Petrolul ieftin, cea mai mare frică a lui Putin

Cum va arăta Rusia în timpul noului regim Putin, care după o pauză de 4 ani revine la Kremlin pentru 6 sau poate chiar pentru 12 ani? Nimeni nu ştie răspunsul la această întrebare şi în primul rând nu-l ştie Putin însuşi. Cel mai tare Putin se teme de un nou şi puternic val al crizei mondiale. Dacă preţul la petrolul rusesc va scădea din nou, nu vor ajunge bani pentru onorarea promisiunilor electorale, va apărea riscul revoltelor în masă, lozincile opoziţiei vor deveni populare şi Putin va fi nevoit să ajungă la o înţelegere cu oponenţii săi politici, notează cotidianul polonez Gazeta Wyborcza.

Din 1999, când Putin a ajuns în vârful puterii, linia sa politică nu a fost una dreaptă. Putin a fost 'liberal cu o anumită aplecare spre autoritarism', autoritarism, după cum încerca el să convingă lumea, necesar Rusiei. Putin l-a convins de 'puritatea sufletului său' pe liderul american George W.Bush şi a 'strâns şurubul' pentru ruşi, lichidând procedurile democratice. În toţi aceşti ani, Putin a demonstrat că sufletului său îi este apropiat conservatorismul, care în Rusia însemna o aspiraţie spre menţinerea lucrurilor neschimbate.

Într-un articol publicat în revista 'Pionierul rus', Putin a recunoscut că urăşte să-şi demită subalternii. Într-adevăr, de cei care poartă vina pentru tragedia de pe submarinul 'Kursk' sau decesul copiilor din Beslan el s-a despărţit foarte greu, iar în cazul în care s-a decis totuşi la acest lucru i-a mutat pe cei demişi în posturi călduţe, nu 'la galere', după cum ar fi meritat aceştia.

În acesta constă secretul popularităţii permanente a lui Putin printre cei pe care în Rusia s-a bazat şi se bazează mereu orice putere: angajaţii civili şi militari ai structurilor de stat. În timpul lui Putin aceştia s-au simţit în siguranţă şi din acest motiv au aşteptat foarte tare revenirea sa. Ei nu-l mai vroiau pe Medvedev, care a demonstrat că are o calitate extrem de preţioasă pentru orice şef: nu se teme să-şi pedepsească şi să-şi demită subalternii.

Totodată, nu se poate spune că, urmându-şi voia inimii, Putin va conserva ordinea în ţară şi va duce Rusia la ceea ce acolo este numit 'stagnare'. Putin însuşi sau 'Putin colectiv', adică 'biroul politic' concentrat în jurul lui şi care conduce ţara, desfăşoară o politică eclectică, reacţionând în mod pragmatic la situaţia din interiorul ţării şi de pe scena politică internaţională, şi care din acest motiv face paşi care se contrazic.

De exemplu, în declaraţiile publice pe tema NATO ale politicienilor şi comentatorilor oficiali, Alianţa este prezentată ca principalul duşman al Rusiei, unul agresiv şi extrem de periculos. În acelaşi timp, fără a se lăuda cu acest lucru în faţa propriului popor, Moscova acordă ajutor substanţial forţelor NATO din Afganistan. Atitudinile anti-NATO răspândite printre ruşi nu împiedică puterea de la Moscova să conştientizeze cât de importantă este misiunea forţelor internaţionale în apropiere de graniţele ruseşti şi să tragă din aceasta concluziile corecte.

Prin urmare, dacă Putin va menţine sau nu statu-quo-ul depinde de situaţie. Dacă opoziţia, care şi-a ridicat iarna capul, va începe să slăbească, Putin o va îndepărta din nou în plan secund, însă dacă liderii săi vor reuşi, în cele din urmă, să se unească şi să găsească forme de contraatac eficiente, Putin va trebui să accepte desfăşurarea reformelor politice demarate de Medvedev, prognozează Gazeta Wyborcza.

Putin şi anturajul său se tem cel mai mult de un nou val al crizei mondiale. Valul precedent, din 2008, a arătat că Rusia depinde, ca de un drog, de cererea la resurse energetice. Statul rus simte mai tare ca oricare altul prăbuşirea bruscă de pe pieţele internaţionale, când până şi imensele rezerve financiare au salvat cu greu ţara de la catastrofă.

Acum Putin va trebui să-şi onoreze promisiunile electorale, care vor deveni destul de împovărătoare pentru bugetul Rusiei. Putin nu va reuşi acest lucru dacă preţul la barilul de petrol va scădea din nou. În acest caz ar putea apărea riscul izbucnirii de noi revolte, iar lozincile opoziţiei vor deveni populare, determinând puterea să negocieze cu adversarii săi politici. Căi pentru depăşirea situaţiei vor trebui căutate împreună cu partenerii străini: în primul rând cu Europa şi cu SUA.

Însă, este posibil ca Putin să aibă din nou norocul care l-a însoţit de-a lungul celor 4 ani îi primei sale preşedinţii, când preţurile la petrol au crescut spectaculos, iar ruşii, al căror nivel de trai era în creştere, au uitat despre politică şi s-au întors cu spatele la opoziţie. Moscova se simţea o mare putere energetică 'ridicată din genunchi', care poate să-şi dicteze condiţiile celor ce au nevoie de petrol, de gaz, de minereuri utile sau de lemn.

Lumea îl ştia pe Putin lider pe vremuri bune. Timpul va arăta cum şi cu ajutorul căror metode Putin va reuşi să conducă pe vremuri complicate, care, după cum se consideră în Rusia, bat deja la uşă, conchide ziarul polonez.