„Trump ne-a abandonat” - Încetarea focului stârneşte furie, teamă şi diviziune în rândul iranienilor
La sfârşitul lunii februarie, a început un nou război după ce Israelul şi Statele Unite au lansat lovituri asupra Iranului, ucigând mai mulţi oficiali militari de rang înalt, oameni de ştiinţă şi lideri politici, inclusiv pe liderul suprem al Iranului, Ali Khamenei.
Iranul a lansat atacuri de amploare împotriva Israelului şi a ţărilor arabe care găzduiesc baze militare americane, inclusiv Irak, Kuweit, Arabia Saudită, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Bahrain, Iordania şi Oman.
Dincolo de ţintele militare, ambele părţi au lovit şi infrastructura civilă, inclusiv facilităţi de gaz şi petrol, centrale electrice, staţii de tratare a apei, fabrici de oţel şi aluminiu, drumuri, căi ferate şi poduri, precum şi universităţi, aeroporturi, şcoli, hoteluri, stadioane şi zone rezidenţiale, în special în Israel.
Pe 7 aprilie, însă, părţile implicate în conflict au anunţat o încetare a focului de două săptămâni, intermediată de Pakistan, menită să deschidă calea unor negocieri mai ample găzduite de Islamabad privind un plan de pace cuprinzător între Washington şi Teheran.
Anunţul a venit cu doar câteva ore înainte de expirarea unui termen-limită stabilit de preşedintele american Donald Trump, care ameninţase în două postări separate pe reţelele sociale că va distruge podurile şi centralele electrice ale Iranului şi va şterge de pe hartă „o întreagă civilizaţie”.
Încetarea focului a divizat societatea iraniană, inclusiv în rândul celor care se opun regimului islamic de la Teheran, scrie France24.
În timpul reprimării brutale a protestelor naţionale din Iran, în ianuarie, Trump le spusese iranienilor: „Ajutorul este pe drum.” Când a anunţat războiul, pe 28 februarie, le-a spus: „Acum este momentul să vă luaţi destinul în propriile mâini.”
De o parte se află mulţi iranieni care sperau că atacurile vor duce la schimbarea regimului şi care, prin urmare, se opun încetării focului. De cealaltă parte sunt cei care cred că riscul unei distrugeri totale este prea mare şi care susţin oprirea, cel puţin a atacurilor asupra infrastructurii.
„Trump a venit, a redeschis rana şi ne-a lăsat singuri”
Sohrab [nu este numele său real] este un iranian de vârstă mijlocie care locuieşte la Teheran şi lucrează într-un startup:
Acesta este cel mai rău lucru care se putea întâmpla. Modul în care s-a desfăşurat acest război va face Republica Islamică mult mai îndrăzneaţă decât înainte. Acum pot spune că au ţinut piept Statelor Unite, lucru pe care restul lumii s-ar teme să-l facă.
Au găsit un nou avantaj. Au realizat că pot bloca Strâmtoarea Hormuz şi pot obţine bani.
Ceea ce se va întâmpla este că vor zdrobi oamenii. Minoritatea aflată la putere va impune restricţii şi mai stricte şi îşi va adânci dictatura, în timp ce va urmări şi va teroriza majoritatea: poporul iranian.
Sohrab spune că se simte trădat de Trump:
"În timpul revoltei din ianuarie, Trump le-a cerut oamenilor să ocupe clădirile regimului şi a spus: „Ajutorul este pe drum”. Zeci de mii de protestatari au fost masacraţi de regim pentru că au crezut că vor primi sprijin de la Trump, pentru că el a spus: „Vă voi ajuta”.
La început, a spus că vrea schimbarea regimului, dar pe parcurs şi-a schimbat părerea. Nu ştiu de ce.
A spus: Staţi acasă în timpul bombardamentelor, iar când va veni momentul, vă voi chema să reveniţi în stradă şi să răsturnaţi regimul.
Trump nu a realizat nimic. Totul a fost despre el. Da, a ucis câţiva comandanţi şi lideri politici, dar ce s-a întâmplat? Am putut vreodată să protestăm în stradă, măcar o jumătate de oră? În schimb, regimul a umplut străzile cu propriii susţinători înarmaţi. Nimeni nu îndrăzneşte să protesteze.
Ceea ce a făcut Trump este ceva de genul acesta: poporul iranian avea o rană, dar trăiam cu ea, deşi inconfortabil. Apoi el a venit, a redeschis rana, a turnat sare pe ea şi ne-a abandonat".
„Sunt dispus să plătesc orice preţ”
Sohrab confirmă că poziţia sa este „extremă” comparativ cu mulţi alţi iranieni, inclusiv prieteni şi membri ai familiei. El subliniază că este dispus să suporte distrugeri suplimentare dacă acestea duc la sfârşitul Republicii Islamice.
"Eu personal sunt dispus să plătesc orice preţ, atât timp cât regimul încetează să mai existe. Nu am avut niciodată pace ca să ne facem griji pentru astfel de lucruri. În cele patru decenii de viaţă, am trăit mereu sub stres şi presiune din partea acestui regim.
Acum, chiar dacă stresul creşte puţin, nu mai contează pentru mine. Ceea ce conta era tinereţea mea, am pierdut-o şi nu se va mai întoarce niciodată", spune el.
„Preţul” considerat acceptabil pentru a răsturna regimul islamic este o întrebare care divide profund societatea iraniană.
„Războiul a făcut perspectiva răsturnării regimului mai îndepărtată”
Naznin [nu este numele său real] este o femeie iraniană de vârstă mijlocie care îşi conduce propria afacere:
Chiar înainte de încetarea focului, panica era reală, ameninţarea era prea serioasă pentru a fi ignorată. Când vine vorba de ţintirea infrastructurii precum electricitatea, apa şi gazul, nu este o glumă. Ideea că Iranul ar putea fi redus la ruine este ceva ce nimeni nu îşi doreşte.
Acestea fiind spuse, trebuie să recunosc că nimeni din jurul meu nu este fericit. Vorbesc cu prietenii şi toată lumea întreabă: „De ce? De ce nu au dus lucrurile până la capăt?” Toată lumea este foarte îngrijorată de viitorul sub Republica Islamică.
Naznin spune, de asemenea, că zile mai întunecate urmează pentru poporul iranian după acest conflict:
Cred că acest război nu doar că nu ne-a ajutat pe noi, poporul iranian, ci a făcut perspectiva răsturnării regimului mai îndepărtată şi mai greu de realizat. Chiar şi în timpul acestui război, au existat arestări, convocări, ameninţări – şi chiar execuţii ale disidenţilor politici.
Potrivit organizaţiei pentru drepturile omului HRANA, 1.701 civili, inclusiv 254 de copii, au fost ucişi în Iran în timpul acestui război. În Israel, 26 de persoane au fost ucise, potrivit rapoartelor oficiale.
