"Renumărarea voturilor: autopsia unei mârşăvii politico-jurisdicţionale" - Liviu Avram pune pe masă cadavrul lăsat în urmă de CCR

Cunoscutul jurnalist Liviu Avram a făcut "autopsia unei mârşăvii politico-jurisdicţionale" - renumărarea voturilor din primul tur al prezidenţialelor decisă intempestiv de Curtea Constituţională a României.

Liviu Avram a postat pe pagina sa de Facebook o analiză după ce CCR a publicat motivarea acestei controversate hotărâri:

"Curtea Constituţională a publicat motivarea hotărârii prin care a dispus renumărarea voturilor la turul întâi al alegerilor prezidenţiale, astfel că acum suntem în măsură să autopsiem cu acurateţe cadavrul lăsat în urmă de CCR.

Un prim aspect care trebuie remarcat este că hotărârea nu s-a bucurat nici pe departe de unanimitatea care a fost clamată în comunicatele Curţii. Există două opinii disidente, ale judecătoarelor Simina Tănăsescu şi Iulia Scântei, care aduc numeroase amănunte de culise privind modul în care a fost judecată această cauză.

Aşadar joi, 28 noiembrie, CCR a luat în dezbatere cererea candidatului Cristian Terheş de anulare a alegerilor prezidenţiale. Terheş invoca mai multe motive, dar singurul luat în seamă de Curtea Constituţională a fost acela care spunea că voturi exprimate pentru Ludovic Orban (retras din cursă) ar fi fost atribuite Elenei Lasconi.

Singurele „dovezi” prezentate Curţii erau trei perechi de procese verbale, în care se vedea că, în urma unor rectificări legale, un număr de voturi dispăreau din dreptul lui Ludovic Orban - dar nu treceau la Elena Lasconi, ci la alţi candidaţi.

În acea primă şedinţă, judecătorii au decis, cu unanimitate, să amâne cu 24 de ore pronunţarea verdictului. Totodată, CCR a dispus ca în acest interval de timp Biroul Electoral Central să dispună renumărarea voturilor din toate secţiile de votare, deşi ştia că fizic aceasta este o imposibilitate.

Raţiunea pentru care toţi judecătorii au fost de acord cu amânarea cauzei cu 24 de ore, aşa cum reiese din opiniile disidente, era aceea că în aceeaşi zi urma să aibă loc un alt eveniment important: preşedintele convocase faimoasa şedinţă CSAT în care a analizat fraudarea alegerilor prin implicarea unor agenţi statali sau non-statali externi. Iar judecătorii au vrut să vadă în ce măsură constatările din CSAT ar fi adus elemente noi în cauza cu care erau investiţi.

În plus, data limită impusă de lege pentru validarea turului întâi era vineri, 29 decembrie, deci amânarea nu ar fi afectat în niciun fel calendarul electoral. În opinia judecătoarelor disidente, cererea lui Terheş trebuia respinsă fie pe 28, fie pe 29 noiembrie, pentru simplul fapt că aceasta nu era nici motivată, şi nici nu aducea vreo probă în susţinerea fraudării alegerilor.

Cu toate acestea, majoritatea CCR decide vineri să amâne din nou verdictul, pentru luni, 2 decembrie – adică până după alegerile parlamentare. În comunicatul emis în acest scop CCR nu mai spune dacă a fost unanimitate, dar acum vedem bine că nu: ambele judecătoare disidente s-au opus bulversării calendarului electoral şi au cerut respingerea cererii cel mai târziu vineri, 29 noiembrie.

Un alt aspect bizar în această hotărâre este modul în care Curtea s-a raportat la cerinţa legală că „cererea trebuie motivată şi însoţită de dovezile pe care se sprijină”. La alegerile prezidenţiale din 2009 şi 2014, în faţa unor contestaţii similare formulate de Mircea Geoană şi Monica Macovei, CCR a inventariat cu atenţie, în motivare, fiecare capăt de acuzare, a evaluat soliditatea probelor şi abia apoi a dispus sau a respins renumărarea.

În cazul de faţă, judecătorii CCR au luat de bune alegaţiile lui Terheş fără a efectua minime verificări şi au dispus renumărareea doar aşa, ca să fie siguri. Citez: „Curtea a dispus această măsură pentru înlăturarea oricăror îndoieli cu privire la corectitudinea alegerilor antereferite”. Mai aflăm din opiniile disidente un lucru tulburător: CCR nici măcar nu trebuia să ceară clarificări de la Biroul Electoral Central. Întreaga documentaţie a alegerilor era deja la CCR, fiind trimisă acolo de către BEC, în vederea validării alegerilor.

Rezultă de aici că judecătorii CCR nu aveau nevoie de motive şi dovezi privind fraudarea alegerilor, ci doar de un pretext ca să amâne validarea primului tur până după alegerile parlamentare. Şi Terheş le-a furnizat acest pretext.

Dovadă că luni, 2 decembrie, au sistat renumărarea, fără să mai aştepte rezultatul final, şi au respins cererea lui Terheş. Tot cu unanimitate, dar nici nu se putea altfel: toţi au fost de acord că cererea trebuia respinsă, diferenţele au fost în ceea ce priveşte momentul: vineri sau luni.

Aşa se face că alegerile parlamentare s-au derulat sub incertitudinea finaliştilor la prezidenţiale, activul PSD a rămas mobilizat de speranţa că Marcel Ciolacu va prinde în cele din urmă finala, şi totuşi partidul a reuşit cel mai slab scor din istorie: 22%. Un scor derizoriu, obţinut cu un preţ uriaş: compromiterea încă o dată a Curţii Constituţionale.
Adăugăm la asta alte două hotărâri CCR care au lucrat în favoarea PSD: scoaterea din cursă a Dianei Şoşoacă, în speranţa că umflă scorul lui George Simion şi-l trimite în finală cu Marcel Ciolacu, şi anularea întregului scrutin prezidenţial în afara intervalului în care se putea face acest lucru, pentru a-l readuce pe Ciolacu în joc la masa verde.

Sunt prea multe şi într-un interval prea scurt de timp ca să-şi mai facă cineva iluzii privind locul şi rolul Curţii Constituţionale în arhitectura statului român. Aşa stând lucrurile, pentru că tot se negociază acum majorităţi în Parlament, ar trebui ca toate celelalte formaţiuni politice să ia seamă la adevăratul procent pe care îl are PSD: 22% Curtea Constituţională.

Să tot faci politică aşa…"