoarece au existat doar 37 de donatori voluntari de organe... la nivel naţional. Asta înseamnă 37 de donatori voluntari în toată ţara. Chinezilor nu le place să-şi doneze organele.

Dar noi ştim că Sui a primit cumva organismele – prin departamentul de poliţie.

Controversa a fost suficient de mare pentru a determina Procurorul General din New York să solicite Premier Exhibitions să posteze această declaraţie la expoziţiile sale şi pe site-ul său:

"Biroul chinez de poliţie poate primi trupuri din închisorile chineze. Premier nu poate verifica în mod independent dacă resturile umane pe care le vizualizaţi nu sunt cele ale unor persoane ce au fost încarcerate în închisorile chineze".

Şi cine controla penitenciarele, poliţia şi instanţele de judecată? În Dalian, a fost Bo Xilai.

Bo Xilai a fost primar al oraşului Dalian din 1993 până în 2001, şi apoi guvernator al provinciei Liaoning, unde se află Dalian, până în 2004.

Ştim din campania lui Bo "Loviţi Negrul", ce a avut loc câţiva ani mai târziu, că el era foarte priceput în manipularea poliţiei şi sistemului judiciar pentru a-şi atinge propriile obiective.

Este posibil ca Bo să fi utilizat sistemul judecătoresc şi departamentele de poliţie din Dalian pentru a oferi cadavre lui von Hagens şi/sau Sui?

Dacă este aşa, el ar fi putut profita de pe urma unei hotărâri din 1998 a Curţii Supreme a Poporului, care la articolul 348 prevede că: "După execuţie, Tribunalul Poporului responsabil trebuie să... anunţe familia condamnatului să ridice corpul într-o anumită perioadă de timp; iar în cazul celor care pot fi incineraţi, familia trebuie anunţată să ridice cenuşa".

Potrivit fostului avocat chinez Peng Yongfeng, există o ambiguitate legislativă care facilitează întrebuinţarea greşită a organismelor şi ascunderea dovezilor.

[Peng Yongfeng, avocat pentru drepturile omului]:

"Practic acest lucru înseamnă că Tribunalul nu trebuie să anunţe familia şi pot incinera corpurile imediat. În realitate, acest lucru este convenabil pentru ceea ce au făcut până acum, şi anume să elimine organele din corpuri înainte de a fi incinerate."

Credeţi că Bo Xilai a ştiut despre această lege? Soţia lui Gu Kailai cu siguranţă a ştiut. Ea a fost unul dintre cei mai mari avocaţi din China. Şi-a folosit ea cunoştinţele pentru a-şi ajuta soţul să trimită organismele prizonierilor către companii private? Nu e puţin probabil.

Este posibil ca Gu să fi fost implicată în mod mai direct.

Când Bo Xilai era primar al oraşului Dalian, Gu avea propria firmă de avocatură numită Law Office of Horus L. Kai, precum şi o companie care oferea consultanţă întreprinderilor străine, numită Horas Consultancy & Investment.

Conform unui articol din LA Times, un ziar din Hong Kong numit Frontline scria în 1999 că Gu Kailai s-a folosit de organizaţia non-profit pe care o conducea, numită China Culture Research Foundation, pentru a canaliza bani către ea şi Bo Xilai.

Jiang Weiping, un jurnalist care locuia în Dalian când Bo şi Gu se aflau acolo, a susţinut că Gu a abuzat de poziţia ei ca soţie a primarului pentru a reprezenta în instanţă companiile străine şi a profita de pe urma lor. Jiang a spus: "Orice proiecte vroiai să întreprinzi trebuiau mai întâi să treacă prin firma de consultanţă a lui Gu Kailai... Era o modalitate de a plăti tribut familiei Bo".

Poate că Jiang ştia prea multe. În 2001, un tribunal din Dalian l-a condamnat la cinci ani de închisoare pentru aşa-zisă subversiune.

Dacă ceea ce Jiang a spus este adevărat, atunci atât Günther von Hagens cât şi Sui Hongjin au fost nevoiţi să coopereze cu Bo Xilai şi Gu Kailai pentru a-şi înfiinţa societăţile şi a obţine organismele - a le obţine în moduri care ar fi putut fi ilegale. Iar Gu Kailai a avut şi ea, probabil, de câştigat din afacerea asta.

Deci după toate aceste informaţii, iată un rezumat cu ceea ce ştim:

• Fostul angajat al lui von Hagens, Sun Deqiang, a oferit dovezi emisiunii 20/20 că Biroul chinez al Poliţie din Dalian a fost implicat în comerţul cu cadavre pe piaţa neagră.
• Von Hagens a recunoscut în cadrul emisiunii 20/20 că unele dintre organisme proveneau de la prizonierii executaţi; el a spus că a respins aceste organisme.
• Dar Sui Hongjin le-a acceptat şi a utilizat organismele oferite de Biroul chinez de Poliţie - pentru că acest lucru este recunoscut pe site-ul web al Bodies: The Exhibition.
• Bo Xilai a supravegheat poliţia din Dalian până în 2001.
• Toate proiectele majore din Dalian, cum ar fi fabricile de plastinaţie, trebuiau aprobate de Bo Xilai în acea perioadă.
• Aceste proiecte majore ar fi trecut aproape sigur prin firma de consultanţă a lui Gu Kailai.
• Bo Xilai i-a dat lui von Hagens un premiu în septembrie 1999, la o lună după ce acesta şi-a înfiinţat compania în Dalian.

Acestea sunt dovezile pe care le avem şi sugerează cu tărie că Gu Kailai şi Bo Xilai au ştiut despre fabricile de plastinaţie ale lui von Hagens şi ale lui Sui din Dalian.

În prezent nu deţinem documente pentru a dovedi implicarea directă a lui Gu Kailai şi Bo Xilai. Şi nu avem dovezi fizice că prizonierii executaţi sunt utilizaţi în cadrul expoziţiilor de corpuri plastinate – nu avem decât mărturiile martorilor oculari şi lipsa unei alte surse probabile de cadavre.

Dar sursa noastră ne spune că Gu Kailai şi Bo Xilai au fost implicaţi în facilitarea vânzării acestor organisme şi, pe baza probelor pe care le avem, nu avem niciun motiv să ne îndoim de acest lucru în acest moment. Totul se bazează pe logică.

Aceasta este o anchetă în curs de desfăşurare. Sperăm că ne veţi urmări în continuare pe măsură ce săpăm mai adânc.