Procurorul Claudiu Sandu acuză CSM-ul că mistifică realitatea: Mai există vreo urmă de moralitate în activitatea noastră?

Procurorul CSM Claudiu Sandu a criticat dur, într-o postare pe Facebook, un studiu realizat de Consiliul Superior al Magistraturii care arată un rezultat de 75% privind gradul de încredere în actul de justiţie al cetăţenilor, total opus faţă 25% cât arată sondajele de opinie independente.

Procurorul califică drept o „treabă neserioasă” faptul că CSM a evaluat gradul de satisfacţie a cetăţeanului „aproape de perfecţiune” şi se întreabă dacă nu cumva ne-am întors în anii de dinainte de 1989.

Totodată, magistratul cere „o minimă moralitate” din partea instituţiei.

Redăm postarea procurorului CSM

„Citesc azi un studiu realizat de CSM, la nivelul instanţelor, în care se prezintă satisfacţia cetăţeanului faţă de actul de justiţie.

Procente de până la 75% din cetăţeni îşi exprimă entuziasmul faţă de actul de justiţie.

Am întrebat mai mulţi colegi avocaţi ce părere au despre acest procent. Nu am primit decât nişte înjurături printre dinţi.

Mai deunăzi CSM a făcut aprecieri cu privire la un raport întocmit de Departamentul de Stat al USA referitor la starea justiţiei din România.

Poziţia CSM a fost că acest raport a confirmat paşii pozitivi făcuţi în justiţia din România.

Când l-am citit mi-am dat seama că aprecierile nu erau deloc măgulitoare.

Stau şi mă întreb totuşi dacă mai există vreo urmă de moralitate în activitatea noastră la CSM atunci când prezentăm asemenea situaţii public.

Sunt de acord cu cei care spun că şi datele negative sunt exagerate. Pe anumite domenii de activitate chiar sunt exagerate.

Dar să vii cu un asemenea material care prezintă un grad de satisfacţie a cetăţeanului aproape de perfecţiune mi se pare o treabă cel puţin neserioasă.

Sunt două sondaje antagonice.

Unul în care încrederea în justiţie este de sub 25% şi unul în care satisfacţia cetăţeanului faţă de actul de justiţie se apropie de 75%.

Îmi aduc aminte că asemenea situaţii erau la ordinea zilei înainte de 1989.

Datele erau falsificate în fiecare an pentru a arăta satisfacţia omului socialist.

Iar planul cincinal era o rostogolire a unor date spectaculoase care nu aveau nici o legătură cu realitatea.

Dar realitatea o aveam fiecare în case şi în viaţa de zi cu zi.

Ne-am întors oare înainte de 1989?

Dacă ne ghidăm după manipulările şi minciunile publice prezentate la anumite televiziuni sau pe reţele sociale, cred că am depăşit de mult acea perioadă.

Atunci exista o minimă moralitate.

Astăzi ţeparii sunt prezentaţi ca oameni cinstiţi şi sunt apăraţi în stradă de cetăţeni manipulaţi prin minciuni televizate sau pe reţele sociale. Pedofilii îşi deschid biserici private şi propovăduiesc cuvântul Domnului.

Dacă prezentarea de fake news ar fi incriminată ca infracţiune, mulţi influenceri ar merge la puşcărie.

Dar în lipsa oricărei măsuri din partea statului disoluţia continuă.

Poţi prezenta orice minciună ca fiind un adevăr şi nu păţeşti nimic.

De aici şi furia şarlatanilor.

Este normal să dai o ţeapă şi să rămâi cu banii. Doar atâţia corupţi au scăpat cu banii primiţi şpagă.

Nu prea mai facem diferenţa între bine şi rău.

Iar justiţia nu face excepţie.

Ce contează că oamenii ştiu şi simt adevărul.

Noi prezentăm statistici cincinale care ar face cea mai democratică ţară să plesnească de invidie.

Dacă ar fi adevărate.”