Negările oficialilor chinezi asupra recoltării de organe întăresc culpabilitatea lor

Recent, bărbatul însărcinat cu reformarea sistemului abuziv chinez pentru transplanturi de organe a luat parte la două încercări de mare profil pentru a-şi apăra situaţia şi eforturile reformatoare, dar ambele încercări păreau doar să înrăutăţească problema.

Huang Jiefu a fost viceministru al sănătăţii şi acum conduce Comitetul chinez pentru Transplanturi de Organe (CTO), un organism înfiinţat pentru a monitoriza ceea ce este numit drept un nou sistem de transplantare, ce are rolul de a înlătura “nădejdea” în prizonierii executaţi ca surse de organe (este o altă chestiune dacă cei executaţi sunt criminali condamnaţi la moarte sau prizonieri religioşi sau ai conştiinţei).

Într-o încercare de a-şi curăţa numele cu privire la o recentă controversă asociată cu funcţia de profesor onorific primită din partea Universităţii din Sydney, Huang a ţinut o conferinţă de presă în Beijing la mijlocul lunii mai. Este rar ca un oficial chinez să organizeze o conferinţă privată de presă pentru mass media străină.

Huang este semnificativ deoarece a fost lăudat de doctorii vestici şi instituţiile medicale occidentale pentru ceea ce ei consideră a fi eforturile sale de a îndepărta China de folosirea prizonierilor executaţi ca sursă a organelor de transplant.

Dar în timpul evenimentului media, el a recunoscut oficial că a recoltat şi transplantat organe de la prizonieri executaţi – un act care ar încălca un număr de coduri etice medicale internaţionale şi cu siguranţă codul Universităţii din Sydney, care i-a acordat funcţia de profesor onorific. De asemenea, el a apărat folosirea prizonierilor pentru organele lor, în ciuda faptului că această încălcare etică a fost tocmai motivul pentru care s-a înfiinţat noul sistem pentru care este el acum felicitat.

Deja existau suspiciuni, pe baza rapoartelor oficiale din presa chineză, că Huang a executat transplanturi de organe de la prizonieri executaţi. Dar recunoaşterea directă acestui fapt a fost surprinzătoare şi dăunătoare, conform Doctorilor Împotriva Recoltării Forţate de Organe (DIRFO), un grup medical cu sediul în Washington ce luptă împotriva recoltării ilegale de organe şi care a contestat premiul oferit lui Huang.

“Practica lui Huang privind transplanturile este în conflict cu codul de conduită al universităţii”, a susţinut DIRFO într-o declaraţie pe website-ul său. Tot acolo scrie: “ABC News l-au prezentat pe Huang ca afirmând că lumea trebuie să fie înţelegătoare şi să acorde Chinei o şansă. Apelul deformat pentru ‘o şansă’ este precum o palmă peste faţa zecilor de mii de victime nevinovate care nu au avut nici cea mai mică şansă şi au fost ucise pentru organele lor.”

Mai recent, un website al propagandei comuniste chineze a fost gazda mai multor remarci ce urmăreau să liniştească criticile, dar care a avut în schimb efectul de a invita oamenii să fie mai atenţi la acest subiect.

În interviu, Huang a spus: “Ţara noastră are o lege foarte strictă: organele donate de la deţinuţii condamnaţi la moarte trebuie să aibă semnătura acestora şi a familiei lor. Spun aceasta într-un mod foarte responsabil: fiecare caz are aceste semnături şi noi nu mergem împotriva dorinţelor persoanelor implicate. În aceste condiţii se fac transplanturile.”

La suprafaţă, aceasta pare să fie o poziţie folositoare de adoptat de către oficialul chinez al sănătăţii: indică faptul că toate operaţiile de transplant au fost executate cu consimţământul donatorilor, ceea ce respectă standardele internaţionale.

Dar conform lui David Matas, un cercetător al recoltării de organe de la practicanţii Falun Gong din China, afirmaţia, dacă este adevărată, ar fi problematică pentru regim şi ar lăsa mult mai multe lucruri pentru explicat.

Pentru a înţelege de ce, este nevoie să mergem în urmă în câţiva ani. Până în noiembrie 2006, poziţia oficială a Partidului Comunist Chinez (PCC) a fost că niciun organ pentru transplant nu provenea de la prizonieri condamnaţi la moarte. Regimul şi-a schimbat poziţia când Huang a recunoscut mass mediei de stat chineze că “majoritatea organelor provin de la cadavrele prizonierilor executaţi.”

Acea recunoaştere a avut loc în mijlocul apariţiei unor dovezi că practicanţii Falun Gong întemniţaţi în China sunt ucişi pentru organele lor şi că ei au devenit principala sursă de organe pentru transplanturi în China. Mulţi au considerat că mărturisirea lui Huang este o manevră tactică pentru a muta atenţia de pe problema Falun Gong.

Nimeni nu ştie de fapt câţi prizonieri sunt executaţi în China şi PCC consideră acest număr drept un secret de stat.

Experţii au arătat înspre o diferenţă mare, totuşi, între numărul de prizonieri executaţi – există limite maxime şi minime între care lucrează cercetătorii – şi numărul de transplanturi desfăşurate în China de-a lungul oricărei perioade date. Din 2000 până în 2005, conform lui David Matas şi colegului său David Kilgour, fost parlamentar canadian şi procuror al Coroanei, numărul de transplanturi a fost de 41.500. Se crede că o mare parte din diferenţa mai sus menţionată este compensată de practicanţi ai disciplinei spirituale Falun Gong, care este persecutată în China începând cu 1999.

Huang, care a spus că fiecare transplant de la un prizonier executat poartă semnătura acestuia şi a familiei sale pentru consimţire, a redus recent numărul de organe despre care ar trebui să credem că ar proveni de la prizonieri executaţi: cifra nu ar putea fi niciodată de 100% din prizonierii executaţi şi chiar 50% ar fi o exagerare, ţinând cont de râţele ridicate de boli de sânge în rândul deţinuţilor din închisori, ceea ce face ca organele lor să nu fie potrivite pentru transplanturi.

Ca şi cum s-ar asigura că toate bazele sunt acoperite, în acelaşi interviu ca şi Huang, Shi Bingyi, o figură importantă în sistemul militaro-medical chinez pentru transplanturi de organe, a fost citat ca negând că ar avea cunoştinte despre recoltarea de organe de la practicanţi Falun Gong.

Fără a face o afirmaţie clară, Shi a spus că el “pur si simplu nu crede” că practicanţilor de Falun Gong li s-a extras organele în timp ce se aflau în viaţă.

Shi este în prezent vicepreşedinte al filialei de transplanturi de organe a Asociaţiei Medicale Chineze; el a fost şeful departamentul de transplanturi la Spitalul 309 al Armatei de Eliberare a Poporului.

Remarcile lui Huang şi ale lui Shi au fost publicate în 28 mai pe website-ul Kaifeng, care a spus că ele sunt bazate pe interviurile acordate postului de radio China Radio Internaţional (CRI). Kaifeng este cel mai biciuitor dintre website-urile propagandistice anti-Falun Gong, fiind asociat cu Biroul 610 – un organism secret, în afara legii ce răspunde doar conducerii superioare a Partidului şi care a fost înfiinţat în 10 iunie 1999 pentru a monitoriza persecutarea Falun Gong. Biroul a fost instrumentul cheie folosit de fostul lider chinez Jiang Zemin pentru a implementa campania de persecutare. De asemenea, Biroul dispune de puteri poliţieneşti şi de securitate neverificate şi foloseşte o varietate de măsuri ilegale pentru a-şi îndeplini misiunea.

Multiplele căutări pe Internet după numele lui Huang şi Shi nu dezvăluie nicio urmă a interviurilor pe website-ul CRI. În plus, nici CRI şi nici Kaifeng nu au răspuns la emailurile care întrebau de ce există această situaţie.

Ethan Gutmann, un cercetător al recoltării de organe de la prizonieri ai conştiinţei întemniţaţi în China, consideră că remarcile lui Shi fac parte dintr-o încercare de a distrage atenţia mass mediei vestice de la chestiunii recoltării de organe de la practicanţi Falun Gong.

“Ei doresc să redirecţioneze atenţia de la această chestiune şi să o elimine”, a spus el într-un interviu prin telefon. Gutmann a spus că un punct de fierbere se formează treptat în sfera mediatică cu privire la recoltarea de organe de la practicanţii Falun Gong, şi că remarcile au fost pregătite de dinainte. “Acum când ei sunt întrebaţi pot spune ‘Oh, aceea este o chestiune veche, am negat-o deja.’”

El a spus, totuşi, că indiferent de eforturile depuse de regimul chinez “chestiunea [recoltării de organe] nu va dispărea.”