Şeful Cancelariei Prezidenţiale anunţă că a clarificat "problema Călin Georgescu" cu administraţia Trump

Şeful Cancelariei Prezidenţiale, Cristian Diaconescu, a anunţat, într-o intervenţie la Digi24, că a clarificat pe canale diplomatice problema privind anularea alegerilor şi "operaţiunea Călin Georgescu" cu administraţia Trump.

În acelaşi timp, Diaconescu a discutat şi despre alte subiecte de interes pentru români, cum ar fi războiul din Ucraina, prezenţa trupelor şi bazelor americane pe teritoriul ţării, precum şi întărirea securităţii europene şi, implicit, a ţării noastre în acest context geopolitic complicat.

Jurnalistă: Urmează zile cruciale pentru viitorul Ucrainei şi nu numai. Este aşteptată o discuţie între Donald Trump şi Vladimir Putin cu privire la armistiţiul propus de Statele Unite în războiul din Ucraina. Ruşii încă nu au răspuns clar dacă sunt sau nu de acord cu acest armistiţiu.

De asemenea, joi va avea loc un summit al liderilor militari ai Uniunii Europene. Este vorba despre participarea voluntară a statelor la acea coaliţie de voinţă menită să supravegheze menţinerea păcii în Ucraina. Unde este România în acest peisaj care se schimbă extrem de rapid? (...)

Preşedintele Bolojan a participat şi la summitul de la Londra. Premierul Starmer a anunţat că această coaliţie voluntară, prin urmare state care vor să trimită trupe de menţinere a păcii în Ucraina, a trecut deja la pregătirea fazei operaţionale pentru planuri concrete de menţinere a păcii. Care este poziţia României? România va fi prezentă în această coaliţie voluntară?

Cristian Diaconescu: România este prezentă în această coaliţie voluntară, care este însă mult mai elaborată decât în legătură cu eventuala desfăşurare a trupelor în Ucraina. Nu, nu vom trimite forţe militare. Contribuţia noastră ca şi hub regional va fi însă una extrem de hotărâtă, având în vedere, evident, problemele de securitate care privesc Ucraina, care în continuare va fi sprijinită de această coaliţie de voinţă. Cuprinde state din Noua Zeelandă, Australia, până în Islanda, plus state membre ale Uniunii Europene şi ale Alianţei Nord-Atlantice. Deci perspectiva geografică a unui suport al comunităţii internaţionale privind Ucraina este clară, dar, repet, vor fi contribuţii efective, concrete. Într-adevăr, foarte bine aţi menţionat şefii militari. Se întâlnesc la jumătatea săptămânii viitoare.

Jurnalistă: A participat şi România la această întâlnire?

Cristian Diaconescu: Evident, am participat la absolut toate întâlnirile acestei coaliţii, la cel mai înalt nivel, şi se vor identifica o serie de elemente care intră în pachetul de garanţii de securitate pentru Ucraina. Repet, din punct de vedere al României nu se pune problema trimiterii de trupe.

Jurnalistă: În acest moment sau în general? Discuţia ar putea să fie reluată pe măsură ce planurile se conturează? În România au loc alegerile, va fi un nou preşedinte...

Cristian Diaconescu: Indiferent cine va fi preşedinte, o asumare în legătură cu securitatea şi stabilitatea flancului estic pe de o parte şi în ceea ce priveşte Ucraina vor reprezenta responsabilităţi cât se poate de clare, dar aportul nostru nu este în trupe, ci în alte elemente, repet, a existat o practică bine pusă la punct în anii anteriori. Sprijinul spre Ucraina a fost unul efectiv. Îl vom continua. Nu trebuie uitat un lucru. Practic se discută în ceea ce priveşte creşterea capacităţilor militare ale statelor europene, o cooperare regională din acest punct de vedere şi sprijinul pentru Ucraina.

În Alianţa Nord-Atlantică, practic, amprenta europeană se doreşte a fi sporită. De cealaltă parte a Atlanticului, vă spun cât se poate de clar: există o înţelegere bipartizană, cel puţin în Congresul american, în legătură cu sprijinirea Alianţei Nord-Atlantice. Deci aici nu vor exista vulnerabilităţi.

Jurnalistă: Dar nu în legătură cu sprijinirea Ucrainei dinspre Statele Unite.

Cristian Diaconescu: Ba da. În acest moment, practic, Ucraina, din perspectivă militară, primeşte sprijinul necesar din partea americanilor.

Jurnalistă: Credeţi că acest plan pus la cale de către liderii europeni are şanse de reuşită, câtă vreme el nu este discutat şi nu este negociat cu Statele Unite astfel încât şi SUA să fie parte a acestui efort?

Cristian Diaconescu: Se discută cu Statele Unite în această perioadă. În mod evident, canalele de comunicare, inclusiv din perspectiva noastră, sunt operaţionale. Evident, în momentul în care acest plan va fi finalizat din punct de vedere al deciziei, atunci va deveni şi public. Deocamdată, sigur, sunt anumite variante, tocmai şi legate de categoriile de implicare ale statelor. Pentru că, de exemplu, flancul estic este mult mai aproape de zona de război, alte state ceva mai departe.

Dar, din punct de vedere al determinării, vă asigur, nu există astăzi probleme care să genereze clivaje, mai ales în interiorul NATO, de care, în mod categoric, Federaţia Rusă s-ar folosi. Mai mult decât atât, sunt în vigoare astăzi, conştientizat la nivelul statelor membre, faptul că descurajarea şi apărarea, aşa cum au fost convenite la Madrid, sunt un mandat care a rămas valabil. Evident, în discuţia din summitul de la Haga, practic, toate aceste elemente de operaţionalizare vor deveni publice.

Jurnalistă: În momentul în care Donald Trump spune că Statele Unite sunt dispuse să apere statele membre ale NATO în funcţie de cât contribuie, de cât alocă la bugetul apărării, mai putem vorbi de un articol 5, cel care ne protejează pe noi toţi, cei care suntem în NATO?

Cristian Diaconescu: O discuţie europeană legată de contribuţia fiecărui stat în ceea ce priveşte propria apărare, în ceea ce priveşte proiectele de cooperare regională, în ceea ce priveşte, cum vă spuneam, sprijinul pentru Ucraina, se va concretiza. După părerea mea, şi aceste elemente vor fi înlăturate din discuţie. În acest moment pot să vă spun că, în mod concret, nu există niciun fel de desistare a Statelor Unite în ceea ce priveşte apărarea noastră.

Jurnalistă: Pare, la o privire din exterior a unui nespecialist, că România este în acest moment prinsă între Uniunea Europeană şi Statele Unite, care vrea în continuare securitatea pe care o garantează prezenţa trupelor americane aici, în România, dar, pe de altă parte, s-ar vrea alături de statele europene, care încep să realizeze că Europa va trebui să-şi gândească singură un sistem de securitate şi să-l pună în practică. Unde e România în toate aceste discuţii?

Cristian Diaconescu: Europa, cum vă spuneam, va creşte nivelul de asumare în ceea ce priveşte securitatea politico-militară, dar nu singură. Şi România este alături de partenerii săi, spaţiul european, transatlantic, repet, dincolo de anumite semnale publice care apar şi pe interese care ţin, încă o dată, de războiul hibrid.

Nu pot să spun decât că, în acest moment, nu există elemente de preocupare în legătură cu România. Nu suntem la mijlocul unor dileme. Nu există clivaje între această coaliţie de voinţă şi Statele Unite. De fapt, se reiterează şi sunt convins că puteţi afla astfel de date, se reiterează în discuţia europeană şi nu numai.

Vă spuneam, sunt şi alte state care sunt asociate acestei coaliţii de voinţă. Faptul că relaţia cu Statele Unite este esenţială, este extrem de importantă, iar dialogul transatlantic funcţionează astăzi când vorbim.

Jurnalistă: Funcţionează dialogul transatlantic, însă dacă stai să te uiţi la mesajele şi la semnalele venite dinspre administraţia americană, lucrurile se văd un pic diferit. Vreau să vă reamintesc faptul că vicepreşedintele american, J.D. Vance, referindu-se la această coaliţie de voinţă, coaliţie voluntară, a luat-o practic în derâdere, spunând că e vorba despre nişte state care n-au purtat un război de decenii întregi. Declaraţia a supărat foarte tare şi Marea Britanie, şi Franţa. Deocamdată să ne uităm doar că e vorba despre nişte declaraţii, nu anunţă totuşi ele şi o atitudine, şi o poziţie, şi o viitoare acţiune a administraţiei Trump în direcţia aceasta?

Cristian Diaconescu: În acest moment, din punct de vedere al dialogului de fond, nu există argumente în legătură cu o schimbare majoră a poziţionării americane în chestiune de securitate şi apărare, nici în ceea ce priveşte România, nici legat de alte state europene. Deci, după părerea mea, astfel de declaraţii trebuie luate ca atare. Nu pot să adaug decât faptul că nu există vreun risc, ameninţare în ceea ce priveşte ruperea relaţiei transatlantice.

Jurnalistă: Până acum, dinspre administraţia americană au venit critici pentru felul în care România a organizat şi a anulat apoi alegerile. Ştim, doar deocamdată de la Elon Musk, că este nemulţumit de scoaterea din cursă a lui Călin Georgescu, printr-o decizie, desigur, a Biroului Electoral Central, confirmată şi de Curtea Constituţională. Vă aşteptaţi ca SUA să intervină în procesul electoral de la noi cu un semnal, desigur, în favoarea unui anumit candidat?

Cristian Diaconescu: Nu. Iar dialogul pe care îl purtăm nu numai noi, Ministerul de Externe, Ministerul Apărării, cu partea americană, plecând de la faptul că există un parteneriat solid, funcţional între cele două state, a cuprins şi elemente de clarificare în legătură cu aceste subiecte. Aşa cum situaţia se arată în acest moment, după cum vedeţi, nu există alte semnale suplimentare în afara celor pe care le-aţi menţionat din zona Washington.

Jurnalistă: În afară de canalele clasice de comunicare, cele diplomatice, există şi alte canale pe care le-aţi găsit, le-a identificat România pentru a ajunge la Donald Trump sau la vicepreşedintele J.D. Vance?

Cristian Diaconescu: Am foarte mare încredere în canalele diplomatice. Nu sunt doar elemente de retorică. Ţin mai ales de istoria unei relaţii şi verificarea unor elemente de încredere reciprocă pe care ne bazăm foarte serios şi partea americană este alături de noi.

Jurnalistă: Ce este dispusă să facă România pentru creşterea propriei securităţi, pentru întărirea securităţii ei? Dincolo, fireşte, de parteneriatul cu Statele Unite, de apartenenţa la NATO, de parteneriatul cu Uniunea Europeană?

Cristian Diaconescu: Tot ce îi stă în putere. România, instituţiile sunt cât se poate de categorice din acest punct de vedere. Vă spun cât se poate de sincer. Cooperarea, de exemplu, pe acest palier al securităţii între Administraţia Prezidenţială şi Guvern este una ireproşabilă. Şi nu-mi aleg cuvintele, chiar despre acest lucru vorbim, dată fiind dinamica foarte complicată astăzi în ceea ce priveşte temele de securitate. Deci, din acest punct de vedere, repet, tot ceea ce ţine de noi chiar punem în aplicare.

Astăzi, în acest moment, se recunoaşte rolul României în ceea ce priveşte orice fel de proiect de securitate şi stabilitate privind Marea Neagră, privind Ucraina, privind Orientul Mijlociu, privind Balcanii. Deci, sunt zone în care cooperarea României este necesară şi acest aspect este bine înţeles de partenerii noştri.

Jurnalistă: Din perspectiva dumneavoastră, nu există niciun fel de pericol ca trupele americane din România să fie retrase. Este o informaţie care vine dinspre ocean, de la site-urile conservatoare, de la influenceri care spun că sunt apropiaţi de administraţia Trump.

Cristian Diaconescu: Nu. Astăzi, când discutăm, nu există o astfel de posibilitate. E o temă foarte sensibilă, nu pot intra în speculaţii, cu atât mai mult cu cât, din mai, o să avem un nou preşedinte la Bucureşti. În ce măsură îşi asumă anumite politici sau elemente de comunicare, în ce măsură va fi la masa dialogului viitorul preşedinte al României, aici nu pot să fac predicţii.

Jurnalistă: Există o ofertă din partea Franţei cu privire la extinderea umbrelei nucleare asupra statelor europene care vor acest lucru. Nu e România interesată?

Cristian Diaconescu: Ne-am făcut evaluările. Din punct de vedere al garanţiilor de securitate, acestea sunt suficiente. Aşa cum menţionam, nu se pune problema unei cupole nucleare privind România... de o repoziţionare nucleară în legătură cu România. Nu este poziţia mea. Este o decizie luată instituţional.

Ceea ce, în egală măsură, însă trebuie subliniat este, iarăşi, ceea ce am spus. Faptul că proiectul ReArm Europe, pe care îl ştiţi foarte bine, fără componenta nucleară, în mod normal trebuie asumat şi nu este deloc simplă această decizie, pentru că presupune, pe de o parte, o serie de cheltuieli.

Da, cheltuielile militare, prin decizie europeană, se scot din deficit. Reprezintă o clauză de salvgardare. Dar, pe de altă parte, sigur că trebuie transmise şi opiniei publice, pentru că şi oamenii trebuie să ştie pe ce astfel de resurse se cheltuie. Dar nu discutăm de aspectul nuclear.