Provocările anului 2014 pentru preşedintele american Barack Obama

Preşedintele american Barack Obama depune eforturi pentru a-şi redresa mandatul, după ce a fost discreditat de anul 2013, în care politica sa a înregistrat numeroase eşecuri, notează vineri cotidianul francez Le Figaro.

În mod imperceptibil, preşedintele Barack Obama a devenit inaudibil pe scena politică a ţării sale, ca şi cum naţiunea americană, dezamăgită, nu-l mai crede. Ca şi cum ea nu mai are nici măcar chef să plece urechea la cel care a făcut-o să viseze atât de tare la schimbare. Pe fondul modului în care cuvintele sale erau sorbite precum Evanghelia, indiferenţa pe care o suscită acum iniţiativele sale este sesizabilă. Relansarea luptei împotriva sărăciei? Retorică politică. Să se ofere un viitor imigranţilor? Promisiuni ce nu vor putea fi onorate, replică alţii.

'Nu mai există exaltare, energie, oamenii nu mai aşteaptă nimic de la el', rezumă profesorul de ştiinţe politice Larry Sabato, care a prevăzut, înaintea altora, realegerea lui Obama în 2012. 'Problema este că preşedintele are puţine şanse să pună capăt paraliziei la care îl condamnă Congresul', analizează acest politolog de la Universitatea din Virginia, care a prezis 'un al doilea mandat pe nimic' pentru Barack Obama, 'cu preţul unei înfrângeri politice excepţionale pe plan extern sau al unui dezastru natural, susceptibil să unească naţiunea'. Sabato notează că o asemenea paralizie este rară cu trei ani înainte de finalul mandatului.

'Îi va fi greu să realizeze ceva în 2014', adaugă, în The Washington Post, analistul Ezra Klein, la fel de pesimist. Iar lucrurile nu vor face decât să se înrăutăţească după alegerile din noiembrie, de la mijlocul mandatului prezidenţial. Dacă democraţii speră în continuare să recâştige Camera, făcând campanie pe marginea inegalităţilor, această speranţă îi pare lui Lary Sabato 'irealistă'. 'Cu marea impopularitate pe care a stârnit-o Legea pentru sănătate a lui Obama, singurul suspans este de a şti dacă republicanii vor câştiga suficiente locuri pentru a recuceri Senatul. Barack Obama va deveni 'un cal din ce în ce mai perdant', pentru că proiectorul va fi pus pe viitoarele alegeri prezidenţiale, lăsându-i o marjă de manevră aproape nulă', prognozează politologul.

Cei mai optimişti apreciază că prerogativele preşedintelui rămân suficient de extinse pentru a sublima blocajele. Aceştia prezic un recurs mai sistematic la practica decretelor (ordine executive) şi văd confirmarea acestei tendinţe în numirea, la Casa Albă, a lui John Podesta, consilier care pledează deschis pentru o tactică fermă în recucerirea Capitoliului.

Unii subliniază, de asemenea, dorinţa republicanilor de a apărea ca o forţă pozitivă, în special pe frontul imigraţiei, în ideea de a porţiona proiectul iniţial în 'îmbucături mici', mai 'îngurgitabile'. Preşedintele, care anunţă 'un an de acţiune', se arată încântat de acordul bipartizan, înregistrat în ultimele zile pe marginea Legii finanţelor pentru 2014, care anulează, pentru câteva luni, riscul unei noi confruntări bugetare. 'Însă aceasta rămâne o chestiune bazică, iar încântarea spune multe despre gradul de paralizie la care s-a ajuns', temperează Sabato.

Reales în noiembrie 2012, Barack Obama părea, totuşi, într-o bună situaţie în urmă cu un an, în momentul celei de-a doua sale învestituri. El a pariat pe valul de popularitate al realegerii sale, pentru a forţa mâna unui Partid Conservator înfrânt şi pentru a încerca să înalţe drapelul alb. Pe fondul masacrului din Sandy Hook, în Connecticut, Obama s-a dovedit puternic în a sparge apărarea lobby-ului National Rifle Association (NRA), pentru a trece prin Congres o lege 'de bun simţ', privind instaurarea unui control strict asupra trecutului celor care cumpără arme.

Din primăvară, însă, contraatacul iniţiat de lobby-ul pro-arme a ucis în faşă această speranţă prezidenţială, în timp ce reforma privind imigraţia, împinsă în Senat de către republicanii dornici să-şi recucerească votul latino, s-a împotmolit în nisipurile Camerei conservatoare.

Deja foarte şubrezit de scandalul Snowden, Obama va sfârşi prin a da foc navelor sale din politica externă în timpul verii: el va anunţa o intervenţie militară în Siria, asupra căreia va decide să revină, cerând acordul unui Congres care nu a avut niciodată intenţia să i-l acorde. Aceste răzgândiri vor afecta credibilitatea Americii şi a sa.

În toamnă, penibilul episod al închiderii guvernului federal la presiunea Tea Party îi va oferi o victorie tactică lui Barack Obama, care va refuza să cedeze şantajului. Însă succesul său a fost imediat spulberat de ratările jenante în ceea ce priveşte punerea în aplicare a Legii sale pentru sănătate, scoase la iveală de criza bugetară. 'Obama şi-a petrecut primul mandat mobilizându-şi ţara pentru a sa Lege a sănătăţii şi îşi va petrece cel de-al doilea încercând să o salveze!', subliniază Sabato.

Analişti dezbat asupra responsabilităţii care ar trebui imputată leadershipului unui Barack Obama prea puţin expert în arta linguşirii aleşilor şi cu privire la ce parte ţine de o criză structurală.

Larry Sabato estimează că 'există câte puţin din ambele', însă 'preşedintele este cel care plăteşte preţul' lipsei sale de experienţă, precum şi pentru 'refuzul său de a negocia un compromis mai puţin ambiţios cu adversarii săi', în 2009. 'Dacă un republican revine la Casa Albă în 2016 şi dacă există majoritate republicană în Congres, Legea sănătăţii va fi făcută bucăţi', atenţionează politologul. Aceasta înseamnă că nu va mai rămâne mare lucru din preşedinţia lui Obama. Poate doar faptul istoric privind alegerea unei persoane de culoare la Casa Albă.

De obicei, politica externă permite evitarea piedicilor paralizante din cel de-al doilea mandat. Însă Obama a ales să se manifeste la tonuri scăzute pe frontul extern, unde vede mai multe riscuri decât potenţiale câştiguri. Dosarul nuclear iranian constituie o excepţie şi se prezintă ca o provocare-cheie pentru preşedintele american, pentru că în acord serios şi tangibil cu Teheranul 'ar rezolva problema moştenirii' politice a lui Obama, subliniază o sursă diplomatică. Însă drumul rămâne presărat cu obstacole, iar şansele de succes sunt din ce în ce mai mici decât cele de a eşua, în opinia a numeroşi experţi.

Mai mult, sprijinul politic intern lasă de dorit. Preşedintele Barack Obama luptă ferm în spatele culiselor pentru a evita un nou şir de sancţiuni susceptibile să submineze negocierile sale. Numeroşi democraţi s-au desolidarizat de el, fragilizând ameninţarea sa cu dreptul de veto. 'Problema este de a şti dacă un Obama slăbit va putea pune pe iranieni o presiune politică adecvată', subliniază şeful Eurasia Group, Ian Bremmer. Ceea ce se poate spune clar este că eschivele lui Obama sunt foarte prost securizate, conchide Le Figaro.