Mihai Stănescu a lansat un nou album de caricaturi

La lansarea noului său album, 'La cererea clienţilor, am plecat în vacanţă', cu desene, fotografii şi texte realizate în perioada 2009-2012, Mihai Stănescu, aduce, cu umorul său specific, mulţumiri celor care l-au sprijinit.

“Mulţumesc lui Mihai Stănescu, că fără el nu ar fi apărut această carte. Mulţumesc sponsorului meu, Midocar, că, fără el, ar fi apărut oricum pentru că o plăteam eu” îşi începe caricaturistul discursul. Mulţumeşte apoi şi primarului Onţanu făcând cu umor o paralelă cu situaţia de la Primăria sectorului 5, situaţie ilustrată şi în cartea sa: “Primăria Sectorului 5. Monument istoric. Atenţie cade tencuiala”, adăugând că la primăria Sectorului 2 “niciodată n-o să cadă tencuiala, căci domnul Onţanu a ştiut să pună numai sticlă”.

Mulţumeşte şi publicului din sală menţionând:

“Am mai avut lansări. Una în 1982, la prima carte, la care au venit 2 persoane şi una în 90 la care au venit 5 mii sau 10 mii. Am mai avut una acum doi ani la care a venit o ziaristă”. Artistul s-a bucurat că la această lansare “e lume mai multă.”

Întrebat de un reporter al Epoch Times România la care din cărţile sale ţine cel mai mult, Mihai Stănescu o consideră pe prima sa carte cea mai importantă:

“ Cea din 1982, care a fost interzisă. Au retras atunci 1000 de cărţi şi apoi lumea a făcut fotocopii mii şi mii. Înainte vindeam 5000 de cărţi în două ore, înainte de 90. Acum vând una la o săptămână, două.

Rugat să evoce un moment greu pe care l-a trăit sub dictatura comunistă caricaturistul a evocat momentul din 1979 când i-a fost acordat un premiu international pentru schiţa “Alfabetul Braille”. “Nu mi-au dat paşaport să merg să-mi iau premiul, a trebuit să fac greva foamei. Peste 4 luni am ajuns, au făcut festivitate din nou pentru mine, etc. Greu a fost şi faptul că trebuia să lupt pentru fiecare expoziţie. Trebuia să fac cerere cu un an jumate înainte. Îmi ziceau cei de la Uniunea Artiştilor să merg la Uniunea Scriitorilor pentru că eu nu sunt artist, sunt scriitor pentru că piesele au texte şi... şi aşa am fost eu cunoscut atunci, pentru că am fost interzis, nu pentru că eram talentat. “

Dintre cei prezenţi la lansare, actorul Eugen Cristea a afirmat că “Mihai Stănescu a reprezentat una dintre formele de rezistenţă, dinante de 1989.”

Architectul Gheoghe Leahu i-a mulţumit artistului pentru că ne face să râdem şi că “este de o inteligenţă care este deasupra tristeţii care ne înconjoară. Nu prea mai avem motive să râdem .“

Primarul Sectorului 2, Niculae Onţanu, a răspuns la câteva întrebări adresate de un reporter Epoch Times România.

“Mulţumesc lui Mihai Stănescu, că fără el nu ar fi apărut această carte. Mulţumesc sponsorului meu, Midocar, că, fără el, ar fi apărut oricum pentru că o plăteam eu”

Reporterul: Cum de aţi avut ideea de a face lansarea într-o sală a primăriei?

Niculae Onţanu: Idea este a lui Mihai Stănescu. El este oricum o prezenţă aproape permanentă la vernisajele şi expoziţiile pe care le avem noi în Galeria Dialog, care este un loc elevat în care oamenii de artă îşi prezintă lucrările. Pentru noi este o onoare să-l găzduim pe Mihai Stănescu.

Trăinicia lucrurilor pe care le face un administrator în mod cotidian este mai puternică dacă este însoţită de accente de educaţie.

Suntem înconjuraţi de urât, iar lucrurile frumoase îşi fac loc cu greu. Chiar dacă sunt foarte multe puncte de frumos, întotdeauna urâtul are tendinţa de a invada frumosul. Noi încercăm să construim cât mai multe locuri cu frumos.

Reporterul: Cum comentaţi aceste imagini în care politicienii sunt rând pe rând admiraţi sau zeflemisiţi?

N. Onţanu: “Mihai Stănescu a fost dintotdeauna un admirabil zugrav al politicienilor.”

Rep: Dacă aţi fi protagonistul unei astfel de caricaturi, cum aţi recepta-o?

N. Onţanu: Aş recepta-o cu foarte mare seriozitate deoarece caricatura este un domeniu foarte serios. Ea relevă o stare de fapt, ne arată aşa cum suntem: cu bunele şi cu greşelile noastre.