Nu există o cale militară prin care Ucraina să "învingă" Rusia [Analiză]

Valul bătăliei - şi numărul tot mai mare de victime - se întoarce împotriva Ucrainei. De când a devenit evident, la câteva săptămâni de la începerea războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, că trupele Moscovei au fost oprite în afara Kievului, a existat o convingere aproape universală în Occident că Ucraina va câştiga în cele din urmă. Tot ceea ce era necesar, susţineau mulţi experţi, era să se facă rost de un număr suficient de arme şi muniţii pentru forţele preşedintelui ucrainean Volodimir Zelenski. Pe măsură ce războiul se îndreaptă acum spre pragul de patru luni, devine dureros de evident că şansele sunt în favoarea Rusiei, se arată într-o analiză publicată de 1945.

Din punct de vedere militar, nu există nicio cale raţională prin care Ucraina să poată câştiga vreodată războiul. Fără o corecţie a cursului - şi înca una rapidă - Kievul ar putea să nu mai fie în siguranţă.

După ce blindatele ruseşti au suferit o "înfrângere uluitoare" din partea apărătorilor ucraineni la nord de Kiev şi Harkiv în primele săptămâni de război, mulţi experţi au catalogat armata rusă drept "incompetentă" şi au sugerat că nu este capabilă să învingă Forţele Armate Ucrainene (FAU), ale căror mare curaj şi abilităţi au fost salutate pe scară largă.

La sfârşitul lunii aprilie, secretarul apărării Lloyd Austin a vizitat Kievul şi i-a spus lui Zelenski că Occidentul ar putea să le ofere trupelor sale "echipamentul potrivit" şi "sprijinul potrivit", deoarece Austin dorea să ajute Ucraina să câştige şi să vadă "Rusia slăbită". Pe lângă ajutorul direct de pe câmpul de luptă, Occidentul a manevrat concomitent instrumente economice menite să-l priveze pe Putin de capacitatea de a continua războiul.

În primele zile ale invaziei, Biden a impus sancţiuni despre care Casa Albă a spus că vor fi "cele mai de impact, coordonate şi de mare amploare restricţii economice din istorie". La 3 iunie, Uniunea Europeană a promulgat cea de-a şasea tranşă de sancţiuni, care cuprinde o interdicţie parţială a importului majorităţii petrolului şi gazelor ruseşti. Intenţia din spatele acestor măsuri punitive pe câmpul de luptă şi economice a fost de a slăbi sau de a opri capacitatea lui Putin de a-şi continua războiul în Ucraina şi de a echipa Kievul pentru a câştiga războiul. În prezent, devine evident însă că această strategie eşuează în ambele privinţe.

De-a lungul primelor trei luni de război, au existat declaraţii pozitive aproape universale din partea liderilor americani şi ucraineni, sugerând că trupele de la Kiev vor "alunga Rusia" de pe teritoriul ucrainean şi că Ucraina nu va accepta niciun acord negociat care să cedeze vreun teritoriu Rusiei. Cu toate acestea, la începutul acestei săptămâni, publicaţia londoneză The Independent a dezvăluit părţi dintr-un raport secret de informaţii scurse de la Kiev, care expunea o realitate mult mai dură pe câmpul de luptă decât cea recunoscută public.

Potrivit raportului, bombardamentele neîncetate ale Rusiei asupra trupelor ucrainene în primele peste 100 de zile de război au distrus o mare parte din echipamentul lor din epoca sovietică şi au epuizat stocurile de muniţie de artilerie. Rezultatul este că unităţile ucrainene de pe linia frontului sunt depăşite cu 20-1 la artilerie şi cu un incredibil 40-1 la gloanţe de artilerie. Combinat cu faptul că Rusia continuă să aibă avantaje semnificative în ceea ce priveşte puterea aeriană (până la 300 de ieşiri aeriene pe zi, faţă de trei până la cinci pentru Ucraina) şi forţa de luptă, nu este surprinzător faptul că Ucraina pierde controlul asupra Donbasului.

Ministrul ucrainean al apărării, Alexei Reznikov, confirmă că peste 100 de soldaţi UAF sunt ucişi în fiecare zi (unele rapoarte sugerează că numărul este mai aproape de 200 pe zi) şi alţi 500 sunt răniţi. Zelenski recunoaşte că Rusia ocupă peste 20% din teritoriul ucrainean - procent care creşte pe zi ce trece. Deşi este pe deplin de înţeles că niciun lider ucrainean nu ar dori vreodată să cedeze vreo parte din ţara sa unei puteri invadatoare, există alte realităţi mai dure care trebuie luate în considerare.

Cu alte cuvinte, alegerea s-ar putea să nu fie dacă Ucraina ar trebui să cedeze sau nu un teritoriu, ci dacă trebuie să cedeze acum un teritoriu pentru a limita pagubele sau să continue să lupte în speranţa că într-o zi va recâştiga totul - cu costuri enorme acum şi fără nicio garanţie că nu va pierde mai târziu şi mai mult teritoriu. De exemplu, în prezent, Ucraina deţine încă părţi cheie din Donbas (salientul Slavyansk/Kramatorsk în nord, zona Avdiivka în centru şi porţiuni mari din regiunea Doneţk la sud). Harkiv şi Odesa se află încă în totalitate sub controlul Kievului. Dovezile sugerează că, pe măsură ce trece mai mult timp, această listă de oraşe controlate de Ucraina va continua să se micşoreze.

Ar fi o performanţă aproape imposibilă ca Occidentul să furnizeze Ucrainei suficient armament greu - şi volumele masive de muniţie de artilerie de calibru mare de care au nevoie obuzierele - care să readucă în echilibru dezavantajul major pe care Ucraina îl are în ceea ce priveşte puterea de foc. Nici chiar lansatoarele de rachete moderne pe care SUA şi Marea Britanie le-au angajat recent nu vor schimba în mod substanţial balanţa negativă pentru Kiev.

Dacă vor continua să lupte, Zelenski şi poporul ucrainean se vor confrunta în curând cu perspectiva neplăcută de a aduce doar mai multe morţi şi distrugeri poporului, oraşelor şi forţelor armate, care nu vor fi însă suficiente pentru a evita înfrângerea. Adevărul este că principiile militare de bază şi aptitudinile simple sunt în favoarea Moscovei. Este puţin probabil ca aceşti factori să se schimbe la timp pentru a evita înfrângerea Kievului şi a poporului său curajos. Aceasta este realitatea urâtă şi amară a războiului.