Romii îşi amintesc Holocaustul

La 2-3 august 1944, aproximativ 3.000 de romi au fost ucişi în camerele de gazare de la Auschwitz, în ceea ce a devenit cunoscut sub numele de "zigeunernacht" sau "noaptea ţiganilor."

Un total de 20.000 de romi au fost înmormântaţi la Auschwitz-Birkenau - un fapt mai puţin amintit printre ororile din lagărul nazist.

Romii reprezintă cea mai mare minoritate din Europa şi a fost supus discriminării şi persecuţiei de-a lungul istoriei.

Noaptea ţiganilor a fost o parte a programului nazist de exterminare a romilor, pe care au considerat-o o rasă inferioară. Cel puţin o jumătate de milion de romi au fost ucişi de către nazişti.

Romii ucişi în timpul nopţii ţiganilor erau ultimii locuitori ai "taberei de ţigani" de la Auschwitz. În mai 1944, liderul SS Heinrich Himmler a ordonat lichidarea taberei. Conform Living History Forum, romii s-au înarmat cu ţevi de metal, iar eliminarea a fost amânată.

În noaptea de 2 august, toţi cei 2897 de romi din tabără au fost duşi la camerele de gazare. Corpurile lor au fost ulterior arse în gropi imense.

2 august este acum Ziua Memorială a Holocaustului Romilor, care a fost marcată joi printr-o ceremonie, la Stockholm.

Domino Kai, care lucrează pentru Ombudsmanul suedez pentru egalitatea de şanse, a declarat pentru canalul suedez TV4 că situaţia romilor din Europa de astăzi este, "din păcate, destul de îngrozitoare."

"În Ungaria se susţine în mod deschis la televiziunea naţională, în timpul orelor de vârf, că romii şi evreii ar trebui scoşi din ţară. În Italia, ecourile cuvintelor lui Berlusconi, că romii sunt o "armată a răului", încă persistă şi există un sistem de profilare etnică prin amprente. În multe naţiuni est-europene, romii sunt supuşi unei retorici instigatoare şi persecuţiei", a spus el.

Suedia găzduieşte aproximativ 50.000 de romi. Mulţi dintre ei pot povesti despre discriminarea suferită la locul de muncă, pe piaţa imobiliară şi la şcoală.

"Romii sunt mult mai discriminaţi decât am crede. Oamenii nu cred cu adevărat că romilor le este negat accesul la apartamente şi că sunt concediaţi pentru nici un alt motiv decât că sunt romi. Aceasta este situaţia reală. Este lucrul cu care mulţi romi se confrunta în fiecare zi", susţine Kai.

Fostul lider al social-democraţilor suedezi, Mona Sahlin, care a ţinut un discurs la evenimentul memorial, crede că situaţia romilor este mai bună în Suedia decât în Europa, în general.

"Este mai rău în restul Europei. În ultima perioadă vorbim despre bătăi, omoruri, relocări forţate şi sterilizări forţate", a afirmat ea.

Şi Suedia a efectuat sterilizări forţate arbitrare ale romilor şi altor grupuri, până în 1975, sterilizarea forţată făcând parte din eforturile de inginerie socială din Suedia de după război. În practică, majoritatea femeilor din grupurile vulnerabile au fost sterilizate. Multe dintre ele erau rome, sau se credea că aparţin acestui grup.

Între 1914 şi 1953, romilor nu li s-a permis să emigreze în Suedia, iar acest lucru include anii de persecuţie nazistă din timpul celui de-al doilea război mondial.

Fred Taikon, preşedintele asociaţiei romilor E Romani Glinda a declarat pentru The Epoch Times cum, după sfârşitul războiului, două fete tinere rome, care erau verişoare, au ajuns în Suedia cu unul din "autobuzele albe", care transportau prizonierii de război eliberaţi şi foştii deţinuţi din tabără.

"Ele se aflau într-o tabără din Suedia. Bunicul meu a auzit de ele, le-a căutat şi a avut grijă de ele. Ulterior, una dintre ele s-a căsătorit cu unchiul meu şi a devenit mătuşa mea Sofia", a spus Taikon.

Fetele au intrat în ţară în calitate de refugiaţi. Taikon a declarat că este puţin probabil că ele să fi fost singurele rome care au avut nevoie de ajutor, în acel moment. El crede că fetele s-au urcat în autobuz din greşeală. Nici Suedia, nici Danemarca şi nici Norvegia nu au adus vreun alt rom în autobuzele lor albe, astfel încât refugiaţii trebuie să fi fost selectaţi înainte de plecare, a susţinut el.

Autoarea Gunilla Lundgren a scris cartea "Sofia Z-4515", despre mătuşa lui Fred Taikon. Numărul se referă la numărul de deţinut tatuat pe braţul ei la Auschwitz. Nu a fost o carte uşor de scris. A fost incredibil de dificil pentru supravieţuitori să vorbească despre experienţele lor, a afirmat Taikon. Acesta este un fenomen general pentru victimele de război şi nu se limitează la romi.

"Ei nu doresc să retrăiască acele experienţe traumatice. Există, de asemenea, un anumit sentiment de ruşine în a fi victima unui abuz. Deoarece le vine greu să vorbească despre asta", afirmă el.

A fost nevoie de trei ani ca Sofia să-i povestească lui Lindgren despre experienţele sale, susţine Taikon, care locuia cu mătuşa sa la Stockholm în acel moment.

"Ea ne-a povestit şi nouă, pe bucăţi, despre ceea ce s-a întâmplat. Mi-am putut da seama cât de greu îi era. Ea a avut episoade traumatice şi perioade lungi de depresie. Uneori, ea doar stătea într-un colţ şi se trăgea de păr. Aceste episoade au fost mereu prezente în viaţa ei. Ea povestea pe scurt despre episoade diferite. Cu toţii ştiam despre ce i s-a întâmplat", a declarat Taikon.

La şaizeci şi şapte de ani după război, nu au mai rămas mulţi supravieţuitori ai lagărelor de concentrare. Mai există în Europa doar câteva persoane ce au peste 70 de ani şi care erau copii în acele tabere. Copiii şi nepoţii lor rămân, totuşi.

Acum câţiva ani, Taikon a mers într-o excursie cu autobuzul la Auschwitz-Birkenau, cu alţi circa 30 de tineri romi.

"A fost o călătorie foarte grea. Dar unul dintre gândurile mele a fost că acest lucru s-a întâmplat cu mult timp în urmă şi că există pericolul de a fi uitat", a afirmat el.

Tinerii au venit din diferite ţări şi diferite grupuri de romi. Ei au venit din Suedia, Finlanda, Ungaria, Polonia şi fosta Iugoslavie. Ei erau oarecum pregătiţi pentru ceea ce urmau să experimenteze în tabere, dar când au ajuns acolo, la locul unde s-a întâmplat totul, s-au simţit copleşiţi.

A doua zi s-au dus la Birkenau, unde au fost ucişi cei mai mulţi dintre prizonierii romi. Ei au vizitat barăcile unde trăiau deţinuţii, au văzut şinele de cale ferată pe care îi transportau în tabără, şi au făcut un tur al unei părţi a taberei ce a fost destinată exclusiv romilor.

Nu a mai rămas nimic decât ruinele. Naziştii au ars totul, nu a mai rămas nimic decât hornurile de cărămidă. În locul unde au fost ucişi romii există un spaţiu memorial special.

În septembrie, Taikon va face o excursie similară în Polonia, cu un alt grup, şi va vizita diverse lagăre de concentrare, inclusiv tabăra de la Lodz, unde au fost ţinuţi mulţi romi. La Auschwitz-Birkenau, ei vor întâlni o organizaţie de romi care se concentrează pe aspectele legate de Holocaust.

The Epoch Times publică în 35 de ţări şi în 19 limbi. Abonaţi-vă la newsletter-ul nostru electronic.