Procesul 'kafkian' al disidentului Ai Weiwei

Asemeni valului tsunami din Japonia şi accidentului ulterior de la centrala nucleară Fukushima, cazul 'Ai Weiwei' pare să demonstreze că realitatea depăşeşte ficţiunea.
Artistul chinez Ai Weiwei. (PETER PARKS / AFP / Getty Images)
Epoch Times România
25.06.2011

Asemeni valului tsunami din Japonia şi accidentului ulterior de la centrala nucleară Fukushima, cazul 'Ai Weiwei' pare să demonstreze că realitatea depăşeşte ficţiunea. Din cauza şi datorită guvernului chinez celebrul artist a devenit un personaj similar lui Joseph K.: asemeni nefericitului protagonist al romanului 'Procesul' de Kafka, Ai Weiwei a fost înghiţit de labirintul birocratic al justiţiei chineze, notează vineri într-un editorial ziarul ABC.

De la arestarea sa la 3 aprilie pe aeroportul din Beijing şi până la eliberarea lui condiţionată miercuri noapte, cel mai controversat artist al Chinei a stat 80 de zile într-un loc necunoscut sub supravegherea poliţiei. Potrivit legilor acestei ţări, poliţia poate priva de comunicare un deţinut timp de 12 ore, însă după o zi trebuie să înştiinţeze familia despre arestarea lui. Fără a avea acces la un avocat din oficiu pentru a-şi plănui apărarea, în tot acest timp Ai Weiwei s-a văzut o singură dată cu soţia lui, Lu Qing. S-a întâmplat într-o scurtă vizită, la 15 mai, după 42 de zile de la arestare.

După aproape trei luni de 'supraveghere domiciliară', eufemism sub care regimul disimulează sechestrarea unui cetăţean de maşina de reprimare a statului, Ai Weiwei a sfârşit prin a ceda. Agenţia de ştiri Xinhua a anunţat că artistul a dat dovadă de cooperare şi a mărturisit până la urmă că s-a sustras de la plăta impozitelor. Nu-i de de mirare, dacă l-ar fi reţinut încă trei luni ar fi sfârşit prin a mărturisi că el l-a împuşcat pe Kennedy. Ca şi în 'Procesul', artistul a suferit o experienţă kafkiană. Contrar a ceea ce se întâmplă în ţările democratice, unde legea apără drepturile deţinutului , în China întâi este arestat suspectul apoi i se găseşte o infracţiune care i se impută. Şi, aşa cum spune Viktor Komarovski din 'Doctor Zhivago', nimeni nu este imaculat.

În acest particular 'proces', nu este tribunalul cel care trebuie să demonstreze culpabilitatea lui Ai Weiwei, el singur trebuie să-şi probeze nevinovăţia fără să fi fost încă acuzat de vreun delict şi fără o comparaţie prealabilă în faţa unui judecător. Invocând starea sa de sănătate fragilă, regimul l-a eliberat pe cauţiune. Un lucru total neobişnuit pentru această ţară, indicând ajungerea la un acord pentru a-l lăsa liber, cu condiţia să-şi recunoască fapta şi să nu mai critice regimul. După această corecţie pentru a-i închide gura, artistul s-a întors în apartamentul său din afara Beijingului gri şi monolitic, semănând cu decorurile impresioniste pe care Orson Welles le-a creat pentru ecranizarea romanului lui Kafka, cu Anthony Perkins în rolul principal.

Ca şi Ai Weiwei, Anthony Perkins (Joseph K.) bate fără succes la porţile justiţiei. Ales pentru faima lui internaţională, exponent al disidenţei chineze, Ai Weiwei devenise o problemă pentru regimul chinez. O campanie lansată de muzee cu strângerea a 140.000 de semnături din 175 de ţări cerând eliberarea sa şi viitoarea întâlnire dintre premierul chinez, Wen Jibao şi Angela Merkel în Germania, unde artistul se bucură de o mare apreciere, par să-i fi decis soarta. Xinhua asigură că Ai Weiwei va înapoia banii nedeclaraţi, dar încă nu există ştiri privind acuzele şi data procesului care, într-un stat democratic, ar trebui să decidă vinovăţia sau nevinovăţia acuzatului. Nu şi într-un 'proces kafkian', conchide ABC.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
O presă independentă nu poate exista fără sprijinul cititorilor