Rusia şi China reiau serviciul feroviar transfrontalier după o pauză de şase ani
Guvernatorul regiunii Trans-Baikal, Aleksandr Osipov, a participat la o ceremonie care a marcat reluarea comunicaţiilor feroviare dintre cele două naţiuni, a anunţat biroul regional al Căilor Ferate Ruse.
„Astăzi, 8 martie, după aproape o pauză de şase ani, trenul internaţional nr. 354/353 pe ruta Zabaikalsk–Manzhouli a plecat din staţia Zabaikalsk”, se arată în comunicat.
Oficialii Căii Ferate Trans-Baikal şi ai districtului au întâmpinat primii pasageri ai serviciului transfrontalier reluat, scrie YeniŞafak.
Serviciu de două ori pe săptămână pe tot parcursul anului
Conexiunea feroviară reluată va funcţiona după un program regulat pe tot parcursul anului, trenurile plecând din oraşul rus Zabaikalsk şi din oraşul chinez Manzhouli miercurea şi duminica.
Serviciul a fost iniţial întrerupt în primele etape ale crizei sanitare globale şi a rămas suspendat în timp ce ambele ţări au menţinut protocoale stricte la frontieră chiar şi după ce restricţiile pandemice au fost relaxate în alte părţi.
Un pas simbolic în parteneriatul Rusia–China
Redeschiderea are o semnificaţie simbolică în contextul în care Moscova şi Beijingul continuă să îşi aprofundeze parteneriatul strategic pe fondul izolării comune faţă de instituţiile occidentale după invazia rusă în Ucraina şi al tensiunilor în creştere dintre SUA şi China.
Conexiunile feroviare dintre cei doi vecini uriaşi reprezintă artere vitale pentru comerţ, turism şi schimburile între oameni, completând conductele energetice existente şi rutele de transport terestre care au devenit mai importante pe măsură ce rutele maritime tradiţionale se confrunta cu riscuri geopolitice tot mai mari.
Implicaţii mai largi pentru conectivitatea eurasiatică
Pentru Turcia, care s-a poziţionat ca un nod-cheie pe Coridorul de Mijloc ce leagă Asia de Europa, consolidarea conectivităţii feroviare dintre Rusia şi China reprezintă atât o competiţie, cât şi o oportunitate în peisajul în evoluţie al transportului eurasiatic.
Ankara continuă să dezvolte propriile proiecte de infrastructură menite să capteze fluxurile comerciale est–vest, urmărind îndeaproape modul în care marile puteri îşi consolidează legăturile terestre pe fondul schimbării dinamicii lanţurilor globale de aprovizionare şi al instabilităţii regionale care afectează rutele maritime tradiţionale.
