SUA ar fi presat în secret Pakistanul să intermedieze un armistiţiu cu Iranul [Financial Times]
O relatare a Financial Times a scos la iveală contrastul puternic dintre ameninţările teatrale ale lui Donald Trump şi diplomaţia discretă, de culise, a administraţiei sale.
Timp de săptămâni, în timp ce preşedintele avertiza că „o întreagă civilizaţie va muri”, Casa Albă a făcut presiuni în secret asupra Pakistanului pentru a convinge Iranul să accepte un armistiţiu. Scopul era simplu: încetarea luptelor şi restabilirea traficului prin Strâmtoarea Ormuz, prin care trece aproximativ o cincime din petrolul mondial.
Creşterea preţurilor petrolului şi rezilienţa Iranului
Schimbarea de poziţie a lui Trump a fost determinată de două realităţi incomode, scrie YeniŞafak. În primul rând, războiul a dus preţul ţiţeiului peste 100 de dolari pe baril, ameninţând o recesiune globală şi bugetele alegătorilor americani. În al doilea rând, Teheranul s-a dovedit mult mai rezilient decât anticipaseră serviciile de informaţii americane, rezistând săptămâni întregi loviturilor intense americano-israeliene, care au început pe 28 februarie.
Potrivit unor persoane familiarizate cu discuţiile, preşedintele îşi dorea un armistiţiu cel puţin din 21 martie, când a ameninţat pentru prima dată că va „anihila” centralele electrice ale Iranului.
Rolul decisiv de mediere al Pakistanului
Washingtonul a calculat că un vecin cu majoritate musulmană şi o poziţie neutră ar fi mai potrivit pentru a convinge Teheranul să accepte o încetare a focului. Casa Albă s-a orientat către şeful armatei Pakistanului, mareşalul Asim Munir, care a devenit elementul-cheie al efortului de culise.
Munir şi echipa sa au transmis mesaje între lideri politici şi militari iranieni şi oficiali de rang înalt ai SUA, inclusiv Trump, vicepreşedintele JD Vance şi trimisul special Steve Witkoff.
Acordul care a rezultat în cele din urmă a fost o pauză de două săptămâni în schimbul redeschiderii de către Iran a Strâmtorii Ormuz.
O victorie construită pe nisip
Armistiţiul a fost anunţat cu mai puţin de două ore înainte de ultimul termen-limită stabilit de Trump pentru ca Teheranul să accepte un acord sau să se confrunte cu „distrugerea unei întregi civilizaţii”.
Cu toate acestea, naraţiunea publică a administraţiei – potrivit căreia Iranul ar fi „implorat” pentru un armistiţiu şi că rezultatul reprezintă o victorie militară necondiţionată – contrastează puternic cu agitaţia din culise.
După cum notează FT, Casa Albă a fost motivată mai puţin de triumf şi mai mult de îngrijorarea legată de preţurile petrolului şi de un regim rezilient care a refuzat să cedeze.
Armistiţiul temporar poate opri bombardamentele, dar nu a rezolvat confruntarea de fond.
