Un "plan Morgenthau" pentru Rusia: Evitarea greşelilor făcute de Vest după 1991 în relaţia cu Rusia post-Putin

Războiul total de agresiune al Moscovei împotriva Ucrainei, care a început la 24 februarie, a demonstrat în mod clar că militarismul şi dorinţa de expansiune colonială a Rusiei nu au dispărut. Acest lucru a arătat, la rândul său, că argumentele potrivit cărora creşterea economică şi includerea în organizaţiile internaţionale majore ar aduce stabilitate şi normalizare în Rusia au eşuat în mare măsură, se arată într-o analiză publicată de The Jamestown Foundation.

Autorul articolului adaugă că războiul împotriva Ucrainei a subliniat, de asemenea, realitatea amară că Rusia este într-adevăr ameninţarea numărul unu la adresa securităţii europene. În plus, conflictul a scos la iveală o discrepanţă uluitoare între imaginea de dinainte de război a Rusiei, creată cu pricepere de propria propagandă a Moscovei şi de susţinătorii deschişi şi taciţi ai Kremlinului în Occident, şi realitatea deplorabilă, cea a unei ţări profund corupte, cu rată mare de criminalitate, slăbită economic şi învechită din punct de vedere militar.

Între timp, sancţiunile internaţionale din sfera economică, al căror impact va dobândi probabil un efect mult mai puternic în următoarele luni, sugrumă acum încet Rusia, ceea ce duce la scăderea nivelului de trai şi la fuga investitorilor străini. Tulburată în mod clar de această situaţie, Moscova a luat în considerare ca remediu consolidarea metodelor de comandă-administraţie, reflectate cel mai bine în modelul Gosplan 2.0. Deocamdată, aşa-numitul mecanism de "importuri paralele", în care Turcia joacă un rol-cheie, rămâne principala barcă de salvare care fereşte Rusia de un deficit bugetar de tip sovietic. În acelaşi timp, dependenţa strategică a Kremlinului faţă de China s-a transformat treptat într-una economică.

Potrivit sursei citate, pe plan intern, elitele politice ruseşti îşi pierd încrederea şi legitimitatea, în timp ce infractorii, cum ar fi şeful Grupului Wagner, Evgheni Prigojin, şi liderii războinici locali, în primul rând liderul cecen Ramzan Kadîrov, sfidează direct comandanţii militari ruşi şi guvernatorii. În mod alarmant, apariţia condamnaţilor şi a criminalilor atât în domeniul civil, cât şi în cel militar, devine o nouă normă pentru Rusia.

În ceea ce priveşte acţiunile militare, forţele ruseşti au avut performanţe mult sub aşteptări în Ucraina, în asemenea măsură încât ultima soluţie a Moscovei este comiterea de acte deschise de terorism ca mijloc de a împinge Ucraina la masa negocierilor, sperând să folosească o încetare temporară a focului drept pauză operaţională pentru a-şi întări unităţile din linia întâi. Mai mult, armatele private şi grupurile ilegale de mercenari - a căror existenţă Moscova obişnuia să o nege cu vehemenţă - sunt acum promovate în mod deschis, uneori în locul forţelor armate oficiale.

Aceste exemple indică faptul că actualul regim politic de la Moscova îşi pierde rezistenţa, iar ţara ar putea intra într-o perioadă de haos intern şi instabilitate gravă. Astfel, s-ar putea ca regimul politic al Rusiei să nu supravieţuiască provocărilor actuale şi viitoare. După cum a remarcat general-locotenentul american în retragere Benjamin Hodges, Rusia s-ar putea să se îndrepte spre o stagnare profundă şi un colaps. Hodges a susţinut, de asemenea, că incapacitatea Occidentului de a se pregăti în mod adecvat pentru prăbuşirea Uniunii Sovietice în 1991 ar putea fi cauza care a dus la venirea la putere a preşedintelui rus Vladimir Putin şi la toate tragediile care au avut loc de atunci.

O declaraţie similară din partea lui Mihailo Podoliak, consilier în cadrul Biroului preşedintelui ucrainean, a stipulat cu exactitate că "nu este nevoie să ne fie frică de adevăr. Rusia nu poate continua să existe în forma sa actuală. Rusia trebuie să piardă, să fie pedepsită pentru neglijarea dreptului internaţional şi să treacă printr-o transformare politică".

Într-adevăr, în loc să caute un compromis şi să negocieze cu Putin, sau cu succesorul său în cazul unei remanieri în rândul elitei ruseşti, Occidentul ar trebui să sporească sprijinul militar, economic şi diplomatic pentru Ucraina, făcând în acelaşi timp pregătiri adecvate pentru a face faţă unui potenţial colaps al statului rus în forma sa actuală. Acest lucru înseamnă, în primul rând, că trebuie stabilită o strategie cuprinzătoare menită să preîntâmpine renaşterea unei Rusii agresive, revanşarde şi militariste.

Pentru a face acest lucru, Statele Unite şi aliaţii lor strategici ar trebui să se concentreze asupra a trei aspecte principale:

În primul rând, Occidentul trebuie să ajungă la înţelegerea faptului că Rusia, atât pentru binele său, cât şi pentru securitatea generală a Europei, trebuie să piardă războiul împotriva Ucrainei. De aceea, Occidentul trebuie să facă tot ce-i stă în putinţă pentru a se asigura că Ucraina primeşte toate armele şi echipamentele militare necesare, iar capacităţile militare convenţionale ale Rusiei sunt frânte. Stephen Blank, de la Institutul de Cercetare pentru Politică Externă (FPRI), a susţinut că o mişcare şi mai puternică ar fi acordarea Ucrainei a calităţii de membru al Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, "acum; nu mai târziu, nu mâine".

În al doilea rând, ţările occidentale trebuie să studieze şi să analizeze cu atenţie greşelile lor din trecut care au dus în cele din urmă la ascensiunea putinismului în Rusia. După cum susţine Paul Goble, de la Fundaţia Jamestown, trei greşeli fundamentale ale Occidentului au dus la apariţia Rusiei lui Putin.

"În primul rând, Occidentul şi-a declarat victoria, a căutat profiturile păcii şi a presupus că 'istoria s-a încheiat'. În al doilea rând, a blocat lustraţia pentru propria convenienţă şi, în numele stabilităţii, a permis ca mulţi dintre aceiaşi oameni să revină la putere. Şi, în al treilea rând, a presupus că acţiunea politică nu era necesară şi că economia va rezolva toate problemele. Occidentul a declarat că Rusia este o democraţie, când de fapt nu era aşa, şi şi-a concentrat toată atenţia asupra promovării economiei de piaţă. Acest lucru a deschis calea către ... un regim autoritar, chiar fascist, al lui Putin".

În această ordine de idei, Blank a mai afirmat că "noi [Occidentul] ar fi trebuit să sprijinim capitalismul democratic. ... Democraţia şi capitalismul nu sunt aceleaşi lucruri, dar nu poţi avea democraţie fără capitalism, iar esenţa capitalismului este aceea a dreptului la proprietate privată". De asemenea, el a adăugat că sprijinul pentru "guvernare conform legii [şi] sprijinul pentru întreprinderea privată, care este garantată de lege", au fost condiţiile prealabile cheie pentru transformarea Rusiei în anii '90. În plus, ideea Rusiei ca imperiu "îndreptăţit la o sferă de influenţă" ar fi trebuit să fie dezrădăcinată, dar niciuna dintre aceste acţiuni critice nu a avut loc vreodată.

Al treilea pas implică direcţionarea către cele trei forţe distructive majore care au avut, de-a lungul istoriei, un impact negativ asupra Rusiei însăşi şi au pus în mod constant în pericol securitatea vecinilor săi. Aceste forţe sunt:

- un impuls spre expansiune teritorială;

- militarismul neîncetat şi militarizarea convingerilor publice;

- corupţia endemică (bazată, printre altele, pe dependenţa strategică a Rusiei de resursele naturale), care nu numai că a avut un efect erodant asupra Rusiei însăşi, dar a fost folosită de Moscova pentru a-şi promova interesele şi agendele în străinătate.

Fiecare dintre aceste elemente ar putea fi abordat prin, respectiv, realizarea unei decolonizări parţiale a Rusiei, implementarea unui program cuprinzător de demilitarizare şi supravegherea unei desovietizări profunde a economiei, îndepărtându-se de un astfel de sistem dependent de resurse.

În cazul în care Rusia pierde războiul împotriva Ucrainei şi intră într-o perioadă de grave ravagii interne, reangajarea cu Moscova în domeniile economiei, afacerilor, tehnologiei, culturii şi ştiinţei trebuie să fie condiţionată de adoptarea şi implementarea acestor măsuri, printre altele.

N.N - Planul Morgenthau a fost un plan de împărţire a Germaniei după cel de-Al Doilea Război Mondial care impunea măsuri dure cu intenţia de a înlătura posibilitatea Germaniei de a mai declanşa un război. Planul a fost propus de Henry Morgenthau, secretar al Trezoreriei SUA.