Presiuni pentru etichetarea alimentelor modificate genetic in SUA
De bine sau de rau, noi am consumat fructele bio-ingineriei timp de decenii. In timp ce unii consumatori raman sceptici cu privire la impactul de lunga durata asupra sanatatii a acestei tehnologii relativ recente, produsele bio-inginerie pot fi dificil de evitat, deoarece guvernul federal american nu cere ca ambalajele sa identifice aceste alimente cu gene alterate. Totusi, unul dintre statele americane ar putea schimba ceea ce autoritatile federale nu au reusit: sa impuna propria cerere de etichetare a ingredientelor create in laborator.
Organizatia din spatele legii propuse pentru etichetare – Asociatia Consumatorilor Organici (ACO) – a colectat peste jumatate din cele 500.000 de semnaturi necesare pentru a vedea initiativa lor transformata in realitate in 2012 in California. Daca sunt colectate suficiente semnaturi, va oferi alegatorilor californieni o sansa pentru a decide daca California va deveni primul stat din Sua cu o cerere obligatorie pentru etichetare a organismelor modificate genetic (OMG).
“Noi cerem un drept de baza al consumatorului – tinand cont de datele conflictuale si neincrederea noastra intr-o industrie care s-a dovedit a ascunde descoperirile negative, avem dreptul de a sti ce cumparam si cu ce ne hranim copiii”, era scris pe website-ul www.labelgmos.org al campaniei pentru votarea acestei legi in 2012.
Femierii au folosit de mult timp tehnici (precum hibridizare sau reproducere selectiva) pentru a exploata trasaturile dorite atat la plante cat si animale, dar tehnologia de a manipula ADN-ul unui organism si de a-i amesteca genele cu specii fara legatura (cu acel organism) este un fenomen foarte recent. Conform sustinatorilor initiativei din California, exista suficiente date care sugereaza riscuri pentru sanatate asociate cu aceasta noua tehnologie si consumatorii ingrijorati au dreptul sa le evite.
In ciuda deceniilor de apeluril publice zgomotoase pentru etichetare si chiar de interzicere a alimentelor create in laboratoare, Administratia americana pentru Alimente si Medicamente (FDA) nu a vazut nicio o nevoie pentru identificarea produselor create prin bioinginerie. Incepand cu 1992, politica FDA sustine ca “nu exista nici o baza pentru concluzionarea faptului ca alimentele bio-inginerie difera de alte alimente in orice mod insemnat sau uniform, sau a faptului ca alimentele dezvoltate de noile tehnici, vazute ca si o clasa, prezinta vreo temere diferita sau mai mare pentru siguranta decat alimentele dezvoltate prin reproducerea traditionala a plantelor”.
Alte guverne au ajuns la o concluzie diferita. In 1998, Uniunea Europeana a cerut etichete pentru alimentele bio-inginerie si multe alte tari din jurul lumii au impus cerinte similare. Ca urmare, multe alimente produse in SUA nu pot fi vandute in strainatate deoarece nu exista o etichetare corespunzatoare pentru a identifica ingredientele bio-inginerie ale produsului.
Dupa ce au intrat intr-o fundatura in schimbarea cerintelor federale pentru etichetare, sustinatorii etichetarii produselor modificate genetic (OMG) din SUA si-au intors eforturile catre aplicarea legilor la nivel de stat. Desi California ar putea deveni primul stat care sa ceara astfel de etichete, nu este primul stat care a incercat acest lucru. Statul Oregon a incercat o initiativa similara in 2002 – Masura 27; dar o coalitie de industrii biotech a organizat o campanie publicitara convingatoare care a facut votantii sa se indoiasca de valorea masurii. Companii precum Monsanto, DuPont, General Mills si PepsiCo s-au alaturat fortelor impotriva Masurii 27 in Coalitia Impotriva Legilor Etichetarii Costisitoare. Campania lor de 5,5 milioane de dolari a atins votantii acolo unde acestia sunt mereu atinsi: portofelele lor.
“Ce face Masura 27?” a intrebat Coalitia pe votantii din Oregon. “Masura 27 este o lege de etichetare prost scrisa si costisitoare care: va crea o schema complexa de etichetare inselatoare a produselor alimentare; va impune mai multe regulamente asupra fermierilor, bacaniilor si restaurantelor; va crea o noua birocratie de stat ca va costa contribuabilii sute de milioane de dolari si va forta rezidentii din Oregon sa plateasca mai multe milioane de dolari datorita cresterii preturilor alimentare si la bauturi.
Cu cateva miliarde de dolari investite in produsele OMG, probabil aceeasi Coalitie va investi sume mari de bani pentru a convinge si alegatorii din California. Industria asigura consumatorii ca produsele lor cu gene alterate nu sunt numai sigure pentru consum, dar si economisesc bani; aceste industrii mai sustin ca modificarea produselor aduce beneficii mediului inconjurator prin reducerea utilizarii pesticidelor. Dar spre deosebire de alte inovatii tehnologice, industria alimentara biotech nu este interesata de identificarea creatiilor sale, spre deosebire de omologii lor naturali. In ciuda acelor asa zise beneficii insirate de industria OMG, stigmatizarea publica a produselor OMG a convins liderii acestei industrii ca identificarea (etichetarea) produselor lor modificate tehnologic aflate pe rafturile magazinelor le va afecta profitul.
“Care este problema? Daca produsele sunt atat de bune de ce sa nu le faca publicitate” si sa le eticheteze corespunzator, intreaba www.labelgmos.org. “De ce industria care profita de pe urma acestor produse se lupta cu etichetarea atat de vehement si implica atat de multe resurse personale pentru a tine secreta prezenta acelor organisme OMG in alimentele noastre? De ce drepturile corporatiilor sunt mereu mai importante decat drepturile consumatorilor?”
