Nu există un proiect politic al opoziţiei (politolog francez)
Ucrainenii se adună, începând din 21 noiembrie, în Piaţa Independenţei (denumită şi 'Maidan') din Kiev, iniţial pentru a cere ca Ucraina să semneze un Acord de asociere cu Uniunea Europeană (UE), ceea ce puterea a refuzat să facă, iar apoi pentru a cere demisia preşedintelui Viktor Ianukovici. În pofida unei mobilizări mai slabe la începutul acestui an, un grup de manifestanţi continuă să ocupe Maidanul. Politologul Iulia Shukan, profesor conferenţiar la Universitatea Paris X Nanterre, face o analiză a acestor aproape şapte săptămâni de mobilizare a opoziţiei, într-un interviu acordat cotidianului Le Monde.
După cum constată Shukan, revendicările instituţionale formulate la începutul mişcării de protest - demisia guvernului şi a preşedintelui Viktor Ianukovici, alegeri parlamentare şi prezidenţiale anticipate - nu au fost satisfăcute: au existat doar câteva concesii din partea regimului, cum ar fi destituirea a trei persoane responsabile de violenţe la adresa protestatarilor, în 30 noiembrie. În ceea priveşte cererea de apropiere de UE, aceasta a fost definitiv îndepărtată prin semnarea unor acorduri financiare cu Rusia, la 17 decembrie.
În pofida acestui lucru, mişcarea de protest se menţine în Piaţa Independenţei, iar dimensiunea contestatară rămâne foarte prezentă. Dar mai ales, apar noi forme de acţiune în afara Maidanului. De exemplu, s-au multiplicat deplasările spre reşedinţele înalţilor funcţionari ai regimului, cum s-a întâmplat la 29 decembrie, când protestatarii s-au îndreptat spre Mejiguiria, reşedinţa foarte luxoasă de la ţară a şefului statului. A avut loc o transformare a mişcării spre acţiuni mai radicale, având drept obiectiv punerea de presiune pe regim şi pe susţinătorii acestuia.
Semnarea de acorduri financiare cu Rusia, la 17 decembrie, nu a zădărnicit mişcarea EuroMaidan: ample proteste au mai avut loc la 22 şi 29 decembrie, pentru că mobilizarea nu este una exclusiv pro-europeană, ci este o mişcare contestatară împotriva regimului Viktor Ianukovici, împotriva practicilor acestui regim, cum sunt corupţia, acţiunile arbitrare ale poliţiei sau afacerile cu implicarea familiei prezidenţiale, precizează politologul francez.
Prin semnarea acordurilor cu Rusia, Ianukovici pare să fi găsit sprijin economic pentru Ucraina, fără a fi nevoit să-şi pună în discuţie politica. Într-adevăr, condiţiile fixate de Kremlin (pentru acordarea celor 15 miliarde de dolari Ucrainei) sunt mai suple decât cele formulate de Fondul Monetar Internaţional (FMI). De asemenea, condiţiile FMI erau foarte dure şi ar fi avut consecinţe sociale: creşterea preţului la energie pentru populaţie, devalorizarea grivnei (moneda ucraineană) şi îngheţarea salariilor şi pensiilor.
Pentru un şef de stat care vizează să fie reales în 2015, ar fi fost inacceptabilă degradarea condiţiilor de trai pentru populaţie, iar din acest punct de vedere oferta rusă este mai puţin condiţionată, chiar dacă sporeşte dependenţa Ucrainei faţă de Rusia, explică Shukan.
Însă, analizând reducerea de 30% oferită de Moscova la gaz, se poate constata că aceasta nu se aplică decât în primul trimestru, pentru a fi revăzută ulterior de Kremlin la fiecare trei luni: dacă Ucraina se va comporta bine, reducerea va fi menţinută, dacă nu - se va reveni la preţul iniţial. În ceea ce priveşte creditul acordat de Rusia, dintre care 3 miliarde de dolari au fost deja vărsaţi sub forma achiziţiei de eurobonduri, acesta este un credit pe doi ani, iar la finalizarea mandatului prezidenţial în 2015, Ucraina va trebui să-l ramburseze.
În opinia politologului francez, mobilizarea din ultimele săptămâni a demonstrat că ucrainenii sunt capabili să se sacrifice, să dea din timpul lor pentru a se consacra cauzei comune şi apărării drepturilor omului. Aceasta este principala victorie şi reuşită a mişcării, iar cetăţenii ucraineni vor fi de acum mai vigilenţi şi în mod sigur mai exigenţi în ceea ce priveşte acţiunile guvernelor lor.
În marja mişcării de protest, sunt de asemenea organizate multe iniţiative cetăţeneşti, precum EuroMaidan SOS, care propune asistenţă juridică persoanelor victime ale violenţelor poliţiste sau ronduri de supraveghere asigurate de automobilişti de la AutoMaidan în Piaţa Independenţei, pentru a garanta securitatea locului. În opinia Iuliei Shukan, aceste iniţiative nu vor dispărea de azi pe mâine, ci vor lua alte forme şi vor da naştere unor asociaţii care vor influenţa viaţa politică ucraineană.
În ceea ce priveşte opoziţia politică, următoarea 'fereastră de oportunitate instituţională' o constituie alegerile prezidenţiale din martie 2015. Obiectivul liderilor opoziţiei este de a înscrie mişcarea EuroMaidan pe o linie de durată şi de a extinde mobilizarea, în special în estul şi în sudul ţării. Aceste regiuni sunt mai puţin mobilizate decât vestul Ucrainei, dar şi acolo se găsesc multe persoane nemulţumite de regimul Ianukovici, subliniază politologul francez în interviul pentru Le Monde.
Se analizează deja posibilitatea ca opoziţia să înainteze un candidat unic pentru prezidenţiale, însă această soluţie este dificil de pus în aplicare, din cauza divergenţelor ideologice foarte importante care există între cele trei partide ale opoziţiei (partidul Batkivşina al fostului premier Iulia Timoşenko, partidul UDAR condus de fostul campion la box Vitali Kliciko, partidul ultranaţionalist Svoboda), precum şi din cauza ambiţiilor personale ale liderilor acestor partide.
De altfel, ultimele declaraţii lasă să se întrevadă că nu va exista un candidat unic al opoziţiei în primul tur al alegerilor prezidenţiale.
Nu în ultimul rând, ceea ce-i lipseşte azi opoziţiei ucrainene este un veritabil proiect politic post-Ianukovici, pentru ca schimbarea politică - dacă aceasta se va produce în 2015 - să nu se reducă la o simplă alternanţă, cum s-a întâmplat în 2004, ci să presupună schimbări mult mai importante în ceea ce priveşte regimul constituţional şi practicile politice, conchide Iulia Shukan pentru Le Monde.
