Papahagi: Dacă Rusia înghite Ucraina, Moldova e un desert insuficient, iar România condusă de slugi viclene şi securişti laşi se predă a doua zi

Profesorul Adrian Papahagi a pledat, într-o analiză incisivă, pentru o Europa federală pe modelul SUA, capabilă să protejeze interesele comune, să asigure securitatea colectivă şi să menţină diversitatea culturală şi lingvistică într-un context geopolitic tot mai complicat.

În opinia sa, Rusia rămâne un adversar istoric şi prezent, iar SUA, deşi un aliat potenţial, nu împărtăşeşte aceleaşi griji sau interese. Astfel că analistul evidenţiază rolul central al unităţii europene în faţa ameninţărilor externe şi argumentează că integrarea şi colaborarea europeană nu diminuează suveranitatea naţională, ci, dimpotrivă, garantează supravieţuirea şi prosperitatea României.

Redăm mai jos, integral, analiza lui Adrian Papahagi:

Sunt suveranist european, deci federalist.

Rusia ne e duşman. Nu doar nouă, românilor, ci tuturor europenilor, şi în special celor din est, deşi unii uită azi rapturile teritoriale din pactul Hitler-Stalin, crimele de război ruseşti şi gulagul, ororile dominaţiei sovietice, invazia Budapestei în 1956 şi a Pragăi în 1968.

SUA ne poate fi prieten sau rival, aliat sau partener pragmatic, dar nu are grijile noastre, vecinătăţile noastre, interesele noastre. Se vede clar: are alte priorităţi în emisfera ei. SUA poate exporta democraţie sau se poate închide într-o fortăreaţă protejată de "două oceane frumoase", cum spune Trump. E dreptul lor. Deşi ne datorează existenţa, limbile, cultura, civilizaţia, a trecut mult timp şi au devenit suveran, mândru, recognoscibil, nonşalant ei înşişi. Ponderea Europei în economia globală a scăzut. Nici Germania, nici Franţa, nici Marea Britanie singure nu mai contează în jocurile mari ale unei lumi cu 8,4 miliarde de oameni, în care Apple sau Google valorează mai mult decât PIB-ul UK sau Franţei.

Fascinăm America, Africa şi Asia, dar nu mai proiectăm putere la nivel global, fiindcă vorbim pe multe voci, fiindcă suntem divizaţi, deşi suntem mai compatibili şi mai asemănători ca niciodată.

5-6.000.000 de români trăiesc deja în alte state UE. Nu există niciun român care să nu fi călătorit în UE, să nu beneficieze zilnic de UE, să nu plătească maşini, case sau rate în euro, să nu cumpere zilnic măcar un produs fabricat în alt stat UE. Nu există tânăr român care să nu ştie măcar engleza, dacă nu şi o altă limbă europeană. Nu există român care să n-aibă măcar o rudă într-un alt stat din UE. Nu există loc în Europa unde să trăiască oameni de o singură naţionalitate europeană: e plin de francezi la Cluj şi de români în orice oraş din Franţa. Nu există nimeni care să nu beneficieze de libertăţile şi reglementările europene (standarde, roaming, Schengen, drept de muncă etc.), sau care să nu înjure birocraţia europeană şi tot soiul de stângisme care vin de la Bruxelles (aşa cum înjurăm birocraţia şi corupţia românească). Că ne bucurăm de ele sau ne enervează, toate aceste reglementări ne privesc.

De bine, de rău, suntem un singur popor european. Cu multe limbi, multe culturi, multe credinţe şi necredinţe, dar cu infinit mai multe care ne unesc decât ne separă.

Circulăm cu aceleaşi 10 mărci europene de maşini, trăim în peisaje urbane asemănătoare, cu biserici creştine în piaţa mare, cu Lidl şi OMV şi Vodafone şi Bolt, avem servicii asemănătoare, ajungem mai rapid de la Cluj la Roma decât la Vaslui, iar Grecia ne e la fel de familiară ca Dobrogea.

Un european ajunge mai rapid de la Atena la Amsterdam decât un american de la New York la Los Angeles, şi la fel de simplu, fără controale de paşaport. Teritoriul nostru este deja o mare patrie comună.

Sigur, avem cu toţii interese locale, regionale, naţionale – dar avem şi interese comune, europene. A recunoaşte acest adevăr nu e trădare de ţară sau "globalism" – e singura formă realistă de patriotism.

La începutul secolului XX, unii ardeleni se considerau patrioţi fiindcă preferau să rămână în Austro-Ungaria decât să se unească cu România. Azi, unii moldoveni preferă independenţa unui stătuleţ neviabil unirii cu România. La fel, unii români, isterizaţi şi cretinizaţi de securişti şi putinişti, ar prefera să fie în afara UE şi cu Rusia la graniţă. E absurd, e antipatriotic, e criminal – dar există şi asemenea sminteală.

Ce cred lingăii lui Trump? Americii nu-i mai pasă de Europa, de ce i-ar păsa de România? Trump ar da mâine Ucraina întreagă Rusiei, numai să nu-l mai deranjeze problema asta; de ce n-ar ceda şi România?

Ce cred lingăii lui Putin, că criminalul de la Kremlin ar cruţa România de dragul unor caricaturi ca Dementescu, Simion etc.? Aiurea. Dacă Rusia înghite Ucraina, aşa-zisa Republica Moldova e un desert insuficient, iar România condusă de slugi viclene şi securişti laşi se predă a doua zi. Că doar n-o să ne apere stegarul dac, beţivanii şi bombardierii care votează cu AUR, Neamţu şi cu Shitman, sau vitejii care făceau cozi la benzină când Rusia a invadat Ucraina, ca să o şteargă la primul semn de pericol.

România nu are nicio şansă, niciun viitor, dacă Europa nu e unită.

Aşa cum există SUA, va exista mai devreme sau mai târziu SUE. Din pragmatism, nu de altceva. Când duşmanul e uriaş, unitatea e singura rezistenţă a celor mici.

Unitate nu înseamnă uniformizare. Vor continua să existe diferenţe între state, subsidiaritate, respectul diversităţii etnice, religioase, lingvistice, culturale etc. Dar Europa Unită are nevoie de o conducere federală coerentă, de o armată unică, de o diplomaţie comună, de o singură monedă etc. În rest, pot exista politici financiare şi sociale diferite de la stat la stat, cum există şi în SUA.

Un imens stat federal, cu 450.000.000 de oameni liberi, prosperi şi bine înarmaţi, e capabil să-şi apere interesul comun – parteneriat demn şi pe picior de egalitate cu SUA şi descurajarea hoardelor de troglodiţi violenţi din Rusia. Iar acest interes e acelaşi la Berlin şi Paris sau la gurile Dunării.

Acesta e viitorul. El nu înseamnă dispariţia României, ci, dimpotrivă, e singura garanţie că România va mai exista la sfârşitul acestui secol.

Europa Unită, nu curluntrismele securiste învăţate de Năstase şi Georgescu şi Dungaciu de la maestrul lor, Maliţa, ne va apăra existenţa. Existenţa unei realităţi – un teritoriu locuit majoritar de români – nu a unei ficţiuni, a unui stat eşuat, ieşit "suveranist" din civilizaţie şi la cheremul Rusiei, cum şi-ar dori securiştii demenţi care au creat mizeria absolută a politicii româneşti: AUR.