Raid agresiv al FBI în apropierea Zonei 51. Misterul continuă să înconjoare descinderea

Când agenţii federali i-au spart uşa într-o dimineaţă îngheţată din noiembrie anul trecut, Joerg Arnu încă dormea. Trezit de bubuituri şi strigăte asurzitoare, dezvoltatorul de software pensionar, în vârstă de 60 de ani, s-a rostogolit din pat pentru a găsi un grup de bărbaţi necunoscuţi, îmbrăcaţi în echipament militar, care stăteau în holul său, scrie Yahoo.news.

Cel puţin unul dintre cei şase bărbaţi - îşi aminteşte el - era vizibil înarmat şi îndrepta o armă în direcţia sa. Un altul ţinea în mână un scut antirevoltă.

"Suntem de la FBI", a strigat unul dintre ei. "Puneţi mâinile la perete!" În mai puţin de un minut, Arnu a fost încătuşat şi condus cu forţa afară, îmbrăcat doar în pantaloni de trening şi tricou. Casa sa, situată în oraşul izolat Rachel, Nevada, fusese înconjurată de dube ale poliţiei. Tremurând din cauza ninsorii care cădea uşor, a fost băgat în spatele unuia dintre vehicule, în timp ce peste o duzină de agenţi de la FBI şi de la Biroul de Investigaţii Speciale al Forţelor Aeriene - aripa secretă de contrainformaţii a Forţelor Aeriene - au năvălit în casa lui. Nu după mult timp, agenţii au început să-i pună întrebări. Unul dintre primele lucruri pe care au vrut să le afle a fost: "Există vreo capcană pe proprietate?" Lui Arnu i s-a părut o întrebare destul de ciudată. Un dezvoltator de software pensionat şi cetăţean în vârstă - chiar pare o persoană care şi-ar pune capcane în propria casă?

Bineînţeles, Arnu avea un hobby special care, după părerea lui, ar putea fi de interes pentru anchetatorii federali: îşi petrecuse ultimele două decenii ocupându-se de un blog popular despre "Zona 51", baza militară izolată de lângă Rachel, cunoscută pentru misterul care o înconjoară şi pentru poveştile legate de OZN-uri. Site-ul lui Arnu, Dreamland Resort, posta în mod regulat ştiri despre bază - inclusiv articole despre presupusa ei legătură cu "proiecte negre" (black ops) şi alte operaţiuni guvernamentale clandestine. Când poliţia a dat buzna în viaţa lui în acea zi de iarnă, el bănuia că are legătură cu acest lucru. Totuşi, administrarea unui blog nu era ilegală, iar forţa cu care guvernul se năpustise asupra lui părea incredibilă. Ce anume căutau agenţii? Şi ce credeau ei că făcuse el?

În aceeaşi dimineaţă în care a avut loc raidul din Rachel, forţele de ordine federale au descins pe o altă proprietate deţinută de Arnu, o casă din Las Vegas, unde se afla în acel moment prietena lui, Linda Hellow. Aceasta a declarat că la raidul respectiv au participat 15-20 de agenţi înarmaţi şi în echipament antidistrugere. "Am auzit şi am simţit un "BOOM" mare", a spus Hellow, care se afla la etaj când poliţia a intrat prima dată în reşedinţă. "Nu mă întrebaţi ce am strigat, probabil "Cine naiba sunteţi?".

După ce s-au identificat ca fiind de la FBI, agenţii au escortat-o rapid afară deşi era doar în lenjerie intimă (nu i s-a permis să se îmbrace corespunzător decât mai târziu, când un agent i-a adus o pereche de pantaloni).

Arnu a împărtăşit cu Gizmodo imagini cu pagubele provocate de federali în timp ce aceştia au luat cu asalt ambele reşedinţe. Acestea arătau clar cadrele uşilor care au fost lovite violent. Arnu spune că agenţii au lăsat, de asemenea, urme de noroi pe toată mocheta, au spart un birou şi o lampă şi i-au lăsat locuinţele răvăşite. Pagubele provocate de raiduri se ridică la aproximativ 5.000 de dolari, a spus el.

Totuşi, cea mai mare pierdere suferită de blogger a fost reprezentată de bunurile pe care poliţia le-a confiscat în timpul raidurilor: aproximativ 20.000 de dolari în produse electronice, potrivit acestuia. Printre acestea se numărau cinci calculatoare, mai multe telefoane, hard disk-uri externe, camere digitale şi o dronă scumpă.

"Mi-ar plăcea foarte mult să-mi recuperez lucrurile", a declarat Arnu într-un interviu. "Am pierdut toate copiile de rezervă. Am pierdut literalmente toate informaţiile pe care le aveam salvate pe computerele mele, inclusiv informaţii fiscale, informaţii financiare, dosare medicale - toate acestea au dispărut şi sunt practic reţinute de FBI în acest moment."

Până săptămâna aceasta, au trecut mai bine de două luni de când guvernul a percheziţionat ambele proprietăţi ale lui Arnu, dar acesta nu a fost încă acuzat de nicio infracţiune. I s-a înmânat un mandat de percheziţie din care lipseau zeci de pagini şi care nu dădea niciun motiv pentru raid; dosarele legate de mandat au fost sigilate, aşa că nu există nicio modalitate de a şti care a fost scopul percheziţiei. De asemenea, nu a reuşit să ia legătura cu FBI, în afară de o scrisoare din partea departamentului juridic al agenţiei care refuză rambursarea pagubelor provocate în timpul raidurilor, a spus el. Şi, se înţelege de la sine că nu şi-a primit niciodată lucrurile înapoi.

"Cred că percheziţia, executată cu o forţă complet inutilă de către agenţi guvernamentali prea zeloşi, a fost menită ca un mesaj pentru a reduce la tăcere comunitatea de cercetare a Zonei 51", a scris recent Arnu pe site-ul său.

Întrebările care persistă în jurul acestui caz nu au primit încă un răspuns: ce urmăreau agenţii federali atunci când au răscolit reşedinţele sale din Rachel şi Las Vegas? De ce au simţit nevoia să efectueze raidurile cu atâta forţă? Şi ce anume a făcut Arnu pentru a le stârni mânia?

Misterul din deşert

Timp de decenii, Zona 51 a fost asociată în mod popular cu apariţiile OZN-urilor şi cu legendele extraterestre. Dar Arnu nu crede în omuleţi verzi şi, dacă parcurgeţi Dreamland, veţi descoperi că el nu crede că baza militară secretă are vreo legătură cu extratereştrii. În schimb, cercetătorul pasionat spune că mitologia americană despre OZN-uri nu este nimic mai mult decât o perdea de fum pentru a ascunde realitatea mult mai banală a ceea ce se întâmplă în Zona 51: testarea proiectelor militare şi a avioanelor clasificate.

Nebunia cu OZN-urile a "început atunci când Zona 51 a fost înfiinţată în anii 1950 pentru proiectul avionului spion U2", a declarat Arnu. "Dintr-o dată, piloţii de avion vedeau ceva, mult deasupra lor, la 25.000 de metri sau mai ştiu eu cât [unde se ştia că zbura U2]. Aşa că atunci s-a născut toată această poveste cu "OZN-urile" ca o diversiune de la ceea ce se întâmplă cu adevărat."

Arnu a spus că, de-a lungul anilor, a întâlnit o mulţime de oameni care au susţinut că au văzut ceva ciudat pe cer deasupra Rachel. "Văzând cât de uşor este să identifice greşit ceva ce văd ca fiind un "OZN", am devenit cu adevărat sceptic", a spus el. "Am ajuns să realizez că, de fapt, totul se referă la aviaţia militară".

Alţi scriitori şi cercetători au ajuns la concluzii similare. Cartea jurnalistei Annie Jacobsen, ”Area 51: An Uncensored History of America's Top Secret Military Base”, spune povestea modului în care - în plin Război Rece, în anii '50 şi '60 - CIA a folosit baza pentru a dezvolta noi avioane de supraveghere pentru a-i spiona pe sovietici. Printre acestea se numără U-2, precum şi "Operaţiunea Oxcart", un program care a dat naştere la numeroase avioane de supraveghere şi recunoaştere.

Aici intervine posibilul motiv al raidurilor guvernamentale. Ceea ce căutau agenţii ar fi putut fi dovezi că el ar fi fotografiat ilegal baza militară, potrivit lui Arnu şi altor persoane care îl cunosc.

Potrivit lui Hellow, un agent prezent la raidul din Vegas i-a spus: "Prietenul tău a făcut poze unei instalaţii militare - asta este împotriva legii". Într-o postare pe blogul Dreamland, Arnu a declarat, în mod similar, că tot ce i s-a spus despre investigaţie a fost că era "legată de imaginile postate pe site-ul meu Area 51".

Realizarea unei fotografii neautorizate a unei instalaţii de apărare (cum ar fi o bază militară) este o infracţiune federală contravenţională - la fel ca vânătoarea său pescuitul într-un refugiu de animale sălbatice. Aceasta atrage după sine o pedeapsă de 1.000 de dolari amendă şi până la un an de închisoare.

Cu toate acestea, Arnu susţine că nu a încălcat niciodată legea şi că dosarul guvernului împotriva sa - oricare ar fi el - nu are niciun merit. "Aveam nişte fotografii [pe site-ul meu] cu Zona 51 care erau vechi de aproximativ doi ani", a declarat Arnu, despre care crede că au fost motivul raidului. "Au fost obţinute în mod legal. Nu există absolut nimic ilegal în legătură cu ele", a spus el. "Cele mai multe dintre aceste fotografii nu au fost făcute de mine, eu doar le-am publicat [pe site]". El adaugă că nu erau "fotografii clasificate" şi că "nu au fost făcute din interiorul limitei" - adică zona din perimetrul bazei care este interzisă civililor. Arnu spune că fotografiile fuseseră deja difuzate pe scară largă pe alte site-uri de ştiri şi în emisiuni TV, ceea ce face inexplicabil faptul că guvernul l-ar viza pe el şi numai pe el.

Mesaj de intimidare sau expediţie de "pescuit"?

În lipsa unor răspunsuri rapide din partea guvernului, Arnu a început să califice raidul oficialilor drept o "expediţie de pescuit" - o încercare de a afla lucruri compromiţătoare despre el fără o bază concretă. De asemenea, el crede că a fost un mod al guvernului de a-l intimida şi de a-l determina să-şi închidă blogul. În special, confiscarea echipamentului informatic pe care îl foloseşte pentru a opera Dreamland Resort pare, în opinia lui Arnu, ca o încercare de a închide site-ul.

Michael German, un fost agent FBI care a criticat biroul de când l-a părăsit, a calificat cazul lui Arnu drept "îngrijorător". German, care acum lucrează ca cercetător la Centrul Brennan pentru Justiţie din New York, a declarat pentru Gizmodo că nu este neobişnuit ca FBI să desfăşoare o astfel de operaţiune pentru a "trimite un mesaj" şi pentru a pune pe jar o anumită persoană sau comunitate. Acest lucru este deosebit de îngrijorător, având în vedere rolul lui Arnu ca persoană implicată în mass-media, a adăugat el.

"Cu siguranţă că [o astfel de operaţiune] ar putea intimida alţi jurnalişti care scriau despre aceste programe guvernamentale secrete. Acest efect de intimidare pare să fie o parte din motivul pentru care ar fi atât de agresivi într-un caz în care nivelul de periculozitate nu este clar", a spus el. În plus, German notează că ţintirea echipamentului informatic al lui Joerg "ridică îngrijorarea că intenţia ar fi putut fi aceea de a-i împiedica capacitatea de a-şi exercita drepturile prevăzute de Primul Amendament".

Peter Merlin, un istoric al aviaţiei, coleg de cercetare în Zona 51 şi coleg al lui Arnu (contribuie ocazional la Dreamland), a declarat că raidurile par a fi concepute pentru a-l descuraja pe Arnu şi pe alţii să se angajeze în continuarea cercetărilor în Zona 51. Totuşi, el nu dă vina atât de mult pe agenţii care au efectuat raidurile, cât pe cel care a decis să îi mobilizeze.

"Este aproape inutil să ne supărăm pe Forţele Aeriene pentru că au făcut asta, sau chiar pe FBI", a spus Merlin. "Dacă cineva te împuşcă în picior, te superi pe armă? Nu, te superi pe cel care a apăsat pe trăgaci. Tipii ăştia sunt doar o unealtă şi, evident, cineva i-a înarmat pentru că a vrut să-i transmită un mesaj lui Joerg. Cuiva nu-i place ceea ce face".

Guvernul a continuat să păstreze în continuare tăcerea cu privire la acest episod. Gizmodo a contactat de mai multe ori atât FBI, cât şi Biroul de Investigaţii Speciale al Forţelor Aeriene pentru a comenta raidurile din noiembrie. FBI a răspuns, dar a refuzat să comenteze. AFOSI nu a răspuns niciodată.

În timp ce Arnu aşteaptă răspunsuri, el încearcă să-şi continue viaţa. Pe lângă o serie de interviuri cu presa, bloggerul a lansat un gofundme pentru a ajuta la plata pagubelor provocate de raiduri şi pentru a-şi finanţa cheltuielile de judecată (acum şi-a angajat un avocat). De asemenea, el încearcă să recupereze miile de dolari în echipamente informatice care au dispărut în dulapurile pentru probe ale guvernului.

"Am fost tratat ca un traficant de droguri sau ca un infractor înrăit", a declarat Arnu în timpul unuia dintre interviuri. "Am fost maltratat. Sunt un tip de 60 de ani. Nu era niciun motiv să mă trânteşti de perete şi să mă scoţi din propria casă în cătuşe... Pur şi simplu nu văd niciun motiv să tratezi un cetăţean în vârstă, neînarmat, în acest fel.