Trimiterea la închisoare a seismologilor italieni de la L'Aquila va provoca 'cutremure' dincolo de Italia

Atunci când fostul şef adjunct al Departamentului de protecţie civilă din L'Aquila, Bernardo de Bernardinis, a fost întrebat dacă cutremurele mici înregistrate în oraş nu prefigurează un cutremur major, mesajul său liniştitor pentru public nu a fost atât de mult în ''negru şi alb'' cât în ''roşu sau alb''. Nu era nevoie de evacuare, a asigurat oficialul presa, iar cetăţenii ar trebui să meargă acasă şi să savureze un pahar cu vin, relatează Financial Times (FT).

Şase zile mai târziu, în aprilie 2009, L'Aquila a fost lovită de un cutremur cu magnitudinea de 6,3, care a ucis 309 persoane. Bernardinis şi cei şase seismologi care l-au consiliat au fost condamnaţi săptămâna aceasta pentru ucidere din culpă, la şase ani de închisoare fiecare şi s-a dispus plata sumei totale de 7,8 milioane de euro (8,7 milioane dolari) pentru daune. Judecătorul a declarat că evaluarea riscurilor de către inculpaţi 'complet ineptă, nepotrivită şi greşită în mod criminal' a contribuit la moartea a 29 de victime care au ales să rămână pe loc.

Rezultatul a consolat rudele victimelor, care au făcut presiuni pentru acuzaţii penale, dar a indignat comunitatea ştiinţifică, care susţine că cei şase seismologi şi oficialul care a transmis incorect evaluarea lor au fost pedepsiţi pentru că nu au reuşit să prezică imprevizibilul.

În opinia FT, această hotărâre subliniază acel ''no-man's-land'' complicat statistic care separă probele complexe, experte şi nuanţate de declaraţiile politice brutale. În domenii care merg de la sănătatea publică la protecţia civilă, contraterorism şi până la reglementarea financiară, nu pot exista mulţi analişti de risc care să salute verdictul. Thomas Jordan, un seismolog de la Universitatea din California de Sud, contactat de guvernul italian după cutremurul de la L'Aquila, a spus: 'Mulţi oameni de ştiinţă învaţă să-şi ţină gura închisă''.

Cazul înclude relaţia tridimensională tulbure dintre persoanele însărcinate cu calcularea riscului, cu răspândirea cunoştinţelor şi restul celor care au nevoie de un simplu sfat, mai scrie FT.

Richard Walters, profesor la Oxford, a declarat săptămâna aceasta că a citit analiza seismologilor şi a constatat că este 'clară, măsurată şi ştiinţific corectă'. Aceste concluzii au fost apoi transmise lui Bernardinis, care a spus că nu există ''niciun pericol'. Lucru neadevărat din punct de vedere tehnic. Adevărat este că posibilitatea să se întâmple un eveniment devastator la un moment era foarte mică.

Dar faptul că ceva este puţin probabil să se întâmple nu înseamnă că nu se va întâmpla: aici, improbabilul a devenit o realitate mortală. Printre experţii care au condamnat verdictul, nimeni nu a putut găsi vreo vină analizei ştiinţifice a inculpaţilor, deşi câţiva cred că Bernardinis ar trebui să aibă o anumită responsabilitate pentru comunicarea sa nonşalantă. Mulţi evidenţiază că vina reală pentru morţii de la L'Aquila revine celor care şi-au bătut joc de regulamentele de construcţie. iar aici nu au existat urmăriri penale.

Incriminarea unor oameni pentru că au făcut o evaluare dificilă, mai ales în zone în care probabilitatea unui eveniment este redusă, dar impactul este disproporţionat de mare, va face curând viaţa publică nefuncţionabilă, este de părere FT. Locuitorii din zone inundabile vor petrece o mare parte din viaţă trăind din ajutoare alimentare în centre sportive, expediaţi acolo de autorităţi la primul semn al unui cer noros; şcolile se vor închide în sezonul gripal anual; pieţele globale se vor bloca atunci când prezicători economici nervoşi vor expune premoniţii de apocalipsă financiară. Toată lumea va vedea sosind Armageddonul, chiar dacă nu se întâmplă aşa.

Nimeni nu se va mai deranja să testeze tehnologii noi, cum ar fi culturile modificate genetic, pentru că am avea o viziune perversă şi paralizantă a riscurilor. Oferirea de consiliere de specialitate va deveni un exerciţiu olimpic în acoperirea spatelui: declaraţiile publice vor fi reduse la un hăţiş impenetrabil şi inutilizabil de ticluiri, avertismente şi eschivări.

Cei şapte vor face apel cu sprijinul vocal al unei comunităţi ştiinţifice globale, care priveşte condamnările drept o stânjeneală internaţională. Lordul May, fostul consilier şef ştiinţific al guvernului britanic, a comparat verdictul cu judecarea lui Galileo ca ignoranţă în procesul ştiinţific. Aşa cum a sugerat un blogger marţi: 'Lucrul pe care trebuie să-l facă este să-l dea în judecată pe Papă: are o linie directă cu Dumnezeu'.

Într-un articol pe care îl semnează în Wall Street Journal, profesorul Costas Synolakis de la ''Viterbi School of Engineering'' din cadrul Universităţii din California de Sud, notează că este imposibil să prevezi cutremure cu o precizie care să fi ajutat cele 300 de persoane decedate ca urmare a cutremurului din L'Aquila. Este la fel de dificil, se pare, să anticipezi deciziile judecătoreşti, consideră el.

Synolakis subliniază că oameni de ştiinţă din întreaga lume au primit verdictul din Italia cu scepticism. Chiar şi procurorul a fost surprins de severitatea pedepselor. Dacă va fi admis, el va avea o influenţă profundă asupra cum şi dacă oamenii de ştiinţă vor mai comunica cunoştinţe despre pericole naturale.

Atunci când oferă consiliere cu privire la probabilitatea unei viitoare catastrofe, oamenii de ştiinţă şi inginerii se confruntă întotdeauna cu sarcina de a explica nuanţele incertitudinii ştiinţifice pentru un public nespecialist. Aşa cum a descris Daniel Kahneman elocvent în cartea sa best-seller ''Thinking, Fast and Slow', oamenii sunt spectaculos de vulnerabili atunci când abordează probabilitatea şi incertitudinea. De aceea poate că nu ar trebui să surprindă faptul că seismologii au oferit cea mai facilă ţintă de atac.

Ce s-ar fi întâmplat dacă ei ar fi făcut evaluări mai puţin 'liniştitoare'? O evacuare 'fals pozitivă' ar fi dus la decese inutile. Ar fi fost judecaţi ei pentru aceste decese, dacă ar fi făcut declaraţia opusă şi niciun cutremur nu ar fi avut loc? Evacuările inutile provoacă pierderi economice uriaşe. Cât de multă atenţie le-ar fi fost acordată celor din afara Comisiei pentru riscuri majore a Italiei, ale căror voci au încercat să înăbuşe temerile exprimate de populaţia locală?

Rolul oamenilor de ştiinţă nu este de a lua decizii operaţionale pentru factorii de decizie politică, ci de a informa privind cele mai bune practici. Dacă informaţia furnizată este inexactă, incompletă sau contradictorie, aceasta se datorează faptului că înţelegerea actuală nu permite ceva mai bun.

Accentul pus pe urmărirea penală a ''mesagerilor'' a distras atenţia de la alte greşeli de la L'Aquila. Cu mult timp înainte de cutremurul din 2009, a avut loc o discuţie în Italia cu privire la relaxarea standardelor de construcţie, a căror natură draconică a fost considerată anti-dezvoltare. Oraşului L'Aquila nu i-a fost alocat cel mai înalt nivel de pericol. În mai multe cazuri de prăbuşiri soldate cu decese, codurile de construcţie existente nu au fost respectate, iar construcţiile din beton armat obişnuite în zona Mediteranei nu iartă la fel de mult ca structurile tradiţionale din lemn.

Guvernul italian nu a cerut echipe de căutare şi salvare post-dezastru de la vecinii săi. O echipă greacă era pregătită să vină în dimineaţa următoare dar i s-a spus să nu vină. Probabil că zeci de persoane ar fi fost salvate fie de la moarte fie de la suferinţa prelungită dacă mai multe echipe de salvare ar fi lucrat non-stop.

O întrebare care se pune este câţi dintre locuitorii din L'Aquila au cerut rapoarte de inginerie sau geologie pentru casele lor înainte de a le cumpăra sau închiria. După cât se pare nici spitalul local nu a făcut acest lucru.

Ştiinţa de pre-planificare pentru comunităţile expuse riscului este încă în curs de realizare. Locuitorii din centrul Japoniei aşteaptă încă următorul mare cutremur. La fel în Kathmandu, Istanbul şi Los Angeles şi acolo unde oamenii trăiesc în jurul unor vulcani activi.

Seismologii nu trebuie să devină nişte ţapi ispăşitori. Dacă ei şi managerii de situaţii de urgenţă vor fi urmăriţi în justiţie pentru că oferă cele mai informate previziuni ale lor la un moment dat, ne vom confrunta cu luarea deciziilor fără ei, avertizează expertul.