Tudor Chirilă, după ce a fost acuzat de Gândul de evaziune: "Prostie, rea-credinţă sau defăimare, alegeţi voi, după ce veţi citi"

Actorul Tudor Chirilă acuză site-ul Gândul, într-o postare pe Facebook, de manipulare şi dezinformare după ce a publicat un articol în care se acreditează suspiciunea că „face evaziune fiscală”.

În articolul publicat de Gândul scrie chiar în titlu că „Tudor Chirilă învârte milioane de euro prin firma sa, dar declară profit la ANAF de câteva sute de euro pe lună. Numai în ultimii 3 ani a avut venituri de peste 1 milion de euro, dar statul nu s-a ales cu aproape nimic. Artist a fentat statul?”.

Redăm postarea lui Tudor Chirilă

Dacă citiţi, vă rog distribuiţi, pentru că dezinformarea iniţială se răspândeşte mai repede ca adevărul. Fiţuica numită Gândul produce un "articol" în care mă acuză de evaziune fiscală.

O face nu direct, ci voalat, prin insinuări şi manipularea, dar şi omiterea unor date publice de asemenea manieră încât să nu răspundă legal, dar să acrediteze suspiciunea că în urma "analizei" n-ar putea fi decât o concluzie: Chirilă face evaziune fiscală. Articolul e încadrat la secţiunea "controverse". El prezintă forme de evaziune fiscală generale (introducerea de cheltuieli nedeductibile în vederea diminuării profitului), iar cititorul ar trebui să facă legătura cu mine.

Autorul nu o face direct, îşi pune doar "întrebări" pe baza manipulării şi dezinformării. Prostie, rea credinţă sau defăimare, alegeţi voi, după ce veţi citi demontarea acestei manipulări. Mai mult, articolul mă prezintă în calitate de "activist civic" (nu mă consider unul) ca o contrapondere, vezi bine, din care reiese ipocrizia în balanţă cu acuzele de evazionism fiscal. Sunt un "artist al fentării statului" care se dă cinstit.

Ironia e că patronul Gândul, Radu Budeanu, este un infractor condamnat la 2 ani cu suspendare pentru că a dat mită Elenei Udrea (3.500.000 dolari) în dosarul Hidroelectrica, în care a încheiat cu procurorii un acord de recunoaştere a vinovăţiei. Detalii... Pentru cititorii fără o minimă educaţie fiscală şi care se mulţumesc în general cu titlurile sau câteva rânduri, titlul "Tudor Chirilă învârte milioane de euro prin firma sa, dar declară profit la ANAF de câteva sute de euro pe lună" este probabil suficient cât să mă incrimineze. Chiar dacă explicaţiile de mai jos validează o fiţuică mizerabilă care se ocupă cu linşajul mediatic fără probe, consider că publicului meu îi datorez demonstraţia manipulării şi dezinformării mizerabile din acest articol.

Deci:

Comparaţiile dintre venituri, profit şi impozite, făcute fără a înţelege cum funcţionează sistemul fiscal şi activitatea unei firme, nu sunt analiză — sunt manipulare şi dezinformare. În perioada 2020–2023, firma Agenţia de Vise a plătit impozit pe venit (fiind microîntreprindere), nu pe profit, aşa cum menţionează articolul care "analizează" anii 2022, 2023 şi 2024.

Asta înseamnă că a achitat 1% din venituri, indiferent de cheltuieli — inclusiv în anul în care a fost pe pierdere. În aceste condiţii, ideea că ar fi „umflat cheltuielile ca să plătească mai puţine taxe” este lipsită de logică economică. Atunci când impozitul se calculează la venituri, cheltuielile nu influenţează suma datorată statului. Cu alte cuvinte, cheltuielile nu reduc impozitul în acest regim fiscal. Faptul că prin conţinutul articolului se sugerează contrariul indică fie necunoaşterea legii, fie o încercare de a induce în eroare opinia publică.

Mai mult, deşi datele financiare ale firmei sunt publice şi arată clar plata impozitului în fiecare an — inclusiv în anul în care s-a înregistrat pierdere — apare afirmaţia falsă că „în acel an nu a plătit niciun şfanţ la bugetul de stat”.

Făcând o confuzie de neacceptat chiar şi pentru nespecialişti în economie, între venituri şi încasări, în dorinţa evidentă de denigrare şi manipulare, articolul continuă cu o altă distorsionare: transformă un impozit anual într-un „impozit lunar”, pentru a crea artificial impresia unor taxe nesemnificative. Şi în continuare Agenţia de Vise este prezentată ca fiind plătitoare de impozit pe profit, deşi, în perioada analizată, a fost plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor, conform legii. Este o diferenţă esenţială, ignorată deliberat.

În aceeaşi logică de denaturare a realităţii, se ajunge la o comparaţie complet nefondată între impozitul datorat de o microîntreprindere şi taxele salariale aferente salariului minim pe economie. O astfel de comparaţie este absurdă, întrucât se raportează la două regimuri fiscale total diferite. Dacă ar fi existat bună-credinţă, comparaţia corectă ar fi fost alta: între salariul minim impus prin lege şi salariul efectiv plătit de Agenţia de Vise. Or, chiar şi în anul în care a fost înregistrată pierdere, Agenţia de Vise a plătit un salariu lunar de aproximativ patru ori mai mare decât salariul minim, generând implicit şi taxe salariale semnificative către bugetul de stat. Aceste taxe există, sunt plătite şi pot fi verificate. Ele sunt însă ignorate, pentru a susţine o concluzie preconcepută.

Atunci când reinvesteşti în ceea ce faci — în muzică, în videoclipuri, în producţie — este normal ca profitul să fie mic. Fiecare videoclip, fiecare proiect înseamnă costuri: echipă, filmare, montaj, promovare. Toate acestea se plătesc legal, cu facturi, cu salarii, cu taxe. Dacă faci lucrurile corect şi îţi plăteşti toate cheltuielile în mod transparent, este firesc ca la final să nu îţi rămână un profit mare. Iar a transforma această situaţie normală într-o acuzaţie de evaziune nu este doar greşit, ci profund nedrept.

Sunt mii de oameni care se simt confortabil să creadă că sunt plătit fie de Soros, fie de vreun partid politic ca să-mi dau cu părerea despre una sau alta. Sunt mii de oameni care cred că există o agendă ocultă pe care o îndeplinesc contra cost. Sunt mii de oameni care îşi iau informaţiile din titlurile unor trusturi de presă sau de la televiziuni ale unor condamnaţi penal. Sunt oameni care sunt dispuşi numai să creadă că acţionez sau scriu în numele unor interese ascunse, tot pentru bani. Sunt oameni care cred că în spatele oricărui protest stă o sumă de bani. Sunt mii de oameni pentru care articole ca cel din Gândul sunt doar o confirmare că toţi sunt "vânduţi" sau "necinstiţi".

Adevărul e că tot istoricul meu de "opinii civice" mi-a adus ca răsplată articole de tipul celui de mai sus. Şi câteodată nici măcar instanţa de judecată nu-ţi poate face dreptate pentru o reputaţie mânjită aşa uşor. Un lucru e sigur, mi-am plătit cu vârf şi îndesat taxele la stat. Şi asta mă îndreptăţeşte să-mi spun opinia. Numai că trăim în ţara în care condamnaţii penal sau securişti dovediţi deţin multă presă, presă care are contracte de milioane de euro cu partide politice. Şi sute de mii de oameni îi validează în fiecare zi. E ironie amară să ştiu că din banii publici ai partidelor care provin şi din taxele plătite de mine se cumpără presa care mă defăimează. Superb.