SUA impune sancţiuni asupra unei noi serii de companii chineze în dosarul Marea Chinei de Sud

Statele Unite au luat, miercuri, măsuri împotriva a 24 de companii chineze de stat, precum şi a persoanelor implicate în agresiunea militară a regimului de la Beijing în dosarul Mării Chinei de Sud, administraţia Trump extinzând răspunsul la ameninţările Partidului Comunist Chinez.

Departamentul de Comerţ a declarat într-un comunicat că a adăugat douăzeci de companii chineze pe o listă neagră pentru că „ajută militarii chinezi să construiască şi să militarizeze insulele artificiale, ilegale din punct de vedere al dreptului internaţional, în Marea Chinei de Sud”. Decizia împiedică firmele americane să facă afaceri cu aceste companii dacă nu obţin o licenţă specială.

De asemenea, Departamentul de Stat a anunţat că va începe să impună restricţii de viză cetăţenilor chinezi „responsabili sau complici în” construirea sau militarizarea acestor insule artificiale sau „utilizarea presiunilor împotriva reclamanţilor din Asia de Sud-Est pentru a inhiba accesul acestora la resurse off-shore”.

Persoanelor vizate li se va refuza intrarea în Statele Unite, adăugând că acest lucru se poate aplica şi membrilor de familie.

Noile măsuri punitive au loc la o lună după ce Statele Unite au respins în mod oficial pretenţiile teritoriale „ilegale”, conform dreptului internaţional, vehiculate de Beijing în Marea Chinei de Sud şi au condamnat „campania de intimidare” a regimului comunist în regiune.

Administraţia Trump a aplicat, de asemenea, sancţiuni oficialilor chinezi şi din Hong Kong pentru impunerea aşa-zisei legi de "securitate naţională", invocând participarea lor la abuzuri majore în materie de drepturi civile în regiunile Xinjiang şi, respectiv, Hong Kong.

Beijingul are pretenţii teritoriale asupra majorităţii căilor navigabile din Marea Chinei de Sud, care au fost considerate ilegale într-o decizie a unui tribunal internaţional în 2016. Filipine, Vietnam, Malaezia, Brunei şi Taiwan au revendicări concurente. Zona este plină de bazine bogate în peşte şi resurse naturale. Marea Chinei de Sud este, de asemenea, una dintre principalele rute de transport maritim din lume, pe unde tranzitează aproximativ 30% din mărfurile pe mare.

În ultimii ani, regimul a căutat să-şi consolideze revendicările pe calea navigabilă strategică prin construirea de avanposturi militare pe insule artificiale şi recife. Regimul a desfăşurat nave de pază de coastă şi bărci de pescuit - aşa-numitele "bărci cu omuleţi verzi" - folosind războiul asimetric maritim pentru a intimida navele străine, a bloca accesul pe căile navigabile şi a confisca roci şi recife pe care să construiască avanposturi militare.

Săptămâna aceasta, China comunistă a început exerciţii militare, pe o perioadă de şase zile, în apele din apropierea insulelor Paracel, unde Vietnamul are revendicări - al doilea set de exerciţii al armatei chineze în zonă în ultimele două luni.

Regimul comunist a lansat, miercuri dimineaţă, două rachete cu rază medie în Marea Chinei de Sud, a informat publicaţia South China Morning Post.

Evoluţia a survenit la o zi după ce Beijingul a protestat împotriva survolului unui avion-spion al SUA în timpul unui exerciţiu naval chinezesc în Marea Bohai, în largul coastei de nord a ţării.

Beijing a folosit companii de stat pentru a draga şi a construi peste 12 km pătraţi în Marea Chinei de Sud, construind instalaţii de apărare aeriană şi lansatoare anti-nave, a declarat Departamentul de Comerţ.

Printre companiile adăugate pe „lista de entităţi” a Departamentului de comerţ se numără cinci filiale ale gigantului chinez de construcţii China Communications Construction Company (CCCC).

Secretarul de stat american Mike Pompeo a afirmat într-o declaraţie că CCCC a condus dragarea avanposturilor şi este, de asemenea, unul dintre antreprenorii principali folosiţi de Beijing în strategia sa „Centura şi Drumul”, un proiect masiv de investiţii în infrastructură care vizează extinderea influenţei regimului la nivel mondial.

Washingtonul a etichetat proiectul ca fiind o imensă „capcană financiară”, încearcând să inducă datorii ţărilor în curs de dezvoltare, care cad astfel sub influenţa Partidului Comunist Chinez.