Anchetă: Un spital construit pentru crimă (Partea I)

Aparent Spitalul Tianjin nr. 1 ar fi efectuat mult mai multe transplanturi decât spune oficial că a efectuat - fără să dezvăluie sursa numărului absolut impresionant de transplanturi. Analişti care au studiat fenomenul sunt de părere că sursa ar fi deţinuţii politic din lagărele de muncă
Aparent Spitalul Tianjin nr. 1 ar fi efectuat mult mai multe transplanturi decât spune oficial că a efectuat - fără să dezvăluie sursa numărului absolut impresionant de transplanturi. Analişti care au studiat fenomenul sunt de părere că sursa ar fi deţinuţii politic din lagărele de muncă (Rob Counts/Epoch Times)

Până în 2006, din baza sa ridicată la Spitalul Central Nr. 1 din Tianjin, dr. Shen Zhongyang a efectuat peste 1.600 de transplanturi de ficat, conform rapoartelor elogiatoare ale mass mediei chineze. La acea vreme, Tianjin Nr. 1, un spital a cărui aripă pentru transplanturi era condusă de dr. Shen, tocmai obţinea din partea guvernului o nouă clădire, bine finanţată. Shen şi-a patentat propria sa tehnică chirurgicală pentru extracţia rapidă a ficatului, şi website-urile oficiale pentru transplanturi îl alintau cu titlul de “mare transplantator” al Chinei.

Dar, în ciuda tuturor laudelor aduse în presă la adresa operaţiilor reuşite ale dr. Shen, puţină atenţie a fost acordată surselor pentru organele transplantate. Cariera lui Shen a fost construită pe o grămadă de cadavre – cel puţin acest lucru este clar – dar întrebarea reală este: de unde au provenit acele corpuri?

Credibilitatea explicaţiei oficiale, conform căreia sunt folosite organe ce provin doar de la deţinuţi executaţi în mod oficial, se bazează pe numărul de transplanturi care corespunde aproximativ cu numărul de execuţii. În Tianjin, ar fi vorba de 40 de execuţii pe an – un număr obţinut prin regula de trei simple - consistând fracţia reprezentată de populaţia oraşului faţă de totalul populaţiei - înmulţită cu numărul condamnărilor la moarte de la nivel naţional.

Problema este că la Spitalul Central Nr. 1 din Tianjin, numărul transplanturilor este cu mult mai ridicat decât aşa zisa "medie oficială".

Aparent Spitalul Tianjin nr. 1 ar fi efectuat mult mai multe transplanturi decât spune oficial că a efectuat - fără să dezvăluie sursa numărului absolut impresionant de transplanturi. Analişti care au studiat fenomenul sunt de părere că sursa ar fi deţinuţii politic din lagărele de muncă
Aparent Spitalul Tianjin nr. 1 ar fi efectuat mult mai multe transplanturi decât spune oficial că a efectuat - fără să dezvăluie sursa numărului absolut impresionant de transplanturi. Analişti care au studiat fenomenul sunt de părere că sursa ar fi deţinuţii politic din lagărele de muncă (Rob Counts/Epoch Times)

Numărul oficial de transplanturi publicat de spital este incomplet, iar acest spital, unul dintre cele mai aglomerate şi mai lăudate din ţară, s-a bucurat ani de zile de o susţinere oficială [din partea regimului chinez] şi a transplantat un număr mult mai mare de organe decât ar fi putut să o facă dacă se baza doar pe organele obţinute de la deţinuţi executaţi.

Într-un studiu detaliat asupra activităţilor spitalului, bazat pe documentele făcute publice, Epoch Times a descoperit suficiente dovezi pentru a pune sub semnul îndoielii, sau chiar pentru a distruge în totalitate, versiunea oficială a surselor pentru organele de transplant din China. Acest lucru se datorează pur şi simplu numărului enorm de transplanturi.

Aceasta este o problemă pentru China.

Înseamnă că marea majoritate a organelor transplantate la Spitalul Central Nr. 1 din Tianjin – şi prin extensie, la alte spitale majore din jurul ţării – nu ar fi putut să provină de la prizonieri executaţi. Nici de la voluntari nu putea să provină într-un număr semnificativ, oricare ar fi acela, ţinând cont că destul de recent s-a încercat crearea, în China, a unui sistem de donare voluntară de organe, care încă se află în stadiile sale de început - iar proiectul este născut mort din cauza reticenţei tradiţionale a chinezilor faţă de donarea de organe.

Acest lucru ridică în mod inevitabil o altă întrebare, pe care autorităţile chineze au considerat-o iritantă, dar pe care nu au adresat-o niciodată: de unde au provenit de fapt organele? Care este acea sursă secretă de organe care, în anul 2000, a devenit dintr-o dată o bază pentru o expansiune la nivel naţional a capacităţii de transplanturi de organe, o capacitate pentru care spitalul din Tianjin este un exemplu clar?

Timp de mai mulţi ani cercetătorii în drepturile omului au afirmat că arestarea în masă a aderenţilor Falun Gong – o şcoală de qigong persecutată de regimul comunist chinez din 1999 – este cea mai probabilă sursă pentru acest număr ridicat de transplanturi de organe. Discrepanţa uriaşă din cazul Tianjin, împreună cu o varietate de alte dovezi circumstanţiale, întăresc afirmaţiile cercetătorilor.

Această chestiune a fost evitată în mare parte de diverse persoane din comunitatea medicală internaţională. Dar dovezile circumstanţiale care sprijină explicaţia alternativă – uciderea organizată în masă de prizonieri politic pentru profit, prin folosirea lor pe post de instrumente medicale – continuă să crească şi, împreună cu ele, şi frustrarea din rândul doctorilor că nu se face nimic în această privinţă.

Începutul carierei unui chirurg

La sfârşitul anilor 1990, Shen Zhongyang, un chirurg în transplanturi pentru ficat, se află într-un punct slab al carierei sale: industria transplanturilor de organe era puţin dezvoltată în China şi operaţiile erau riscante; prin urmare, clienţii erau puţini şi numărul organelor era şi el extrem de limitat.

În mai 1994, Shen a efectuat în Tianjin primul său transplant de ficat după ce a convins un muncitor în vârstă de 37 de ani, care suferea de ciroză, să primească un transplant. La acea vreme, transplanturile erau gratuite datorită ratei scăzute de reuşită.

Anii au trecut fără realizări notabile şi în 1998 Shen s-a reîntors din Japonia, unde şi-a definitivat specializarea. La întoarcerea sa, el şi-a cheltuit proprii bani (100.000 yuani sau 15.000 USD) pentru a înfiinţa o mică unitate de transplanturi la Spitalul General Nr. 1 din Tianjin.

Progresul a fost lent la început: până la sfârşitul anului 1998 unitatea sa de transplanturi a efectuat doar şapte transplanturi de ficat. În 1999, efectuase 24.

În 2000, lucrurile s-au schimbat rapid, în condiţiile în care o nouă sursă - misterioasă - de organe a apărut pe neaşteptate pe Internet. În următorul deceniu, Shen Zhongyang a construit una dintre cele mai active afaceri din China în domeniul transplanturilor de organe.

În Tianjin, numărul transplanturi a continuat să crească: 209 de transplanturi de ficat până în ianuarie 2002; şi apoi un total cumulativ de 1.000 de transplanturi până la sfârşitul anului 2003, conform unui raport publicat de Enorth Netnews, oficiosul guvernului municipal din Tianjin.

Reuşitele spitalului din Tianjin reprezintă un microcosmos al sistemului chinez de transplanturi de organe: operaţiile sale sunt opace; legăturile paramilitare pândesc în fundal; procurarea organelor nu este explicată şi este rapidă; se sugerează existenţa unei mase de donatori din care se pot face selecţii; şi tehnicile chirurgicale sunt consistente cu recoltarea pe viu sau aproape pe viu de organe de la donatori.

Construirea unui imperiu al transplanturilor

Cel mai semnificativ moment pentru expansiunea Spitalului Central Nr. 1 din Tianjin - un semn clar de încredere pentru existenţa unei surse abundente şi continue de organe - a fost investirea a 130 milioane de yuani (20 milioane USD) în decembrie 2003, de către Biroul Municipal al Sănătăţii din Tianjin, pentru a se construi o clădire pentru transplanturi cu 17 etaje (inclusiv parterul şi două niveluri la subsol).

Numit Oriental Organ Transplant Center, cu o capacitate de 500 de paturi şi un spaţiu pe etaj de 36.000 de metri pătraţi, acesta a devenit un “centru cuprinzător de transplanturi, capabil să efectueze transplanturi de ficat, rinichi, pancreas, os, piele, păr, celule stem, inimă, plămâni şi cornee”, conform Enorth Netnews.

Ulterior, Spitalul Central Nr. 1 din Tianjin a ajuns să fie alcătuit dintr-o aripă de urgenţă, un centru pentru pacienţi externaţi şi o clădire pentru transplanturi care tronează deasupra celorlalte două clădiri.

În 2004, în timp ce clădirea Oriental Organ se afla în construcţie, pentru a satisface cererea, imperiul transplanturilor lui Shen a fost extins la cinci filiale care operau în Tianjin, Beijing şi provincia Shandong. În materialele lor oficiale, grupul a susţinut că efectuează cel mai mare număr de transplanturi de ficat din lume şi cel mai mare număr de transplanturi de rinichi din China.

Filiala din Beijing a Oriental Organ Transplant Center fost localizată în Spitalul General al Poliţiei Armate a Poporului – forţa paramilitară a Partidului Comunist Chinez, alcătuită dintr-un milion de poliţişti – unde dr. Shen a servit ca director al departamentului de transplanturi.

Dacă ar fi să se aleagă un centru pentru transplanturi din China pe baza notorietăţii sale, atunci probabil acesta ar fi Oriental. Acest centru a devenit o durere de cap majoră pentru autorităţile chineze, pentru susţinătorii occidentali [ai Beijingului] şi pentru versiunea oficială din spatele industriei chineze a transplanturilor.

Un spital cu o poveste

Ethan Gutmann – un cercetător a cărui carte din 2014, “The Slaughter”, documentează ceea ce el susţine că este uciderea în masă a practicanţilor Falun Gong întemniţaţi pentru organele lor – a descris website-ul [spitalului din Tianjin] ca “trucul favorit ce este folosit de partid”.

Ethan Gutmann
Ethan Gutmann (endorganpillaging.org)

“Aş discuta cu studenţii dintr-un colegiu şi i-aş ruga pe toţi cei care au dubii să viziteze website-ul de pe smartphone-urile lor”, a declarat el într-un interviu cu ziarul Epoch Times, la scurt timp după închiderea în iunie 2014 a website-ului care promova serviciile spitalului din Tianjin.

Acest centru [Oriental Organ] a inspirat, la începutul anului 2014, o scrisoare exasperată din partea comunităţii internaţionale de transplanturi, care în mod normal este foarte respectuoasă, în care aceasta a criticat China pentru că nu şi-a respectat promisiunile recente în privinţa încetării utilizării de organe provenite de la deţinuţi executaţi.

“Website-ul spitalului Tianjin continuă să recruteze pacienţi din toată lumea, care doresc transplanturi de organe”, susţinea scrisoarea co-semnată de Transplantation Society. “Abuzurile comise de profesioniştii medicali de acolo, precum şi colaborarea răspândită pentru profituri sunt inacceptabile”.

Campania de PR a spitalului, care viza clienţii bogaţi, era uimitoare. Oferea un produs foarte rar: organe umane proaspete, disponibile pe loc, şi opacitate completă.

Cercetătorii susţin că există o serie de implicaţii cutremurătoare în ceea ce priveşte construcţia unui centru atât de mare, sofisticat, bine echipat şi care a operat la o capacitate ridicată timp de aproape un deceniu – într-un moment în care China nu dispune de donaţii voluntare.

“Înseamnă că există o convingere absolută că vei găsi donatori pentru a furniza acele organe”, a declarat Maria Fiatarone Singh, care predă medicină publică la Universitatea din Sydney, într-un interviu telefonic.

“În contextul lipsei unui sistem de donaţii voluntare de organe, [operarea unui astfel de centru de transplanturi] implică o convingere absolută că această sursă ilegală [de organe] va fi imensă şi continua şi că va exista un profit ridicat”. Singh face parte din comitetul de conducere al Doctors Against Forced Organe Harvesting, un grup medical care doreşte să tragă un semnal de alarmă asupra abuzurilor comise în China în privinţa transplanturilor de organe.

Va urma. Partea a doua - Cât de multe transplanturi a realizat de fapt Spitalul Central Nr. 1 din Tianjin?

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Opinii