Vivien Leigh şi Scarlet O'Hara: două femei, acelaşi destin

Deşi britanică, Vivien Leigh a rămas în istoria filmului ca actriţa care întruchipat-o pe Scarlet O'Hara, eroina tragică a Sudului Americii din "Pe aripile vântului", şi care ar fi împlinit, la 5 noiembrie, 100 de ani. Actriţa a împărtăşit acelaşi destin nefericit ca eroina filmului, notează marţi ziarul La Verdad.

Vivien Leigh a avut o viaţă plină de suişuri şi coborâşuri, a fost supusă la şocuri electrice pentru o tulburare bipolară prost diagnosticată şi a murit de tuberculoză la 54 de ani, după cum scrie José Madrid în cartea biografică "Vivien Leigh, tragedia lui Scarlett O'Hara".

Încăpăţânarea şi rebeliunea împărtăşită cu acest personaj au ajutat-o pe Vivien să obţină rolul principal, după ce citise pe nerăsuflate, din cauza unui accident de schi, cartea lui Margaret Mitchell care revoluţionase SUA în anul 1936.

Când a aflat că David O. Selznick caută actriţe pentru a o interpreta pe Scarlet, şi-a căutat agent în SUA pentru a obţine o întrevedere cu legendarul producător care începuse deja filmările.

Atât de hotărâtă era să obţină rolul, care i-a adus primul Oscar, încât a refuzat oferta lui Cecil B. de Mille de a juca în "Union Pacific" şi un contract cu studiourile Paramount pentru patru filme, doar pentru a fi disponibilă.

Actriţa, deşi căsătorită, l-a urmărit cu aceeaşi obstinaţie pe Laurence Olivier, convinsă că este marea dragoste a vieţii sale. Vivien a simulat o întâlnire din întâmplare la acelaşi hotel din Capri unde actorul îşi petrecea câteva zile alături de soţia lui. A început o lungă şi furtunoasă poveste de dragoste, presărată cu infidelităţi de ambele părţi, care s-a terminat la puţin timp după ce Laurence Olivier i-a dăruit actriţei, la împlinirea a 45 de ani, un Rolls Royce albastru.

De mult temperament a dat dovadă Vivien Leigh, în 1957, când a condus protestele împotriva demolării lui Saint James Theater şi construirii în loc a unor apartamente. Ea a ajuns să intre şi să vocifereze chiar şi în Camera Lorzilor, fapt care l-a determinat pe însuşi Winston Churchill să-i scrie o scrisoare actriţei în care îi lăuda curajul, dar îi dezaproba modul de acţiune.

Vivien nu a avut asemănări în viaţa reală doar cu Scarlet, ci şi cu nefericita eroină Blanche Dubois din filmul "Un tramvai numit dorinţă", prin dezechilibrul său mental. Acel rol epocal alături de Marlon Brando i-a adus al doilea premiu Oscar, dar i-a accentuat crizele. În următorul său film a fost înlocuită cu Elizabeth Taylor, după mai multe crize de isterie şi uitare a replicilor.

Actriţa cu ochii verzi strălucitori nu a părăsit niciodată teatrul, care a fost pasiunea ei din copilărie. Recompensa a venit mai târziu, sub forma unui premiu Tony pentru cea mai bună interpretare feminină în piesa "Tovarich" (1963), deşi starea ei de sănătate devenise foarte precară şi leşinase de câteva ori pe scenă. După un divorţ răsunător care devenise subiect naţional, ultimii ani din viaţă i-a petrecut alături de actorul John Merivale, fără a pierde însă legătură cu primul ei soţ, Leigh Holman, şi tatăl singurei sale fiice, Suzanne.

La o sută de ani de la naşterea ei în India britanică, moştenirea lui Vivien Leigh rămâne vie, cu replici întipărite adânc în memoria noastră: "Mă voi gândi la asta mâine. Şi mâine e o zi".