O privire în inima summitului Obama-Xi

Noul lider al regimului chinez, Xi Jinping, se va întâlni cu preşedintele american Barack Obama în 7-8 iunie în sudul Californiei, pe proprietatea soţilor Walter şi Leonore Annenberg. Summitul american are loc după vizita de stat a liderului chinez în Trinidad şi Tobago, Costa Rica şi Mexic.

Aceasta este cea de-a doua călătorie diplomatică a lui Xi în ţările aflate în curs de dezvoltare. La scurt timp după ce a devenit şef al statului chinez în luna martie, el a vizitat Tanzania, Africa de Sud şi Republica Congo.

Alegerile lui Xi pentru aceste prime vizite de stat amintesc oamenilor de Teoria lui Mao privind cele Trei Lumi, care identifică ţările aflate în curs de dezvoltare ca prieteni ai Chinei în lupta cu aşa numitul hegemonism reprezentat de SUA şi fosta Uniune Sovietică. Teoria încă funcţionează pentru Xi, cu excepţia faptului că nu mai este doar o luptă ideologică ci mult mai materialistă, cu puternice motive economice.

Prima sa călătorie în străinătate ca şef de stat a fost în Rusia. Pentru Xi, Rusia este în continuare o ţară semi-comunistă fără un război rece împotriva Chinei şi serveşte ca o mare putere ce contrabalansează forţele Occidentului.

Aceste prime călătorii ale lui Xi trimit un semnal puternic că statul chinez va acţiona ca o superputere independentă şi că relaţia cu SUA nu este prioritatea Chinei. În realitate, Xi consideră că SUA cer prea mult din partea Chinei.

Pe de altă parte, Casa Albă are mari aşteptări de la acest summit. Spre deosebire de predecesorii săi, Jiang Zemin şi Hu Jintao, Xi a deţinut puterea supremă din prima zi. Simultan, el şi-a asumat titlurile de preşedinte al Chinei, secretar general al Partidului Comunist Chinez (PCC) şi preşedinte al Comisiei Militare Centrale Chineze.

În cadrul summitului, probabil vor avea loc conversaţii precum cele de mai jos.

Coreea de Nord

Barack Obama: Domnule preşedinte Xi, ne puteţi ajuta să oprim programul de arme nucleare al Coreei de Nord?

Xi Jinping: Nicio problemă [zâmbet larg], dnule preşedinte. China s-a dedicat mereu păcii în Peninsula Coreeană. Totuşi, credem că singura modalitate de a rezolva problema este prin diplomaţie şi dialog. Haideţi să readucem Coreea de Nord la masa de discuţii. Ne place să discutăm.

Obama: Dnule preşedinte, vă mulţumesc în numele poporului american.

Minunat. Discuţiile între cele şase părţi au început în 2003 când Coreea de Nord s-a retras din Tratatul de Nonproliferare Nucleară (TNN). De atunci, runde după runde de discuţii nu au produs nimic în afară de a creşte capacităţile şi ameninţările nucleare nord-coreene.

Cel mai recent, Coreea de Nord a lansat o rachetă de rază scurtă pe coasta sa estică. Într-un raport înaintat recent Congresului american, Pentagonul spune că Nordul se apropie tot mai mult de dezvoltarea unei arme nucleare ce poate lovi SUA.

Toată lumea ştie că Republica Populară Chineză (RPC) susţine Coreea de Nord în aproape orice aspect. Fără suportul Chinei, Coreea de Nord nu se poate susţine de una singură, fără a mai vorbi de dezvoltarea de arme nucleare.

RPC beneficiază de pe urma acţiunilor problematice nord-coreene, care distrag atenţia şi resursele SUA şi acţionează ca o zonă tampon pentru influenţa americană în Asia de Est. În esenţă, RPC colaborează direct sau indirect cu programul nord-coreean de arme nucleare.

Dacă RPC doreşte o schimbare în Coreea de Nord, nu trebuie ca să fie neapărat o membră a discuţiilor între cele şase părţi. Ea singură poate convinge şi forţa Coreea de Nord să întrerupă programul său de arme nucleare.

Bineînţeles, RPC nu o va face. Beijing-ul se bucură de percepţia de “a fi de ajutor” Statelor Unite în vederea rezolvării problemei prin “discuţii”. Făcând asta, RPC obţine avantaje în alte aspecte ale relaţiei cu SUA.

Cu cât mai multe discuţii cu atât mai bine. Coreea de Nord câştigă timp pentru a dezvolta arme nucleare şi RPC are mai multă putere de negociere cu SUA.

Poporul chinez vede întreaga situaţie ca fiind foarte amuzantă: America, inamicul suprem al RPC, ia China atât de în serios când cere ajutor pentru oprirea programului nord-coreean de arme nucleare, chiar dacă cetăţenii chinezi ştiu că RPC consideră Coreea de Nord drept un frate legat prin sacrificii de carne şi sânge.

În toată această afacere de şantaj nuclear, RPC şi Coreea de Nord sunt maeştri în jocul ‘poliţistul bun şi poliţistul rău’. Dacă comunismul este malefic, cum poate cineva sa îl schimbe prin discuţii?

Marea Chinei de Sud

Dnul Obama: Domnule preşedinte Xi, puteţi fi bun cu ţările învecinate cu dumneavoastră şi să nu mai fiţi atât de agresiv cu privire la insulele disputate?

Dnul Xi (fiind serios): Ei bine, China întotdeauna a iubit pacea, dar dreptul nostru de proprietate asupra acelor insule nu este negociabil. Sper că America va sta deoparte de această problemă. Acestea sunt chestiuni între China şi acele ţări implicate.

Dnul Obama: Ei bine, din moment ce avem responsabilitatea să le protejăm, noi suntem foarte îngrijoraţi. Am încredere că statul chinez va lua decizii sensibile în aceste dispute.

Deoarece PCC a cultivat în sânul poporului chinez un tip de supernaţionalism, mulţi chinezi îl vor saluta pe Xi pentru ceea ce au fost învăţaţi că este o poziţie puternică asupra integrităţii teritoriale chineze.

Xi însuşi se simte bine ca fiind un patriot. Haideţi să nu uităm că el a fost crescut de PCC pentru a fi liderul său. Dar întrebarea reală este de ce aceste insule mititele, care au fost disputate timp de decenii, au devenit dintr-o dată o chestiune atât de fierbinte şi semnificativă.

Când instabilitatea internă a Chinei este pe punctul de a scăpa de sub control, regimul chinez va exploata sentimentele naţionaliste şi va schimba atenţia populaţiei de la criza internă la criza externă.

Nimic nu este mai convenabil decât generarea de gălăgie cu privire la conflictele cu acele “ţări mici”, şi mulţumită ajutorului din Vest, şi a SUA în special, RPC este acum o superputere economică şi militară.

RPC se află într-un punct sensibil. Anul trecut, bugetul RPC pentru menţinerea stabilităţii interne a depăşit bugetul pentru apărare.

RPC nu doreşte neapărat să aibă un război cu ţările din jurul Marii Chinei de Sud dar are nevoie să menţină o criză constantă acolo. Cât timp RPC înfruntă conflicte internaţionale, toate probleme interne trebuie să rămână tăcute.

Bineînţeles, jocul cu focul este periculos dar regimul nu are de ales.

Prietenii

Dnul Obama: Domnule preşedinte Xi, puteţi ruga forţele voastre militare responsabile de Internet să nu mai hackuiască reţelele noastre guvernamentale, media, industriale şi militare? Aceasta mi-a cauzat o mulţime de probleme şi îmi strică imaginea de preşedinte.

Dnul Xi (părând ofensat): Dnule preşedinte, aceasta este o acuzaţie fără sens. Nu ascultaţi acele rapoarte realizate de oameni cu motive ascunse. Armata noastră de Eliberare a Poporului nu a făcut şi nu va face niciodată astfel de lucruri. Nu doresc să irosesc timpul nostru preţios de aici. Este important ca noi să folosim această oportunitate pentru a construi o bună relaţie personală.

Dnul Obama: Da, aveţi dreptate. De îndată ce suntem prieteni nimic altceva nu va mai conta cu adevărat.

Dnul Xi: Altceva, dnule Preşedinte? [Xi se uită la ceasul său.]

Dnul Obama: Ei bine, doream să discut cu dumneavoastră despre chestiunea drepturilor omului în China. Bineînţeles, avem şi noi unele probleme cu drepturile omului aici în America. A fost o zi lungă. Haideţi să bem ceva şi să ne relaxăm. Putem lăsa acele chestiuni pe mâna asistenţilor noştri. Mă întreb dacă aş putea face ceva pentru dumneavoastră, dnule preşedinte Xi?

Dnul Xi (cu zâmbet larg): Nu chiar, vă mulţumesc! V-aţi comportat bine. Abia aştept viitoarea noastră colaborare, chiar [Xi îşi coboară tonul vocii] după ce veţi părăsi biroul.

Dnul Obama: Dnule Preşedinte sunteţi un mare lider al Chinei!

Michael Young, un scriitor american de origine chineză cu sediul în Washington, D.C., scrie despre China şi relaţiile sino-americane.