România într-un moment istoric: Referendumul înseamnă alegerea viitorului

Există momente în istoria unei naţiuni în care timpul pare că-şi opreşte respiraţia şi oamenii pot alege. Întrebarea este ce pot ei alege între nişte politicieni corupţi, „puşcăriabili”, mafioţi şi alţii asemenea. În acest plan se pare că nu mai e nimic de ales. Şi totuşi mâine, 29 iulie, românii îşi vor lua soarta în propriile mâini printr-un act de graţie oferit destul de rar unei naţiuni de acolo de Sus.

Am văzut în ultima vreme în mass-media o alunecare a evenimentelor spre abis atât de vertiginoasă că a speriat întreaga lume. Nu ştiu câţi de la noi am perceput evenimentele atent, dacă am înţeles ceea ce se petrece în spatele cortinei grele de minciuni, zâmbete silite şi ordonanţe de urgenţă. Dacă am identificat hidra hidoasă care şi-a ridicat capul din mocirla politicianismului devenită în ultimele săptămâni feroce.

Pentru moment suntem cu toţii suspendaţi.

Am ajuns să fim îndemnaţi să stăm acasă în ziua referendumului pentru ca mafia politică să nu poată frauda rezultatele. Secţiile de votare au degringolat în cazinouri, restaurante, camere de hotel, baruri, ba chiar şi la Aqua Park. Este momentul să ne trezim - şi nu o spun pentru a susţine vreuna din părţile aflate între DA şi NU, ci pentru a da un semnal de alarmă românilor pe cale să-şi piardă identitatea, ţara şi conştiinţa dacă nu fac alegerea cea bună.

Râmăne de văzut dacă vom rămâne aşa.

Nu ştiu câţi de la noi am perceput evenimentele cu adevărat, dacă am înţeles ceea ce se petrece în spatele cortinei grele de minciuni, zâmbete silite şi ordonanţe de urgenţă

Cred că fiecare am fost educaţi să ţinem cont de valori ca familia, societatea, ţara. Rămâne doar un mic amănunt: în tot acest timp am ţinut noi oare seamă şi de conştiinţă? Ştiu că în general contează lucrurile materiale - ce pui pe masă copiilor, hainele de îmbrăcat etc., dar poate este ceva totuşi mai important, care poate determina dacă vom face pasul în abis sau rămânem într-o Românie europeană şi democratică, şi acel ceva crucial este sinele nostru adevărat omenesc. Acest sine încă mai are o coloană vertebrală verticală şi încă mai crede în lupta donquişotistă cu morile de vânt.

Hai să-l lăsăm pe acel sine să decidă în linişte, ignorând mirosul de mici şi de fripturi stropite cu bere, într-o căutare a adevărului şi a unui bine mai înalt, dincolo de avantajele mărunte. Şi sunt convinsă că atunci când vom face alegerea corectă se vor întâmpla minuni.