Ura nu rămâne doar online. Profesor, catalogat drept userist în metrou pentru cum era îmbrăcat

Ura viscerală de care ne izbim pe internet nu rămâne doar pe reţelele sociale. Ea bolboroseşte şi iese la suprafaţă şi în viaţa de zi cu zi căci mulţi dintre cei care o proferează pe internet nu sunt doar troli şi boţi, sunt persoane reale. Iar propaganda, discursurile urii sunt tot mai răspândite.

Profesorului de istorie Andrei Avram i s-a întâmplat un episod despre care spune că l-a făcut să recalibreze ideea că ce se întâmplă pe internet rămâne pe internet. Mai exact, profesorul a fost "identificat" drept userist după hainele pe care le purta, de către o doamnă care tuna în metrou contra unor duşmani imaginari: homosexuali, imigranţi, evrei.

„A fost un şoc. Se tot spune despre boţi şi despre comentariile de pe reţelele sociale care amintesc aceleaşi discursuri. Dar aceşti oameni există, sunt aici”, a declarat el pentru HotNews.

Andrei Avram este profesor şi doctor în istorie, autor al lucrărilor Emil Cioran – de la radicalismul politic la refuzul Istoriei, Editura Universităţii din Bucureşti, 2021 şi Gânduri despre educaţie, Editura Tracus Arte, 2024.

HotNews: Domnule profesor, aţi publicat un text pe Contributors despre cum aţi fost etichetat drept „userist” în metrou. Când s-a întâmplat episodul?

Andrei Avram: Săptămâna trecută. Circul des pe ruta respectivă, cea cu Dristor, şi ţin să menţionez că întâmplarea a fost o excepţie. Cred însă că este important să subliniem de fiecare dată aceste derapaje, pentru că doar în felul acesta consider că putem preveni escaladarea şi înmulţirea unor astfel de contexte nefavorabile.

Foarte pe scurt, era vorba de o doamnă, deloc agresivă fizic, ci agresivă verbal. Discuta despre tineri în general, care nu mai sunt ca pe vremuri, şi despre cât de bine era înainte. Paradoxul face că fix lângă dumneaei erau nişte tineri uimiţi de ceea ce auzeau. Pe lângă asta, doamna avea şi atacuri la adresa unor duşmani imaginari.

– Ce duşmani imaginari?
– Evrei, imigranţi, homosexuali. Totul a culminat cu remarca către un coleg de discuţie, când m-am ridicat să cobor din metrou: „Uite, aşa arată un userist!”. Nu mi-a spus mie direct, dar probabil asta reprezenta un cumul al tuturor „defectelor” pe care le amintise în discuţia pe care o purta cu cei de lângă ea.

– Cum eraţi îmbrăcat, ce făceaţi de i-aţi atras atenţia? Mai bine spus, cum arată un „userist?”

– Nu eram îmbrăcat într-un mod care neapărat să atragă atenţia, probabil doar că aveam costum şi cravată, nimic aparte. Vestimentaţia mea nu denota o orientare politică în niciun caz. Paradoxul face că mai degrabă „useriştii” sunt atacaţi pentru alt tip vestimentar, în niciun caz pentru costum şi cravată. Fiind îmbrăcat diferit faţă de dumneaei, probabil m-a identificat ca fiind un „userist”.

Articolul integral poate fi citit aici.