(P) Ce înseamnă WSOP?
Anul trecut, din circuitul WSOP au făcut parte 90 de evenimente, o bună parte dintre ele fiind de poker texas Hold'em.
Istoria WSOP a început în 1970, în Las Vegas, ca un turneu cu invitaţie. Benny Binion, patronul faimosului cazinou Horseshoe Casino, a adus cei mai buni jucători din lume şi i-a pus faţă în faţă.
La prima ediţie WSOP, câştigătorul a fost ales prin vot, însă începând cu 1971 acesta a fost desemnat în urma câştigării turneului de No-Limit Hold'em. Buy-in-ul era de 5 mii de dolari, iar la start s-au înscris doar şase jucători, câştigătorul încasând întreaga sumă.
Din 1976, câştigătorii au început să fie recompensaţi de organizatori şi cu celebrele brăţări de aur, după ce la primele ediţii se oferea o cupă de argint. Totuşi, pentru a face dreptate, organizatorii le-au oferit brăţări de aur retroactiv şi câştigătorilor ediţiilor anterioare.
Într-un timp destul de scurt, WSOP a început să capete o popularitate tot mai mare şi un număr tot mai ridicat de jucători şi-au anunţat prezenţa la ediţiile din următorii ani. În zilele noastre, la turneele WSOP se înscriu sute chiar mii de participanţi care luptă pentru premiile de milioane de dolari. De altfel, neamţul Hossein Ensan, campionul WSOP 2019, a câştigat un premiu în valoare de 10 milioane de dolari.
În plus, WSOP s-a dezvoltat enorm în ultimii ani şi a organizat evenimente similare în Europa, Africa şi Asia.
Pentru a putea participa la un eveniment trebuie să ai cel puţin 21 de ani şi să iţi permiţi să plăteşti un buy-in ce variază, în funcţie de eveniment, între 333 de dolari şi 111.111 de dolari. Totuşi, pentru a participa la toate evenimentele organizate într-un singur sezon ai nevoie de o sumă de ordinul sutelor de mii de dolari pentru a plăti taxa de buy-in. Pe de altă parte, trebuie să spunem că nu este obligatoriu să participi la toate evenimentele.
Jucători care au scris istorie în WSOP
O bornă importantă în istoria WSOP s-a scris în 2003, când Chris Moneymaker, un contabil şi jucător de poker amator în vârstă de 27 de ani, a câştigat câteva turnee prin satelit şi a obţinut un loc la evenimentul principal WSOP.
Deşi era doar un jucător amator, Chris Moneymaker a reuşit să câştige marele premiu în valoare de 2,5 milioane de dolari şi i-a făcut pe americani să creadă că oricine se poate duela cu greii poker-ului.
În 2003, la startul WSOP au fost 839 de participanţi, dar după experienţa lui Chris Moneymaker a urmat un adevărat boom: în 2004 s-au înscris 2.576 de persoane, iar în 2005 numărul lor a ajuns la 5.619.
Unul dintre cei mai titraţi jucători din istoria WSOP este Phil Hellmuth, jucătorul care a câştigat cele mai multe brăţări, 15 la număr.
Cunoscut şi sub denumirea "copilul răzgâiat al pokerului", Phil Hellmuth este celebru pentru comportamentul său vulcanic. El a ajuns de 52 de ori la Mesele Finale şi de 109 la ITM (In The Money, pe locuri plătite). Phil Hellmuth a câştigat în carieră peste 21,5 milioane de dolari, ocupând locul al 12-lea în întreaga istorie.
Pentru români, numele lui Daniel Negreanu spune cu siguranţă multe, deoarece canadianul cu origini romaneşti a scris pagini importante în istoria pokerului. Un tip extrem de carismatic şi mereu cu zâmbetul pe buze, Negreanu este singurul jucător din istoria pokerului care a fost ales de două ori cel mai bun jucător al lumii, în 2004 şi 2013, iar în palmares are 6 brăţări WSOP, 36 de mese finale şi 103 ITM.
Un alt nume de referinţă în istoria WSOP este Chris Ferguson. Acesta are 6 brăţări WSOP, iar în carieră a câştigat peste 80 de milioane de dolari din poker. Chris Ferguson este celebru şi pentru faptul că reuşea să arunce cărţile atât de rapid încât putea tăia cu ele morcovi, banane şi alte fructe sau legume.
În schimb, Johnny Moss şi Stu Ungar sunt jucătorii care au câştigat cele mai multe Main Event-uri în WSOP, trei la număr.
