Savanţii au descoperit noi inexactităţi în teoria vaccinării
În ultimul timp, oamenii de ştiinţă sunt preocupaţi să creeze vaccinuri pentru aproape fiecare caz. Dacă va continua aşa, în curând va trebui să ne facem câte un vaccin în fiecare zi. Sperăm, totuşi, că nu se va ajunge la o astfel de situaţie, pentru că cercetătorii de la Harvard Medical School au ajuns la concluzia că de fapt teoria vaccinării conţine multe inexactităţi.
Potrivit Medical News Today, un studiu recent publicat în versiunea online a revistei ”Immunology”, a spulberat conceptele general acceptate ale teoriei imunităţii antivirale.
Este cunoscut faptul, că sistemul imunitar este format din două părţi: imunitatea înnăscută şi cea dobândită. Imunitatea înnascută constituie prima linie de apărare, ce asigură reacţia imună non-specifică la tot ce este străin organismului. Imunitatea dobândită este mult mai complexă şi este asigurată de B-limfocite, care produc anticorpi ca răspuns la apariţia unui agent patogen nou. Imunitatea dobândită se formează pe parcursul unei perioade îndelungate de timp.
Am ştiut dintotdeauna că pentru a combate infecţia, organismul are nevoie de ajutor, pe care îl obţine prin stimularea producerii de anticorpi împotriva antigenelor agenţilor patogeni. Acest efect poate fi obţinut prin suportarea unei infecţii sau prin introducerea în organism a unui vaccin ce conţine un agent patogen slăbit sau omorât. Astfel, anticorpii dezvoltaţi de B-limfocite vor putea oferi protecţie în caz de re-infectare. Însă, noile descoperiri ale oamenilor de ştiinţă de la Harvard Medical School arată că imunitatea înnăscută, probabil, joacă un rol mai important în lupta împotriva infecţiilor decât imunitatea dobândită. ”Şoarecii infectaţi cu virusul stomatitei veziculoase (VSV) pot dezvolta o patologie letală a sistemului nervos central, chiar şi în cazul în care au o concentraţie sporită de anticorpi la acest virus”, - susţine autorul studiului, Dr. Ulrich H. von Andrian.
Astfel, cercetătorii au observat că în cazul infecţiei VSV la şoareci, B-limfocitele nu produc anticorpi, iar organismul rozătoarelor se descurcă foarte bine în combaterea agentului patogen, fără factorii imunităţii dobândite. Distrugerea virusului stomatitei veziculoase se efectuează datorită acţiunii macrofagelor.
Oamenii de ştiinţă consideră că anticorpii sistemului imunitar dobândit nu sunt în stare să lupte împotriva infecţiilor. Acest lucru vine în contradicţie cu înţelegerile anterioare potrivit cărora, dezvoltarea anticorpilor în urma vaccinării poate preveni infecţia. Cercetătorii sunt de părere că recenta descoperire poate extrem de importantă în studierea în continuare a rolului anticorpilor în combaterea unor viruşi ce atacă sistemul nervos, cum ar fi rabia sau febra Nilului de Vest.
Concluziile recente ale savanţilor reprezintă o nouă lovitură pentru campania de vaccinare la nivel mondial. Unii experţi au declarat anterior că vaccinul nu numai că nu este eficient, aşa cum ne asigură producătorii, dar, de asemenea, este realmente capabil să perturbe imunitatea înnăscută. De fapt, vaccinurile suprimă capacitatea sistemului imunitar de a produce citokine de T-helper de tip 2 (Th2) şi inhibă imunitatea celulară, care protejează organismul împotriva viruşilor şi bacteriilor.
