Abilităţile pe care nu le înveţi în şcoală: Inteligenţa Emoţională (II)

Când auzi de inteligenţă, care-i primul lucru la care te gândeşti? IQ? Capacitatea cuiva de a rezolva într-un timp foarte scurt o problemă de matematică? Un om de ştiinţă de la NASA?
inteligenţă emoţională
inteligenţă emoţională (inteligenţă emoţională)

Ei bine, cei mai mulţi dintre noi merg cu mintea către ştiinţă când vine vorba de inteligenţă, probabil pentru că această idee a primit mai multă atenţie în filme sau pe internet. Acest articol nu este despre acest tip de inteligenţă. Ci despre cea emoţională.

În primul articol pe această temă am definit inteligenţa emoţională şi de ce este ea importantă. Te invit să-ţi arunci ochii pe acesta mai întâi, pentru că te va ajuta să înţelegi mai uşor ceea ce urmează. Acum continuăm articolul şi vom vorbi despre următoarele trei componente ale inteligenţei emoţionale: motivaţia, empatia şi abilităţile sociale, împreună cu modalităţi practice prin care să le poţi dezvolta.

Motivaţia

Când vorbim de motivaţie în contextul inteligenţei emoţionale, nu ne referim doar la a reuşi să te mobilizezi să mergi la muncă în fiecare zi. Mă refer la acel impuls interior de a vrea să realizezi ceva semnificativ. Acest impuls despre care vorbesc, nu este un sentiment pufos din care nu rezultă până la urmă nimic. Aşa cum explică "Psychology Today", există o zonă a creierului nostru care devine foarte activă doar cât ne gândim că am putea realiza ceva semnificativ în vieţile noastre.

Fie că este vorba de o carieră de succes, întemeierea unei familii sau crearea unei opere de artă, fiecare dintre noi are un acel ceva pe care vrea să-l îndeplinească în viaţa sa. Dacă te simţi motivat să munceşti pentru tine însuţi, încep să-ţi vină idei de afaceri în minte. Vrei să-ţi întemeiezi o familie? Oamenii motivaţi în această direcţie încep să iasă la întâlniri. Vrei să-ţi îmbunătăţeşti cariera? Atunci autoeducaţia este direcţia bună, apoi trimite-ţi CV-ul către diferite companii care te interesează şi au posturi deschise, sau orientează-te către o promovare.

Daniel Goleman sugerează că pentru a utiliza acel tip de motivare, mai întâi este important să-ţi identifici valorile. Mulţi dintre noi suntem atât de ocupaţi încât nici nu avem timp să ne examinăm şi să aflăm care sunt valorile noastre. Sau, mai rău, ajungem să facem o muncă care se află în opoziţie faţă de ceea ce este important pentru noi, o perioadă destul de lungă, încât ajungem să ne pierdem complet acea motivaţie.

Nu-ţi pot spune ceea ce-ţi doreşti în viaţă, însă sunt tot felul de strategii prin care să descoperi asta. Foloseşte un jurnal pentru a găsi momente când te-ai simţit împlinit. Creează o listă cu lucruri importante pentru tine. Mai presus de toate, acceptă faptul că în viaţă lucrurile sunt incerte şi doar apucă-te să construieşti ceva. Un sfat pe care l-am auzit la un moment dat, este să te foloseşti de reuşite mai mici pe care ştii că le poţi îndeplini. Reţine faptul că cei care au reuşit să îndeplinească un scop pe care vrei să-l atingi şi tu, au făcut-o pas cu pas şi în timp.

Empatia

Emoţiile pe care le ai reprezintă doar o jumătate din relaţie. Desigur că este jumătatea pe care ne concentrăm cel mai mult, dar doar pentru că petrecem foarte mult timp cu noi înşine. Toţi ceilalţi oameni care sunt importanţi pentru tine au propriile sentimente, dorinţe, lucruri care îi face fericiţi sau care-i supără. Empatia este una dintre abilităţile cele mai importante într-o relaţie. O aplici toată viaţa, iar mai jos găseşti câteva modalităţi prin care poţi să practici empatia:

Vorbeşte mai puţin, ascultă mai mult: acest lucru s-ar putea să fie cel mai dificil de pus în practică, dar este cel mai important. Nu putem să trecem prin toate experienţele vieţii şi astfel nu putem înţelege pe deplin unele lucrurile prin care trec cei din jur, dar putem să-i ascultăm. Să asculţi înseamnă să-l laşi pe celălalt să vorbească, să laşi deoparte preconcepţiile sau scepticismul şi să permiţi persoanei cu care stai de vorbă să poată exprima modul în care se simte. Empatia nu este un lucru uşor, însă practic orice relaţie poate fi îmbunătăţită prin faptul că aştepţi măcar 10 secunde în plus înainte de a relua conversaţia.

Observă lucrurile dintr-o perspectivă opusă: una dintre cele mai rapide metode pentru a întări o idee în mintea ta, este să construieşti o listă de motive pentru care aceasta este adevărată. Pentru a contracara acest mecanism, observă lucrurile dintr-o perspectivă opusă.

Dacă tu crezi că şeful tău nu este rezonabil în modul în care pune problema, gândeşte-te la moduri prin care să-i aperi modul de a acţiona. Dacă ai fi în locul său, ţi s-ar părea rezonabil să te comporţi aşa? Punându-ţi aceste întrebări, poate fi de ajuns pentru a empatiza cu punctul de vedere al celuilalt, deşi, desigur, răspunsuri reale din partea celeilalte persoane ar putea ajuta mai mult.

Nu-i de ajuns să ştii, ci şi să înţelegi: să înţelegi este punctul cheie al empatiei. Să înţelegi este diferenţa dintre a ştii un lucru şi a empatiza cu adevărat cu acesta. Dacă te surprinzi spunând "Ştiu, dar...", ia-o ca pe un indicator al faptului că ar trebui să faci o pauză puţin mai lungă. Când cineva îţi povesteşte despre o experienţă care nu-i a ta, ia-ţi puţin timp şi gândeşte-te la cum ar fi fost viaţa ta diferită dacă ai fi trecut în fiecare zi prin acele evenimente. Citeşte despre astfel de experienţe până când lucrurile fac click. Nu-i nimic dacă nu-ţi dedici mult timp pentru a înţelege viaţa altcuiva, însă dacă îţi aloci doar puţin timp, chiar dacă sunt acei timpi morţi atunci când munceşti, acest lucru poate fi benefic.

Prin definiţie, empatia înseamnă să intri împreună cu celălalt în acel 'noroi' emoţional. Să laşi experienţele sale să rezoneze cu ale tale şi să reacţionezi în mod corespunzător. Este în regulă să oferi un sfat sau să fii optimist, însă empatia implică de asemenea să aştepţi momentul potrivit să faci asta.

Dacă cineva este pe punctul de a izbucni în lacrimi sau îţi împărtăşeşte o suferinţă puternică prin care a trecut, nu trata aceste lucruri superficial şi nu încerca să minimalizezi suferinţa. Gândeşte-te bine la modul în care se simte celălalt şi oferă-i spaţiul şi timpul să o simtă.

Abilităţile sociale

Lista abilităţilor sociale poate fi destul de lungă. Totuşi, capacităţile pe care ţi le dezvolţi în celelalte patru domenii despre care am vorbit până acum, te vor ajuta să rezolvi multe din problemele sociale cu care se confruntă cei mai mulţi adulţi. Abilităţile sociale pe care le ai vor afecta totul de la performanţa la locul de muncă la viaţa personală.

Să fii abil din punct de vedere social poate lua multe forme, şi este mai mult decât a fi vorbăreţ. Aceste abilităţi se pot extinde de la a fi capabil să observi modul în care se simte cealaltă persoană şi să înţelegi modul în care gândeşte în anumite situaţii, la a putea să te coordonezi şi să cooperezi în cadrul unei echipe, chiar dezvoltând abilităţi de negociere. Toate acestea sunt învăţate de-a lungul vieţii.

Putem să îmbunătăţim oricare dintre aceste abilităţi, însă acest lucru ia timp, efort şi perseverenţă. Da, este de ajutor să avem un model, cineva care are aceste abilităţi pe care vrem să le îmbunătăţim la noi înşine. Ce-i esenţial este să le punem în practică de fiecare dată când apare o ocazie în mod natural, chiar dacă asta ar însemna să ascultăm un adolescent şi nu este o situaţie de muncă.

Un pas bun de plecare este una dintre cele mai întâlnite probleme: să rezolvi o neînţelegere. Aici ai ocazia să-ţi pui la încercare toate abilităţile. Paşii de bază ar fi următorii:

Identifică şi gestionează emoţiile prin care treci: de fiecare dată când te afli într-un schimb de replici cu cineva, atmosfera poate ajunge să fie destul de tensionată. Dacă cel puţin una dintre persoane începe să se implice prea mult emoţional, îndreaptă-ţi prima dată atenţia asupra acestei probleme. Luaţi-vă ceva timp departe unul de celălalt pentru a vă aşeza gândurile, a vă elibera de emoţiile adunate şi apoi întoarceţi-vă la situaţia problematică.

Într-un mediu de muncă, această pauză ar putea să implice să stai de vorbă cu un prieten înainte de a scrie un email înapoi şefului. Într-o relaţie intimă, aminteşte-i partenerului că îţi pasă de el/ea înainte de a critica.

Când v-aţi calmat amândoi, îndreptaţi-vă atenţia către problemele importante:

În momentul în care fiecare se află într-o stare potrivită, scoateţi în evidenţă unde este problema. Înainte de a începe să propuneţi soluţii, asigură-te că amândoi sunteţi de acord care sunt problemele. Propune soluţii care sunt benefice pentru ambele părţi şi fii înţelegător cu orice lucru pe care cealaltă persoană nu este dispusă să îl facă.

Încheiaţi într-o notă de cooperare:

Fie că este vorba de afaceri sau de viaţa personală, relaţiile interpersonale funcţionează cel mai bine atunci când toţi cei implicaţi ştiu că sunt pe aceeaşi lungime de undă. Chiar dacă discuţia nu se poate încheia într-o notă pozitivă, fii sigur că ultima idee pe care o comunici este una ce implică să cooperezi. Asigură-te că şeful, colegul de muncă sau partenerul înţeleg că vrei să lucraţi împreună către acelaşi obiectiv, chiar dacă aveţi opinii diferite.

Desigur, nu orice tip de interacţiune cu o altă persoană va fi un conflict. Unele abilităţi sociale implică să cunoşti oameni noi, să socializezi cu persoane care gândesc diferit, sau să joci anumite jocuri. Însă rezolvarea unui conflict poate fi una din cele mai bune ocazii prin care să înveţi cum să aplici abilităţile emoţionale pe care le-ai dobândit.

Conflictele pot fi soluţionate cel mai bine atunci când ştii ce-ţi doreşti, poţi să comunici acest lucru cu claritate, înţelegi ce-şi doreşte cealaltă persoană şi puteţi ajunge la un consens care să fie favorabil pentru toată lumea implicată. Dacă ai citit cu atenţie acest articol cât şi cel anterior, vei observa că asta implică întregul model al inteligenţei emoţionale.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Știință