Televiziunea de stat chineză prezintă un presupus “manual” tibetan pentru autoincendiere

Un documentar despre un presupus manual pentru tibetani în vederea autoincendierii a fost prezentat recent la principalul post de televiziune controlat de stat şi la scurt timp după aceea a fost negat şi considerat drept calomnie de către un reprezentant al lui Dalai Lama.

În 2009, 117 tibetani şi-au dat foc, incluzând femei şi tineri. Luând cuvântul la Consiliul pentru Relaţii Externe, premierul tibetan Lobsang Sangay a declarat că Administraţia Tibetană Centrală (ATC) în exil descurajează acţiuni atât de drastice. Ca o soluţie la o problemă tot mai gravă, el a cerut Beijing-ului să adopte o “politică de mijloc” în regiunea şi să implementeze “autonomia reală conform prevederilor Constituţiei chineze.”

Televiziunea Centrală Chineză (CCTV), condusă de stat, a difuzat un documentar în 16 mai 2013, detaliind “aşa zise” cercetări şi interviuri desfăşurate în zonele Tibetului ocupate de chinezi unde au avut loc autoincendierile.

Documentarul a susţinut că manualul online oferă dovezi incontestabile că membrii “clicii lui Dalai [Lama]” din cadrul guvernului în exil au incitat tibetanii la autoincendieri. Documentarul a menţionat că autorul manualului este Llhamo Je şi l-a descris ca fiind un “membru cu 2 mandate al Parlamentului”, acum deţinând o poziţie importantă în “sistemul educaţional.”

Totuşi, ATC a declarat anterior că Llhamo Je locuieşte în Franţa şi că nu face parte nici din guvernul tibetan şi nici din biroul privat al lui Dalai Lama. Un comunicat de presă din 7 martie 2013 din partea ministrului de externe Dicki Chhoyang a susţinut: “Astfel de scrieri sunt iresponsabile şi oferă în mod inutil o scuză guvernului chinez pentru a recurge la un joc de învinuire şi pentru a-şi diminua responsabilitatea de a fi motivul principal ce a dus la autoincendieri.”

Dawa Tsering, preşedinte al Fundaţiei Religioase Tibetane a lui Dalai Lama din Taiwan, a spus într-un articol publicat în 17 mai în revista Open Magazine din Hong Kong, că autorităţile chineze folosesc documentarul pentru a stigmatiza autoincendiatorii. “De la început guvernul chinez nu a dorit să recunoască legitimitatea apelurilor celor ce şi-au dat foc. În schimb, ei folosesc fiecare mijloc posibil de calomniere într-o încercare de a ascunde esenţa problemei şi de a schimba punctul de atenţie.”

Documentarul difuzat de CCTV a citat câteva presupuse cazuri de autoincendiere, incluzând o încercare eşuată în martie 2013 din partea unui sătean de 26 ani pe nume Banmajia în Prefectura Autonomă Garze a Tibetului, ce au “scos la lumină acest manual”. Documentarul a susţinut că poliţia locală a oprit tânărul în ultimul minut şi că a găsit de asemenea un bilet de sinucidere – scris în conformitate cu manualul – ce a fost fotocopiat de multe ori.

Conform documentarului, se presupune că “manualul” pentru autoincendiere este format din 4 părţi: ideologia, instrucţiunile, sloganurile şi alte activităţi nonviolente. Se presupune de asemenea că “manualul” te învaţă nevoia de a te sacrifica sau de a alege date şi locuri importante pentru autoincendiere.

În 20 mai, Administraţia exilată a Tibetului a publicat o versiune revizuită a lucrării “De ce arde Tibetul”, ce explică motivele din spatele autoincendierilor, pentru a coincide cu Ziua Internaţională a Solidarităţii cu Tibetul.

Într-o nouă prefaţă a cărţii, premierul Lobsang Sangay scrie: “Această criză tot mai profundă din Tibet este alimentată de totala desconsiderare a Chinei cu privire la credinţele religioase, valorile culturale şi a aspiraţiilor politice rezonabile ale poporului tibetan. Criza este născută din represiunea politică desfăşurată de China, din asimilarea culturală, marginalizarea economică, discriminarea socială şi distrugerea mediului din Tibet.

“Noi emitem acest raport pentru arunca lumină asupra straturilor mai adânci ale actualei crize din Tibet. Noi sperăm că aceasta va motiva şi ajuta membrii comunităţii internaţionale să ceară noii conduceri [chineze], ce îl are în frunte pe Xi Jinping, să iniţieze noi politici înţelepte cu privire la poporul tibetan.

“Aşa cum am spus-o în repetate rânduri, vina şi soluţia pentru criza din Tibet se află în mâinile conducerii chineze.”

Un manual diferit

Centrul Tibetan pentru Drepturile Omului şi Democraţie (CTDOD) a difuzat în 13 mai 2013 informaţii despre un document de Partid numit “Ghid asupra prosperităţii psihiatrice în timp ce se menţine stabilitatea”, publicat de Poliţia Înarmată a Poporului (PIP) în provincia Sichuan şi care a fost circulat în rândul poliţiştilor şi oficialilor la nivel provincial, de prefectură şi districtual.

Grupurile pentru drepturile omului au spus că acest manual de Partid se referă la problemele psihologice şi morale ce iau naştere în timpul “activităţilor de menţinere a stabilităţii” – şi anume, înnăbuşirea violentă a protestelor, împuşcarea civililor neînarmaţi etc – în zonele tibetane şi a fost schiţat de experţi în psihiatrie şi sănătatea mentală din cadrul armatei chineze şi a spitalelor militare.

Acest manual “oficial”de 25 de pagini include 29 de întrebări şi răspunsuri asupra problemelor înfruntate de poliţia înarmată din Tibet. Ghidul menţionează “traumele psihologice comune” şi sfătuieşte asupra modului de “a îmbunătăţi şi mai mult” activitatea de menţinere a stabilităţii în zonele tibetane, “în special în cazul ofiţerilor PIP şi a altor forţe armate care au nevoie de îndrumări educaţionale şi ideologice în privinţa muncii lor.”

Articolul CTDOD notează că, deşi manualul de Partid a fost schiţat înainte ca noul lider chinez Xi Jinping să preia conducerea, nu există semne de schimbare în politicile dure ale regimului comunist chinez cu privire la Tibet.